Glosar maritim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul navigației maritime și fluviale, construcției și structurii navelor, meteorologiei nautice și dreptului maritim.

Părțile componente ale unei nave:
1 - coș; 2 - pupă; 3 - elice; 4 - babord (tribord în partea opusă); 5 - ancoră; 6 - bulbul etravei; 7 - provă; 8 - punte; 9 - suprastructură.
Cuprins
Ab - AdAe - AmAn - ArAs - AzBCa - ClCo - CzDEFGHIJKLMNOPQRSTUVYZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

Ab - Ad[modificare | modificare sursă]

  • A - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Am un scafandru la apă; mențineți-vă la distanță cu viteză mică."
  • abac - platou cuprinzând diagrame ce servesc la determinarea unor mărimi privind tragerea de artilerie, la determinarea vitezei navei.
  • abaca - plantă (Musa textilis) a cărei fibră (numită cânepă de Manila) este utilizată la fabricarea de frânghii și parâme.
  • abandon:
- renunțarea la dreptul de proprietate asupra navei și încărcăturii în favoarea asiguratorului;
- părăsirea unei nave și a încărcăturii de către comandant și echipaj, în cazul unui dezastru, când nava nu mai poate fi salvată.
  • abandonare - părăsire a unei nave aflată în pericol de scufundare.
  • abataj - vezi: abatere în carenă.
  • abatere:
- întoarcere voluntară într-un bord, la plecarea de la ancoră sau de la geamandură;
- îndepărtarea de la direcția din care bate vântul;
- manevră de deschidere a unui șlep folosind o sârmă de abatere și cârma acționată de curentul apei;
- vezi: curbă de girație.
  • abatere din drum - deviație a unei nave comerciale de la drumul direct dintre două porturi.
  • abatere în carenă - înclinare voluntară, longitudinală sau transversală, a unei nave astfel încât opera vie să iasă din apă pentru a fi reparată, curățată sau piturată.
  • abis - depresiune a fundului oceanului cu adâncimi peste 5.500 m.
  • abitaclu - calotă de alamă care protejează girocompasul și prevăzută cu un capac cu geam pentru citirea gradațiilor (sinonim: habitaclu).
  • abord - în interiorul bordajului sau parapetului, în punte sau sub punte.
  • abordabilă - vezi: coastă.
  • abordaj:
– (sau coliziune) ciocnire a două nave sau a unei nave cu un obstacol;
- așezarea navei proprii bord la bord cu o navă inamică pentru a o captura prin luptă corp la corp.
Abordare a unei ambarcațiuni suspecte de piraterie
– apropiere urmată de legare a unei nave de bordul alteia (v. și acostare);
- apropierea de țărm pentru debarcare.
  • abordor - marinar care participă la abordaj.
  • abuz de pavilion - utilizarea fără drept de către o navă unui pavilion național pentru a induce în eroare inamicul.
  • ac:
- stâncă înaltă și ascuțită care nu poate fi descoperită decât prin dragaj hidrografic;
- școndru cu care se întărește arborada navei la abaterea în carenă.
  • acalmat (despre navele cu vele) - imobilizat din cauza lipsei de vânt.
  • acalmie - îmbunătățirea temporară a vremii, caracterizată prin căderea vântului și liniștirea mării.
  • ac de grandee - ac de cusut cu secțiune transversală triunghiulară, cu vârful puțin curbat, care servește la coaserea de velă a grandeei.
  • ac de revelmente - instrument de vizare fixat în centrul alidadei pentru vizarea aștrilor.
  • aclamf - remorcă dată în diagonală între prima și următoarea dană ale unui convoi de șlepuri (sinonim: anclamf).
  • acoperire:
- zonă maritimă în care se poate utiliza un mijloc de navigație electronică;
- porțiune de cer acoperită cu nori; se exprimă în zecimi din totalul cerului vizibil;
- porțiune de mare acoperită cu ghețuri; se exprimă în zecimi din suprafața vizibilă a mării;
- acțiune desfășurată de o grupare de luptă navală pentru a intercepta forțele inamicului și a le împiedica să lovească obiectivele de apărat.
