Judecător

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Judecătorul este un magistrat care prezidează procedurile judiciare, fie singur, fie ca parte a unui grup de judecători. Puterile, funcțiile, metoda de numire, disciplina și modul de formare a judecătorilor variază considerabil în lume. Judecătorul ar trebui să fie imparțial în administrarea probelor și să își desfășoare activitatea într-o ședință publică. Judecătorul audiază martorii, verifică orice alte probe relevante cauzei, prezentate de către părți, evaluează credibilitatea și argumentele părților din proces, iar apoi pronunță o hotărâre[1] în această privință bazat pe interpretarea pe care o dă el faptelor prezentate, coroborat cu prevederile legale în materie. În unele jurisdicții, competențele judecătorului pot fi partajate cu un juriu compus din persoane din afara sistemului juridic (cetățeni selectați)[2].

În România activitatea judecătorilor este reglementată prin legea 303/2004 și prin legea 317/2004. Judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției. Abaterile disciplinare, sancțiunile disciplinare și procedura disciplinară sunt reglementate în art. 98-101 din Legea nr. 303/2004 și art. 44-50 din Legea nr. 317/2004[3]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Carta Universală a judecătorului în format html și pdf

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ în România, în funcție de etapa procesuală în care se se află un dosar, hotărârile emise de către judecători se numesc sentințe sau decizii. Sentințele sunt date în faza de fond (primă instanță), iar deciziile sunt date de către un complet format din doi sau trei judecători, în fazele apelului sau recursului.
  2. ^ traducere din Wikipedia de limbă engleză
  3. ^ http://www.lawofficeonline.eu/2011/05/ghidul-petitionarului-care-se-adreseaza.html