Ion Simuț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Simuț
Date personale
Născut (64 de ani) Modificați la Wikidata
Hotar, județul Bihor
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație critic și istoric literar, profesor universitar
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debut Diferența specifică

Ion Simuț (n. 26 august 1953, localitatea Hotar, județul Bihor) este critic și istoric literar, profesor universitar și redactor la revista „Familia” din Oradea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat școala generală în localitatea natală și Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea (1968-1973). Frecventează apoi Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o absolvă în 1978. În timpul studenției este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”. După terminarea facultății devine profesor de limba franceză în satul natal, iar din 1986 redactor la „Familia”. Își dă doctoratul în filologie cu o teză despre Liviu Rebreanu (1997). Este cadru didactic universitar din 1993 la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, iar din 2000 profesor universitar. Debutează publicistic în „Echinox” cu un eseu despre Mircea Iorgulescu (1975). Colaborează cu articole și cronici literare la revistele „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cuvântul”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul–Ideea europeană”, „Apostrof” ș.a. Debutează editorial cu volumul de critică literară Diferența specifică (1982), concomitent cu o ediție din Teodor Scorțescu, Concina prădată. Este prezent cu articole în volumele colective Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu 1982), Liviu Rebreanu după un veac (1985), Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), Canon și canonizare (2003), precum și în Dicționarul scriitorilor români (vol. I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000) ș.a. Prefațează, de asemenea, ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, George Bacovia, I. Peltz, Liviu Rebreanu, Mircea Nedelciu, Alexandru Ecovoiu, Augustin Buzura, Octavian Paler ș.a.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Diferența specifică, Cluj, Editura Dacia, 1982.
  • Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994.
  • Revizuiri, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995.
  • Confesiunile unui opinioman, Oradea, Editura Cogito, 1996.
  • Critica de tranziție, Cluj, Editura Dacia, 1996.
  • Rebreanu, dincolo de realism, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1997.
  • Arena actualității. Confidențe, Iași, Editura Polirom, 2000.
  • Augustin Buzura, micromonografie, Brașov, Editura Aula, 2001.
  • Clepsidra răsturnată (convorbiri cu Dumitru Țepeneag), Pitești, Editura Paralela 45, 2003.
  • Liviu Rebreanu, micromonografie, Brașov, Editura Aula, 2003.
  • Reabilitarea ficțiunii, București, Editura Institutului Cultural Român, 2004.
  • Simptomele actualității literare, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 2007.[2][3]
  • Europenitatea romanului românesc contemporan, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2008.
  • Liviu Rebreanu și contradicțiile realismului, Cluj, Editura Dacia XXI, 2010.
  • Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, București, Editura Academiei Române, 2012.

Volume colective coordonate[modificare | modificare sursă]

  • Valențe europene ale literaturii române contemporane, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2007.
  • The European dimension of contemporary Romanian literature, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2008.
  • Competiția ficțiunilor. Investigații de critică literară, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 2007.

Ediții, antologii[modificare | modificare sursă]

  • Teodor Scorțescu, Concina prădată, Cluj, Editura Dacia, 1982.
  • Octavian Goga, Poezii, Cluj, Editura Dacia, 1985.
  • Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură. Valea Frumoasei. Poveștile de la Bradu-Strâmb, Cluj, Editura Dacia, 1987.
  • Tudor Arghezi, Între două nopți, poezii, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
  • Mircea Streinul, Ion Aluion, Oradea, Editura Cogito, 1995.
  • Paul Georgescu, Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie (Corespondență către Ion Simuț), Cluj, Editura Biblioteca „Apostrof”, 1999.
  • Dinu Nicodin, Revoluția, București, Editura Albatros, 2000.
  • „La țigănci”' de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj, Editura Dacia, 2001.
  • E. Lovinescu, Revizuiri, Pitești, Editura Paralela 45, 2003.

Bibliografie (selectivă)[modificare | modificare sursă]

În reviste[modificare | modificare sursă]

Nicolae Manolescu, Critică și restituire, în „România literară”, 1982, nr. 31; Ion Pop, În căutarea diferenței specifice, în „Steaua”, 1982, nr. 8; Ștefan Borbély, Ion Simuț, în „Echinox”, 1994, nr. 1-3; Nicolae Manolescu, Mumie sau realitate vie?, în „România literară”, 1994, nr. 22; Eugen Negrici, Respiro, în „România literară”, 1994, nr. 24; Sanda Cordoș, Haiducul și fantasma, în „Steaua”, 1995, nr. 1-2; Dan Mănucă, Etica revizuirilor, în „Cronica”, 1995, nr. 21; Alex Ștefănescu, Un trezorier, în „România literară”, 1995, nr. 29; Monica Spiridon, Recurs la dosarele literaturii române, în „Ramuri”, 1995, nr. 11-12; Radu G. Țeposu, Farmecele maligne ale provinciei, în „Familia”, 1996, nr. 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un critic ardelean, în „România literară”, 1996, nr. 45.

În volume[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Grigurcu, Peisaj critic, vol. II, București, Cartea Românească, 1997, p. 366-369; Ștefan Borbély, Xenograme, Oradea, Ed. Cogito, 1997, p. 93-102; Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, Ed. Fundației Culturale Române, 2000, p. 382-387; Daniel Cristea-Enache, Concert de deschidere, București, Ed. Fundației Culturale Române, 2001, p. 442-448; Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, vol. IV, R-Z, București, Ed. Albatros, 2002, p. 256-257; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2003, p. 367-370; Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, coordonator general Eugen Simion, București, Academia Română, Ed. Univers Enciclopedic, 2007; Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, București, Ed. Mașina de scris, 2005; Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Pitești, Ed. Paralela 45, 2008; Dicționarul literaturii române, vol. II, M-Z, coordonator general Eugen Simion, București, Academia Română, Ed. Univers Enciclopedic Gold, 2012.

Premii[modificare | modificare sursă]

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Ion Simuț", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb134804528, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ Diagnostic si pro(g)nostic, 16 mai 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  3. ^ Cu cartile pe masa, 3 decembrie 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]