  • acostare – manevră de apropiere a unei nave de mal, urmată de legarea ei de chei sau de o altă navă (v. și abordare).
  • acrostol:
- parte înaltă a extremităților unei nave.
- ornamentele, sculpturile de la prora unei nave.
  • acte de bază - totalitatea dertificatelor de registru și a actelor impuse de legislație care se eliberează unei nave civile.
  • acte de bord - documentele care trebuie să existe în permanență la bordul unei nave.
  • actuaria (sau navis actuaria)- navă militară romană ușoară și rapidă, care folosea o velă pătrată și rame.
  • Actul de navigație – lege votată în Anglia în 1651 prin care se permitea intrarea în țară a mărfurilor numai pe vase engleze.
  • acvanaut - persoană care, cu ajutorul unui aparat, al unui dispozitiv etc. special, efectuează plonjări subacvatice de lungă durată; scafandru, cercetător al profunzimilor marine.
  • acvaplan - ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină, care efectuează naveta între malurile unei ape.
  • acvatoriu - totalitatea apelor portuare și care este format din radă și bazine portuare.
  • adâncime navigabilă – adâncime minimă de apă necesară navigației vaselor (vezi și: șenal navigabil).
  • adiere - vânt de forța 1 după scara Beaufort.
  • adâncime - distanță măsurată pe verticală între suprafața apei și fund.
  • adâncime navigabilă de garanție - vezi adâncime navigabilă minimă.
  • adâncime navigabilă minimă - adâncime egală cu pescajul calculat al navei plus rezerva pilotului (sinonim: adâncime navigabilă de garanție).
  • Administrația Fluvială a Dunării de Jos - administrație înființată în baza Convenției de la Belgrad (1948) în scopul asigurării navigației pe Dunărea de Jos.
  • administrație - guvernul statului al cărui pavilion îl poartă nava.

Ae - Am[modificare | modificare sursă]

  • aerofor - aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
  • aeroglisor - vehicul autopropulsat pe o pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei;alte denumiri: hovercraft, naviplan, pernopter, navă pe pernă de aer.
  • afretare – închiriere a unei nave pentru transportul de mărfuri (sinonim: navlosire).
  • afterpic - compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
  • afuiere - dislocarea și spălarea de către curentul apei a aluviunilor din jurul navelor scufundate.
  • afundare - imersiune a unei nave aflate în mers, mai mare decât pescajul în staționare, datorită celor două zone de suprapresiune la provă și pupă și zonei de depresiune din centru. Dacă viteza navei este mai mare decât viteza critică se produce fenomenul apupării de viteză (vezi și sugere).
  • afurcare - ancorare cu două ancore ale căror lanțuri formează un unghi de cel puțin 60o.
  • agent de navlosire - intermediar care participă la încheierea contractului de navlosire.
  • agent maritim:
- persoană fizică sau juridică ce reprezintă interesele navelor comerciale, indiferent de pavilion;
- persoană împuternicită de autorități sau de armatori pentru a îndeplini operațiunile prevăzute prin lege privind intrarea și ieșirea navelor din porturi.
  • agitată - (despre mare) cu valuri.
  • agitația mării - mișcare ondulatorie sub formă de valuri produse de vânt.
  • agonă - curbă care unește toate punctele de pe Glob cu declinația magnetică zero (vezi și izogonă).
  • aisberg - bloc de gheață plutitoare, desprins din calotele glaciare polare.
  • ajutor pentru navigație - dispozitiv (far, radiofar etc.) care ajută nava să urmeze traiectoria optimă.
  • alarmă navală - acțiune de ridicare a stării de pregătire a forțelor și mijloacelor marinei militare, în scopul prevenirii atacului din partea navelor inamice.
  • albă - (despre parâmă) - necătrănită.
  • albie:
- partea cea mai adâncă a unei văi cu apă curgătoare;
- porțiune de mare cuprinsă între o linie de brizanți și plajă.
  • albire arctică/antarctică - dispariția contrastelor în mările polare datorită zăpezii și norilor altostratus și cirrostratus, ceea ce face dificilă aprecierea distanțelor sau distingerea reperelor de navigație.
  • alfabet pentru semnale cu brațele - alfabet format din diferite poziții ale brațelor purtând pavilioane de semnalizare și folosit pentru comunicarea la distanță.
