Haile Selassie I al Etiopiei
(1892-1975)
Haile Selassie
Ras Tafari Makonen (n. 20 iulie 1892 - d. 27 august 1975), denumit de către rastafarieni Haile Selassie (Regele regilor și Lordul lorzilor), a fost împărat al Etiopiei între 1930-1935 și 1941-1974.
A făcut apel, fără succes, la Liga Națiunilor împotriva cuceririi țării sale de către italieni (1935–1936) și, în urma acestui fapt, a fost detronat și a fugit în Marea Britanie. În 1940 s-a dus în Egipt, unde a format o armată cu care, în ianuarie 1941, a intrat în Etiopia alături de forțele britanice, fiind reinstalat pe tron în data de 5 mai 1941. În 1974, a fost înlăturat de la putere de către Mengistu Haile Mariam, printr-o sângeroasă lovitură de stat și a murit în captivitate, un an mai târziu.
Rastafarienii cred că el ar fi fost Mesia, încarnarea lui Dumnezeu (Iehova). În timpul domniei sale a inițiat numeroase reforme sociale și economice prin care a urmărit modernizarea statului.
[modificare] Legături cu România
În 1934, la Addis Abeba, Haile Selassie s-a întâlnit cu publicistul și călătorul român Mihai Tican Rumano, care și-a consemnat experiențele sale abisiniene, vechea denumire a etiopienilor, în cartea Abisinia, prefațată de Radu D. Rosetti, apărută în anul 1935.[1]
