Robert Schuman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la ministrul de externe al Franţei Robert Schuman. Pentru alte sensuri vedeţi Robert Schumann (dezambiguizare).

Robert Schuman (* 29 iunie 1886, - † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles) a fost un politician francez, unul dintre fondatorii Uniunii Europene.

S-a născut la Évrange, Lorena, tatăl său fiind francez, iar mama sa luxemburgheză. A venit din provincia sa natală - parte integrantă a Germaniei, la aceea dată - la Metz pentru a-şi finaliza studiile secundare. Între 1904 şi 1910, studiază dreptul la universităţile din Berlin, München, Bonn şi Strasbourg, după care, în 1912 îşi deschide un cabinet de avocatură în Metz. Desfăşoară o intensă activitate în cadrul organizaţiilor catolice. În timpul primului război mondial face parte din serviciul auxiliar al armatei germane, iar apoi apoi a fost detaşat în administraţia civilă.

După re-alipirea Alsaciei şi Lorenei la Franţa, devenit cetăţean francez, Schuman este ales deputat şi a avut un rol decisiv în asigurarea re-integrării progresive ale celor două provincii. Ca militant catolic, a reuşit să menţină regimul confesional şi şcolar în Alsacia şi a luptat pentru acordarea unui rol sporit al Bisericii în cadrul societăţii franceze, precum şi pentru justiţie socială.

În anul 1940, până la arestarea sa de către Gestapo în luna septembrie 1940, face parte ca sub-secretar de stat pe probleme de refugiaţi în cadrul guvernelor Paul Reynaud şi Philippe Pétain. Pus în domiciliu supravegheat, în 1942, reuşeşte să evadeze şi intră în mişcarea de rezistenţă.

În septembrie 1944, revine în Lorena, este ales deputat şi devine Ministru de Finanţe în anul 1946 în cadrul guvernului Paul Ramadier. Între 1947 şi 1948 a deţinut funcţia de Prim-Ministru. În lupta contra inflaţiei şi a pieţei negre, a urmărit o politică de restricţii pentru atingerea echilibrului bugetar.

Opera sa politică esenţială se situează în perioada 1948-1952, timp în care a îndeplinit funcţia de Ministru de Externe şi a imprimat orientări noi în politica externă a Franţei. Dubla sa cultură a fost foarte utilă în realizarea reconcilierii franco-germane. În acelaşi timp, a pus fundaţia construcţiei europene, instalând o autoritate supra-naţională la Luxemburg - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului- care includea şi Germania. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieţei comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957. Schuman a mai îndeplinit un scurt mandat ca Ministru de Justiţie în 1955, apoi între 1958 şi 1960 a fost primul preşedinte al Adunării parlamentare europene.

A încetat din viaţă în 1963, un an după retragerea sa din viaţa politică.