  • alidadă
- instrument de vizare așezat pe o busolă sau pe un disc de relevmente și care constă dintr-o riglă rotitoare care are la un capăt un ocular, iar la celălalt un vizor;
- vezi sextant.
  • alimbare - descărcare pe alte vase a unei părți din încărcătura unei nave, pentru a o putea face să navigheze în ape de mică adâncime.
  • aliniament - direcție marcată prin două repere de pe uscat și care prezintă o deosebită importanță pentru navigație, deoarece nu depinde de instrumente nautice.
  • aliură (sau alură) - unghiul format de planul longitudinal-vertical al unei nave cu direcția vântului.
  • alivéi - coridor în partea superioară a unui vapor, în care se depozitează mărfuri și cărbuni.
  • almanah nautic - publicație anuală care conține pozițiile aparente ale stelelor folosite pentru orientare în navigație (veche denumire: efemeride).
  • alunecarea elicei - diferența dintre pasul geometric al elicei și distanța de înaintare a acesteia (sinonim: reculul elicei).
  • alură - vezi aliură.
  • amaraj - amarare; bordaj de susținere a unui obiect de pe navă.
  • amarare – fixarea obiectelor aflate pe o navă, pentru a nu se deplasa în timpul navigației (când nava capătă mișcări de ruliu și de tangaj); legare a unei nave de alta printr-un cablu.
  • amară - parâmă de legare a unei ambarcațiuni de țărm sau de o altă navă.
  • amarinare:
- obișnuirea cu marea a unui echipaj;
- înlocuirea echipajului unei prize cu echipaj propriu.
  • ambarcader - loc unde se îmbarcă mărfurile și călătorii pe un vapor.
  • ambarcare:
- preluare la bord de personal, materiale sau tehnică de luptă;
- pătrunderea apei la bord din cauza mării agitate;
- indemnizație primită de personalul ambarcat;
- perioadă de timp în care o persoană face parte din echipajul unei nave.
  • ambarcație – (sau ambarcațiune) mijloc de transport pe apă, cu sau fără punte, cu vâsle, cu pânze sau cu motor.
  • ambarcațiune fără deplasament - ambarcațiune de tipul celor cu pernă de aer sau aripi portante, care nu dizlocuiește apă.
  • ambardare - oscilare a navei în jurul axului vertical din cauza vântului, valurilor sau erorii de pilotaj.
  • ambardée - abatere involuntară a navei de la traseu din cauza uneo erori a timonierului, vântului, mării etc.
  • ambosare:
- manevră prin care o navă ancorată se menține la un cap dat, împotriva acțiunii vântului sau a curentului apei;
- legarea unei remorci suplimentare pentru a facilita rondoul unui convoi.
  • ambrazură - deschizătură prin care se execută observațiile în blochausul navelor cuirasate.
  • ambuteiaj - blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic.
  • amenințător - (despre timp) care prezintă semne de înrăutățire: formare de nori, intensificarea vântului, întunecare.
  • american - manevră care leagă două bigi, lucrând în telefon (sinonim: palanc de distanțare).
  • amerizare - coborâre a unui aparat de zbor (hidroavion, navă cosmică) pe suprafața mării.
  • amfidromic, punct ~ - nivel maxim al mareelor.
  • amforă - veche unitate de măsură a capacității interne a unei nave, egală cu cea 25 dm3.
Epolet de amiral din Armata României

An - Ar[modificare | modificare sursă]

  • aná:
- saulă de care se suspendă petilele la capătul cărora sunt prinse cârligele priponului de pescuit;
- saulă ce formează latura superioară a plaselor de pescuit.
  • anafór - vârtej generat de intersecția unui fileu de apă cu un obstacol (sinonime: ciovrântie, otmet).
  • ancablură - unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină (185,2 m).
  • ancheta pavilionului - cercetarea de către o navă de război a documentelor unei nave comerciale pentru a constata dacă aceasta are dreptul la pavilionul pe care îl poartă.
  • anclamf - vezi: aclamf.
