Emilio Segrè

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emilio Gino Segrè
Fotografia lui Emilio Segrè de pe insigna de la Los Alamos
Fotografia lui Emilio Segrè de pe insigna de la Los Alamos
Născut 1 februarie 1905
Tivoli, Italia
Decedat 22 aprilie 1989
Lafayette, California, SUA, la vârsta de 84 de ani
Rezidență Italia Italia
Statele Unite ale Americii Statele Unite
Naționalitate Flag of Italy.svg Italian
Domeniu Fizică
Instituție Universitatea Berkeley California
Laboratorul Național Los Alamos
Alma Mater Universitatea La Sapienza Roma
Conducător de doctorat Enrico Fermi
Cunoscut pentru Descoperirea antiprotonului, a astatinului și a izotopului plutoniu 239
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1959

Emilio Gino Segrè (n. 1 februarie 1905, Tivoli, Italia - 22 aprilie 1989, Lafayette, California, SUA) a fost un fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1959, împreună cu Owen Chamberlain, pentru descoperirea antiprotonului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în sânul unei familii de evrei sefarzi în 1905. Și-a început studiile la Tivoli, localitatea natală, apoi a urmat Liceul Mamiani la Roma. În 1922 s-a înscris la Facultatea de Inginerie a Universității "La Sapienza" din Roma, iar în 1927 s-a transferat la Facultatea de Fizică din cadrul aceleiași universități. După un an, în 1928, a obtinut licenta în fizică sub îndrumarea profesorului Enrico Fermi.

După ce, între 1928 și 1929 a efectuat serviciul militar, s-a angajat în 1929 pe post de asistent la Universitatea "La Sapienza". La scurt timp, în 1930, a obținut o bursă a Fundației Rockefeller pentru a lucra cu profesorul Otto Stern la Hamburg și apoi cu profesorul Pieter Zeeman la Amsterdam. Reîntors în Italia în 1932, a fost numit profesor asistent la Universitatea "La Sapienza" având ocazia să colaboreze din nou cu profesorul Enrico Fermi și ceilalti fizicieni din grupul din Via Panisperna.

După colaborarea cu Fermi la descoperirea radioactivității artificiale provocate de neutronii lenți, s-a dedicat studiilor de radiochimie. În 1936 a fost numit director al Laboratorului de Fizică al Universității din Palermo unde a rămas până în 1938. În 1937 a reușit pentru prima dată, împreună cu profesorul Perrier, sa obțină tehnețiul prin bombardarea molibdenului cu neutroni.

A emigrat în Statele Unite datorită legilor rasiale promulgate în Italia în 1938, după modelul german. Acolo și-a continuat activitatea de cercetare la Universitatea Berkeley din California. Împreună cu Corson și Mackenzie, a descoperit elementul astatin, iar în colaborare cu Kennedy, Seaborg, și Wahl, izotopul plutoniu-239 și proprietățile acestuia. În 1944 i s-a acordat cetățenia americană.

Între 1943 și 1946 a participat la proiectul Manhattan al Laboratorului Los Alamos de realizare a primei bombe atomice. În 1946 s-a reîntors la Universitatea Berkeley la postul de profesor, continuând studiile în domeniul fisiunii spontane și mai apoi în domeniul fizicii particulelor elementare.

În 1955 împreună cu Owen Chamberlain, a reușit să producă și să identifice antiprotonul, rezultat care le-a adus celor doi Premiul Nobel pentru Fizică în 1959. A revenit în Italia în 1974, la catedra de fizică nucleară a Universității "La Sapienza". A murit pe 22 aprilie 1989 la Lafayette, California.