Paul-Henri Spaak

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Paul-Henri Spaak (n. 25 ianuarie 1899 - d. 31 iulie 1972) a fost un om politic și de stat belgian.

După 1935, Spaak a deținut numeroase posturi în guvernele belgiene, iar între 1938 și 1949 a fost aproape continuu, ministru de externe. De asemenea, a fost prim-ministru (1938-1939, 1946, 1947-1948).

Paul-Henri Spaak devine o personalitate internațională în 1946, ca prim președinte al Adunării Națiunilor Unite, ocupând apoi funcția de secretar general al NATO (1957-1961).

În toate posturile deținute, naționale ori internaționale, Spaak a susținut unificarea politică și economică a Europei occidentale. Între 1952 și 1953, a condus Adunarea Generală a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. În 1955, la conferința de la Messina, a liderilor europeni, a fost desemnat să prezideze comitetul de pregătire a unui raport de creare a pieței comune europene. Acest așa- numit Raport Spaak a condus la semnarea, în martie 1957, a Tratatului pentru înființarea Comunității Economice Europene.[1]

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Părinții fondatori ai Uniunii Europene
  2. ^ Inaugurarea monumentului dedicat Părinților Fondatori ai UE - 9 mai 2006 -