  • ancoraj:
- loc favorabil ancorării;
- rezultatul unei manevre de ancorare;
- ansamblul ancoră, lanț, cablu etc., care servește la ancorare.
  • ancoraj de carantină - ancoraj balizat cu geamanduri galbene unde nava așteaptă vizita organelor sanitare sau face carantină.
  • ancoraj interzis - zonă în care ancorarea nu este permisă, ca urmare a existenței pe fundul mării, fluviului a unor instalații; astfel de zone sunt marcate cu panouri sau cu semne pe hărți.
  • ancorare:
- fixarea unui corp plutitor (navă, ambarcație, geamandură) de fundul apei, prin scufundarea unei ancore;
- (sens argotic) stabilire într-un oraș, într-un port.
  • ancorare cu patru ancore - ancorare a unei nave de salvare deasupra unei epave.
  • ancorare cu spring - vezi ambosare.
  • ancorare cu trei ancore - vezi ancorare în labă de gâscă.
  • ancorare în barbă - ancorare cu două ancore care formează între ele un unghi mai mic de 60° (vezi și afurcare).
  • ancorare în labă de gâscă - ancorare cu două ancore de post și cu ancora de curent (sinonim: ancorare cu trei ancore).
  • ancorater - dispozitiv pentru manevrarea și amorsarea ancorei la navele cu vele.
  • ancorator - platformă ușor înclinată pe care se pun la post ancorele tip amiralitate și se asigură cu bolțuri de lanț.
Ancoră din perioada vikingilor
  • ancoră – piesă grea de metal, cu brațe ca niște gheare, care se coboară cu un lanț pe fundul apei pentru fixarea navei.
  • ancoră amiralitate - ancoră folosită numai pe navele cu vele sau ca ancorot pe navele mari și care se compune din fus, din a cărui extremitate inferioară (diamantul) se desfac brațele terminate cu palme, la care fața superioară (unghia) are urechi laterale și vârfuri (gheare).
  • ancoră angajată - ancoră prinsă într-un cablu submarin, într-o parâmă sau înmtr-un lanț de pe fundul apei.
  • ancoră atârnată:
- ancoră filată atât cât să iasă din nară, gata pentru a fi fundarisită sau afurcată;
- ancoră suspendată în lanțul acesteia și într-o parâmă, în dreptul etravei, pentru a nu lovi cheul la acostare;
- ancoră ținută numai în bolțul de capon, gata pentru a fi fundarisită.
  • ancoră de furtună:
- con confecționat din pânză de vele care se filează în prova unei bărci pentru a o menține într-o poziție favorabilă, astfel încât valurile să se spargă departe de aceasta;
- dispozitiv improvizat din scondri și o velă lestată la partea inferioară (sinonime: ancoră de derivă, ancoră de mare, ancoră plutitoare).
  • ancoră de maree înaltă/joasă - ancoră care ține nava la mareea înaltă/joasă.
  • ancoră de post - ancora principală a navei (sinonim: ancoră mare).
  • ancoră de salvare - ancoră grea folosită pentru scoaterea de pe uscat.
  • ancoră de veghe - ancoră de post fundarisită cu puțin lanț.
  • ancoră împerecheată - ancoră asigurată prin fixarea sa cu un ancorot, folosind o parâmă de împerechere.
  • ancoră în galeră - ancoră având un braț legat cu o parâmă care trece printr-o macara de la bompres, iar de acolo pe punte.
  • ancoră mare - vezi ancoră de post.
  • ancoră zăvorâtă - sistem cu două ancore în care una este prevăzută cu un lanț mai scurt pentru reducerea mișcărilor violente ale navei.
  • ancorot - ancoră mai mică decât ancorele de post, folosită pentru ambosare sau alte manevre.
  • andocare - manevră de ridicare a navei pe un doc plutitor sau de intrare într-un doc uscat (vezi și carenaj).
  • anemometru - aparat pentru măsurarea vitezei vântului.
  • anexă grafică - porțiune corectată a unei hărți care se lipește în locul corespunzător al acesteia (sinonim: bloc).
  • angajare:
- prinderea de un obiect aflat pe fundul apei;
- stabilirea contactului de foc cu inamicul, începerea luptei;
- începerea unei manevre de întoarcere.
