Epoca bronzului pe teritoriul României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Istoria României
Stema României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
Al Doilea Război Mondial
Comunismul
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România Contemporană
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română

Portal România
 v  d  m 

Epoca bronzului în România este o perioadă din preistoria României împărțită în Epoca bronzului timpuriu( cca. 3500-2200 î.H.), Epoca bronzului mijlociu (cca.2200-1600/1500 î.H.) și Epoca bronzului târziu( cca. 1600/150-1100 î.H.)[1].

Periodizare[modificare | modificare sursă]

De-a lungul vremii au existat mai multe periodizări ale Epocii bronzului aplicate spațiului românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke pentru spațiul central-european, care împărțea epoca bronzului în patru faze (A, B, C și D), pe baza asocierilor obiectelor de bronz[1].

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant agrar, practici funerare specifice și o religie bazată pe un cult al fecundității. Tipul de societate se apropie poate de acea “peer polity” a lui Colin Renfrew[1].

În spațiul românesc, apare o cultură arheologică care se numără printre cele mai vechi din Europa: cultura Cucuteni. Această cultură este probabil ultima care a creat ceramică pictată din Europa.

În Epoca Bronzului timpuriu au început să se dezvolte diferite culturi arheologice: cultura Baden-Coțofeni, cultura Cernavodă III- Belleraz, cultura Glina, ,,cultura” Verbicioara etc. În această perioadă cea mai importantă cultură din Muntenia și Oltenia este cultura Glina. Ocupațiile principale ale oamenilor sunt agricultura, extragerea minerurilor și creșterea animalelor. Locuințele sunt rectangulare și de dimensiuni medii. În ultima perioadă a bronzului timpuriu întâlnim tipuri vaste de podoabe(inele de buclă, brățări, coliere, pandantive lucrate special din cupru, aur, argint și în special bronz).

,,Cultura” Verbicioara a fost identificată în anul 1949 prin săpăturile din stațiunea eponimă. La prima prezentare, foarte succintă de altfel, se considera că a avut o origine vestică, legată de complexele Periam-Pecica și Vatina, pătrunzând în Oltenia după grupa Glina III pe care o împinge către est. Referitor la înmormântări se considera că la început obiceiul era cel a înhumării morților, pentru ca apoi în a 3-a fază să se constate practica incinerației[2]. Pe baza conținutului material, Verbicioara a fost inclusă în cinci faze.

În perioada bronzului mijlociu, populația din România și țările vecine a fost delimitată de apariția mai multor culturi importante. Printre care se remarcă: cultura Otomani( întâlnită în Slovacia), cultura Wietenberg( întâlnită în Transilvania), cultura Mureș, cultura Gârla Mare( de la care s-au păstrat niște minunate figurine și statuete din lut).

Economia Epocii Bronzului se baza pe creșterea oilor, caprelor și porcilor. În cultura Wietenberg vitele mari au fost folosite, alături de cabaline pentru tracțiune și hrană.

În timpul Epocii Bronzului s-a constatat o evoluție importantă, în special pe plan economic față de eneolitic. S-au înmulțit în același timp și manifestările artistice, reprezenete de cultura Gârla Mare prin statuetele complex lucrate din lut.

Religia[modificare | modificare sursă]

Ideea generală despre Epoca bronzului este aceea că se instalează cultele uraniene, solare. Ca argumente sunt folosite unele motive ornamentale, cosiderate a fi simboluri solare, care apar frecvent redate pe ceramică sau pe piesele din metal: cercurile concentrice, cercurile însoțite de raze, zvastica. Însăși incinerația este considerată a fi legată de aceste culte[3].

În spațiul românesc sunt cunoscute trei sanctuare din Epoca bronzului. Sălacea( cultura Otomani, faza a II-a), județul Bihor; Balej-cultura Gârla Mare, din Bulgaria și Monteoru(cultura Monteoru, județul Buzău. Din aria culturii Wietenberg, faza II, se cunoaște un loc de cult la Oarța de Sus.

În legătură cu plastica antropomorfă, aceasta este mai slab reprezentată în această perioadă decât în perioada neoliticului.Singura cultură din spatiul nostru care este foarte bine reprezentată din acest punct de vedere este cultura Zuto Brdo-Gârla Mare, la care se adaugă cultura Szeremle-Bijelo Brdo-Dalj din Ungaria și Croația. În aria celor două culturi s-au descoperit în jur de 340 piese, dintre care 244 sunt din aria Gârla Mare[3].

S-au descoperit în această perioadă și topoare miniaturale din lut(topoare-ciocan sau securi duble).Toporul dublu- labrys-ul- este frecvent în lumea cretană și miceniană unde apare, cel mai adesea, în complexe de cult și morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos), mai rar în complexe profane. În spațiul micenian are dimensiuni diferite, de la forme miniaturale până la forme uriașe, de 1,20 de metri.Totuși, labrys-ul apare frecvent asociat și cu luna și poate fi și un simbol al unei zeițe a vegetației, precursoare a Demetrei, care apare reprezentată pe sigilii miceniene asezata sub un arbore. Ea are un topor în mână și primește în dar măciulii de mac și fructe.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cristian Ștefan-Epoca Bronzului
  • Ioan Aurel-Pop, Ioan Bolovan, coordonatori-Istoria ilustrată a României

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Comori ale epocii bronzului din România, Mircea Petrescu-Dîmbovit̨a, Muzeul Național de Istorie a României, 1995

Legături externe[modificare | modificare sursă]