Armistițiul de la Compiègne (1918)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Armistițiul de la Compiègne.
Fotografie realizată la semnarea armistiţiului, în faţa vagonului de tren al mareşalului Foch, în pădurea Compiègne. Mareşalul este al doilea din dreapta
Wagon de l'Armistice

Tratatul de armistițiu a avut loc la 11 noiembrie 1918 între Imperiul German și puterile Antantei și a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest.

Tratatul a fost semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne (a intrat în vigoare la ora 11:00). Principalii semnatari au fost mareșalul Ferdinand Foch, comandantul forțelor Antantei, și Matthias Erzberger din partea Germaniei.

Semnatari[modificare | modificare sursă]

Antanta:

Imperiul German:

Ultimele victime[modificare | modificare sursă]

Numeroase unități de artilerie au continuat să tragă asupra țintelor germane pentru a evita tractarea înapoi a munițiilor rămase. Aliații de asemenea au vrut să se asigure că, în caz de repornire a luptelor, să fie în poziția cea mai favorabilă. În consecință au fost 10,944 de victime, din care 2,738 de oameni au murit în ultima zi a războiului[1].

Un exemplu de determinare a aliaților pentru menținerea presiunii până în ultimul minut, dar și de respectare strictă a termenilor armistițiului, a fost Baterie a 4-a de rază lungă cu tunurile de 14 inch a Marinei SUA, care a tras ultima salvă la 10:57 în zona Verdun-ului, proiectilele fiind preconizate să aterizeze în spatele liniei frontului german, chiar înaintea armistițiului programat[2].

Augustin Trébuchon a fost ultimul francez care a murit atunci, fiind împușcat în drumul său spre camarazi, încercând să le spună că supa este fierbinte și va fi servită după încetarea focului. A fost ucis la 10:45. Ultimul soldat din Marea Britanie care a murit, George Edwin Ellison, a fost ucis mai devreme în acea dimineață în jurul orei 09:30, în timp ce cerceta asupra prezenței trupelor germane la marginea Mons-ului (Belgia). Ultimul canadian ucis a fost George Lawrence Pret, fiind împușcat și ucis de un lunetist cu doar două minute înainte de armistițiu, la nord de Mons, la 10:58, fiind recunoscut ca unul dintre ultimii uciși, ulterior fiind ridicat un monument în memoria lui. Și, în sfârșit, americanul Henry Gunther este în general recunoscut ca fiind ultimul soldat ucis în acțiunile primului război mondial, după ce a fost împușcat în timp ce-și reîncărca arma, cu doar 60 de secunde înaintea armistițiului, de către trupele germane uimite, care considerau că armistițiul deja intrase în vigoare[3][4].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Persico, Joseph E. (2005). 11th Month, 11th Day, 11th Hour (illustrated, reprint ed.). London: Random House. ISBN 978-0-09-944539-5. OCLC 224671506
  2. ^ Breck (1922), p. 14
  3. ^ The last soldiers to die in World War I”. BBC News Magazine. 29 octombrie 2008. Arhivat din original la 7 noiembrie 2008. http://web.archive.org/web/20081107020204/http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/7696021.stm. Accesat la 6 noiembrie 2008. 
  4. ^ Michael Palin: My guilt over my great-uncle who died in the First World War”. The Telegraph. 1 noiembrie 2008. Arhivat din original la 4 noiembrie 2008. http://web.archive.org/web/20081104061024/http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/celebritynews/3329304/Michael-Palin-My-guilt-over-my-great-uncle-who-died-in-the-First-World-War.html. Accesat la 1 noiembrie 2008. „We unearthed many heart-breaking stories, such as that of Augustin Trébuchon, the last Frenchman to die in the War. He was shot just before 11 am on his way to tell his fellow soldiers that hot soup would be available after the ceasefire. The parents of the American Pte Henry Gunther had to live with news that their son had died just 60 seconds before it was all over. The last British soldier to die was Pte George Edwin Ellison.”