  • angajată - (despre navă) canarisită datorită unui gren care a surprins nava cu prea multe vele întinse și într-o aliură nefavorabilă.
  • angarie - drept de rechiziție în timp de război a navelor neutre, plătind despăgubiri.
  • ansă - baie de dimensiuni mici.
  • antecală - parte a calei unei nave care se găsește sub nivelul mării.
  • antenă:
- vergă a unei vele latine, foarte lungă și ascuțită la extremități;
- bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii;
- scondru așezat travers pe bompres, la extremitățile căruia trec sarturile bompresului.
- vezi mină.
  • anteport - vezi avanport.
  • antitrombă - trombă marină descendentă, vârtej, sorb gigantic cu adâncime de zeci de metri, în care apa se învârtește cu mare viteză.
  • anvelopă - partea exterioară a căldării de abur a unui vapor.
  • aparat - palanc mare folosit la manevrele de forță.
  • aparat de distanță - dispozitiv care înregistrează distanța parcursă de torpilă și care oprește mașina după ce torpila a parcurs cursa reglată.
  • aparat plutitor - mijloc de salvare colectivă, altul decât barca sau pluta de salvare.
  • aparat submarin de salvare - aparat folosit pentru salvarea la adâncimi mari a echipajelor submarinelor avariate.
  • apă de balast - vezi balast.
  • apă de mare - apă cu greutatea specifică de 1,025, cu a cărei valoare se calculează deplasamentul navelor.
  • apă de port - apă cu greutatea specifică în portul respectiv, cu ajutorul căreia e calculează imersiunea efectivă a navelor.
  • apă de revenire - valuri care au lovit plaja, fiind reflectate de mal și revenind spre larg (vezi: curent de albie, curent de spărtură).
  • apă salmastră - apă marină, având conținutul de săruri intermediar între apă dulce și apă sărată.
  • ape costiere - apele de suprafață situate în interiorul unei linii ale căror puncte sunt situate în totalitate la o distanță de o milă marină pe partea dinspre mare, față de cel mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale.
  • ape de suprafață - apele interioare cu excepția apelor subterane; ape tranzitorii și ape costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale.
  • ape interioare - toate apele de suprafață stătătoare și curgătoare si subterane aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale.
  • ape naționale navigabile:
- apele maritime considerate, conform legii, ape maritime interioare;
- fluviile, râurile, canalele și lacurile din interiorul unui stat, pe sectoarele lor navigabile;
- apele navigabile de frontieră, de la malul acelui stat până la linia de frontieră.
  • ape teritoriale - porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia.
  • ape tranzitorii - corpuri de apă de suprafață aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parțial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influențate puternic de cursurile de apă dulce.
  • aplustră - (în Antichitate) piesă (din lemn) a unei corăbii, plasată la pupă și ornată cu banderole.
  • aprovare – înclinare longitudinală temporală a unei nave, cu prora scufundată mai mult decât pupa, datorită unei repartizări neraționale a încărcăturii (vezi și asietă).
  • apuntament - platformă (sau punte) (de lemn) de-a lungul malurilor unei ape, servind la acostarea ambarcațiunilor.
  • apupare - înclinare longitudinală temporală a unei nave, cu pupa scufundată mai mult decât prora, datorită unei repartizări neraționale a încărcăturii (vezi și asietă).
  • arboradă – totalitatea arborilor și vergilor unei nave.
  • arborare - ridicare a unui pavilion sau drapel pe catargul unei nave.
  • arbore – grindă lungă tronconică ce se fixează pe puntea navei în poziție verticală și care servește la susținerea pânzelor, vergilor sau a semnelor de navigație (sinonim: catarg).
  • arboret - partea superioară a catargului unei nave.
  • ardentă - întoarcere a unei nave cu prora în direcția din care bate vântul.
  • arimare – aranjarea încărcăturii unei nave pentru obținerea unui centraj favorabil echilibrului și stabilității.
  • aripi de ruliu – table de oțel dispuse lateral pe fundul unei nave pentru a micșora mișcările de ruliu.
  • arivaj - intrare în port a unei nave; sosire pe apă a unui transport de mărfuri.
  • armament - complex al unei nave de luptă, format din echipaj, provizii, combustibil și muniții.
  • armare
- operația de îmbarcare a echipajului și de înzestrare a unei nave cu aparatajul, combustibilul și proviziile necesare navigației.
- operația de ridicare și fixare a catargelor și a pânzelor unei ambarcații pentru a o face gate de plecare.
  • armator:
- persoană fizică sau juridică având în exploatare nave comerciale; proprietar de nave;
- persoană care echipează o navă în scopuri comerciale.

As - Az[modificare | modificare sursă]

  • asietă – înclinare în direcție longitudinală a unei nave, care poate fi aprovată, apupată sau pe chilă dreaptă.
  • asistență maritimă - ajutor dat unei nave în pericol de către o altă navă.
  • autonomie - distanță maximă pe care o poate parcurge o navă, fără refacerea plinurilor de combustibil.
  • avanport - zonă de scurtă staționare a navelor la intrarea într-un port; reprezintă suprafața de apă aflată între radă și apele interne ale portului; sinonim: anteport.
  • avizo – navă de luptă de tonaj redus, cu viteză mare și dotată cu armament ușor de artilerie.
  • axiometru – aparat cuplat pe transmisia cârmei și care indică poziția acesteia față de axul diametral al navei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • B - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Încarc sau descar explozivi sau material inflamabil".
  • baader - mașină specială folosită pe traulere pentru fabricarea fileurilor de pește.
  • babá – piesă metalică montată pe puntea navei sau pe chei și care servește la legarea parâmelor navei când acesta acostează.
  • babá cu motor - tambur instalat pe un perete, acționat de un motor, cu ajutorul căruia se poate vira o parâmă.
  • babafincă - zburător pe bombarde folosit în trecut și care era prevăzut deasupra cu o contrababafincă.
  • babaică - ramă de barcă cu brațul îngroșat către mâner, pentru a crea o contragreutate (sinonim: opacină).
  • babord – partea din stânga a unei nave, privind de la pupă spre provă.
  • bacambarcație de formă specială (denumită și pod plutitor mobil), servind la transportul oamenilor și vehiculelor peste ape.
  • bagalá - navă arabă cu unu-doi arbori, cu vele latine și cu antenă.
  • baie - porțiune în care marea intră în uscat, având o deschidere mai mare decât adâncimea.
  • baidac - tip vechi de navă puntată, folosită pe Nipru.
  • baieră de firuială (de transfilaj) - saulă cu care se execută firuiala/transfilajul.
  • baieră de înfășurare - saulă cu care se înfășoară vela strânsă pe cergă.
  • baieră de învergare - parâmă ce trece prin ochiul de învergare al unei vele pătrate și servește la împuntarea de învergare (vezi și sachet de învergare).
  • baieră de terțarolă - saulă ce trece prin ochiurile de terțarolă de pe marginea de cădere a velei și servește la executarea împuntăturii de terțarolă (vezi și sachet de terțarolă).
  • balansinăparâmă de metal sau de cânepă, folosită pentru susținerea vergilor încrucișate ale catargelor sau ale bigelor.
  • balast - greutate care se introduce uneori pe o ambarcațiune sau pe o navă cu încărcătură redusă, cu scopul de a-i mări pescajul și de a-i ameliora stabilitatea (sinonim: lest).
  • balenieră:
- navă ușoară și rapidă, cu prora și pupa ascuțite, folosită pentru vânătoarea de balene și pentru remorcarea acestora;
- ambarcație îngustă și ușoară, aflată în dotarea navelor mari și care servește la transportul de persoane.
  • balizaj – semnalizare cu balize fixe sau plutitoare a zonelor periculoase de navigație sau a sectoarelor dintr-un port.
  • baliză – piesă din oțel, lemn sau beton, așezata în poziție vizibilă pentru a indica zone periculoase pentru navigație.
  • balon de acostarebalon fixat pe suprafața apei în scopul evitării venirii în contact a ambarcațiunii cu locul de acostare.
  • banc de nisip - ridicătură formată din pietriș amestecat cu nisip și cu nămol și depusă pe fundul apelor; este periculoasă pentru navigație.
  • banchiză - câmp de gheață format în regiunile polare, de-a lungul coastelor mării și din care, prin rupere, se formează aisbergurile.
  • bandulă – piesă de lemn în formă de pară, îngreunată cu plumb, legată cu o frânghie și care la acostare se aruncă de pe navă, cu scopul de a trage pe chei sau pe o altă navă capătul parâmei de legare.
  • baraterie - prejudiciu adus unei nave prin încălcarea îndatoririlor de către comandant sau de către un membru al echipajului.
  • bară – prag submarin de nisip, situat în zona gurii de vărsare a unui fluviu sau în lungul coastelor și care poate constitui o piedică pentru navigație.
  • barbetă:
- parâmă cu un capăt la prova unei ambarcații și care servește la legarea acesteia de o navă sau chei;
- pereți verticali în chiurasă care limitau spații în care erau fixate în trecut tunurile unor nave de război.
  • barbotină – roată specială montată pe axul vinciului ancorelor, a cărei coroană are lăcașuri de forma și mărimea zalelor lanțului de ancoră.
  • barcazambarcație de lemn cu o capacitate de încărcare de cel mult 100 de tone și care poate naviga cu pânze, motor propriu sau remorcată.
  • barcă – ambarcație mică de lemn, metal sau alte materiale, cu vâsle, pânze sau cu motor, folosită pentru a transporta oameni sau materiale.
  • bastimentnavă militară de mari dimensiuni.
  • bastingaj – grup de chesoane, dulapuri sau rastele, instalate în cazarma unei nave sau pe punte, destinate depozitării hamacelor și sacilor cu efecte ale echipajului.
  • batial - nivel marin cuprins între etajul litoral și etajul abisal, corespunzând taluzului continental (între adâncimile de 200–2500 m).
  • batigraf - instrument care măsoară și care înregistrează adâncimea mărilor și oceanelor, folosit în cercetările submarine.
  • batigrafie - măsurare a adâncimilor mărilor și oceanelor.
  • batigramă - diagramă înregistrată la batigraf.
  • batimetrie - ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei din lacuri, râuri, mări și oceane.
  • batimetru - aparat (tip ecosondă) pentru măsurarea adâncimii obiectelor aflate în apă.
  • batipelagic - referitor la zonele oceanice de mare adâncime.
  • batireometru - instrument care înregistrează continuu direcția și viteza curenților marini.
  • batiscaf – navă submarină, echipată pentru studii oceanografice la mari adâncimi.
  • batisferă – nacelă sferică de oțel, înzestrată cu echipament pentru cercetări submarine și care se coboară prin intermediul unui cablu.
  • batitermograf - aparat care înregistrează temperatura apei pînă la adîncimea de 200 m.
  • batometru – aparat cu care se iau probe de apă din mări, lacuri și râuri.
  • bazin portuar - parte dintr-un port în care navele pot staționa, fiind ferite de furtuni, valuri, sloiuri sau variații de nivel ale apei.
  • bigă – grindă articulată la un capăt de partea inferioară a unui catarg și susținută la celalalt capăt de o parâmă (balansină) și care servește la încărcarea și descărcarea mărfurilor pe nave.
  • bihún – utilaj folosit la pescuitul marin pentru baterea țărușilor necesari fixării carmacelor pe fundul mării.
  • biremă – navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse.
  • blochaus - cabina unei nave cuirasate.
  • bocaport – deschidere în puntea unei nave prin care se scot și se introduc mărfurile în magazie.
  • bolárd – stâlp scurt cu un cap lățit în formă de ciupercă, montat pe cheiuri pentru legarea cu parâme a navelor acostate.
Bompresul navei Falls of Clyde
  • bompréscatarg aproape orizontal, montat la extremitatea de la proră și care susține pânzele triunghiulare.
  • bord - fiecare dintre părțile laterale ale unei nave (v. babord, tribord);
  • bordaj – perete lateral fixat pe partea exterioară a unei nave, marcată cu linii care indică pozițiile liniei de plutire.
  • bord liber – distanța dintre puntea principală a unei nave comerciale încărcate și suprafața mării, măsurată pe bordajul navei și a cărei valoare minimă este fixată prin regulamente internaționale.
  • botel:
- vas fluvial vechi transformat în loc de cazare;
- hotel amplasat în apropierea unui port.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

Ca - Cl[modificare | modificare sursă]

  • cabină - cameră de dormit pe o navă.
  • cabotaj – navigație comercială de-a lungul coastei.
  • cabotier – navă comercială, mică sau mijlocie, care navighează numai de-a lungul țărmului.
  • caiac – ambarcație cu ambele capete ascuțite, care se conduce cu una sau două padele pe ambele borduri, din poziția șezând.
  • caicambarcațiune îngustă cu două catarge, cu prora și pupa ascuțite, folosită în Orient.
  • calafat – câlți îmbinați cu catran, utilizați la etanșarea fundului, a bordajelor și a punților ambarcațiilor și navelor de lemn, precum și la etanșarea căptușelilor de lemn ale punților metalice.
  • calaj – ansamblul de reazeme de pe platforma unei cale, pe care se fixează navele în timpul construcției sau în vederea reparațiilor.
  • cală – instalație portuară pentru construcția și reparația navelor, constituită dintr-o platformă înclinată, dotată cu mașini de ridicat și cu dispozitive de fixare, cu cărucioare și sănii de lansare.
  • cambuză – magazie de alimente amenajată sub puntea unei nave.
  • canal
- albie artificială sau amenajată, care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. și care servește la navigație, la irigări sau la construcții hidrotehnice;
- curs de apă îndiguit și drenat în scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundațiile etc.;
- cale de circulație pe apă (ținând loc de stradă) în orașele așezate pe mare sau pe fluvii;
- porțiune de mare situată între două țărmuri apropiate.
  • canal maritim internațional – cale maritimă, creată artificial, care unește oceane sau mări și care prezintă o deosebită importanță pentru navigația internațională (exemple: Canalul Suez, Canalul Panama).
  • canal navigabil – canal amenajat astfel încât să permită circulația navelor.
  • canarisire – înclinare într-o parte a unei nave, datorită apei pătrunse printr-o spărtură sau repartiției neuniforme a încărcăturii.
  • cange – prăjină cu cârlig la capăt, utilizată la acostarea sau îndepărtarea de mal a bărcilor sau navelor mici.
  • canoe – ambarcațiune ușoară, cu prora și pupa ascuțite , condusă cu ajutorul padelelor din poziția în genunchi (v. și caiac).
  • canonieră – mică navă militară, folosită la lupte sau pentru patrulare pe fluvii sau pe lângă țărmul mării.
  • cap:
– unghiul format de axul longitudinal al unei nave, în timpul navigației, cu direcția nord;
- proeminență a uscatului care înaintează mult în mare.
- îmbrăcăminte de cupru care acoperă carema vaselor de lemn, cu scopul de a o proteja;
- operație periodică de ridicare pe doc sau de introducere într-un bazin (bazin de carenaj) a unei nave, urmată de vopsirea acesteia.
  • carenă – partea exterioară, de sub linia de plutire a unei nave (sinonim: operă vie).
  • careu – încăpere la bordul unei nave, care servește ca sală de mese, ca sală de lectură și de recreație pentru ofițeri.
  • cargou (sau cargobot) – navă comercială care transportă mărfuri pe distanțe mari.
  • caríc – totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.
  • carlingă – grindă longitudinală situată pe fundul unei nave, făcând parte din osatura longitudinală a corpului acesteia.
  • carmac – unealtă de pescuit formată din șiruri de cârlige mari, legate cu sfori de otgoane și plasate la diverse adâncimi.
  • cart – serviciu permanent la bordul unei nave, executat permanent, pe schimburi de la două la patru ore, sub conducerea unui ofițer.
  • cartea farurilor – document nautic care cuprinde datele caracteristice ale tuturor farurilor dintr-o anumită regiune, servind la identificarea și la stabilirea poziției acestora.
  • carte-pilot – document nautic ce cuprinde informații privind o anumită regiune (descrierea coastelor, a punctelor de reper, a porturilor etc.)
  • castel pupa - vezi: dunetă.
  • catamarán - ambarcațiune cu pânze și cu două corpuri de plutire sau cu două flotoare laterale.
  • catarg – v. arbore.
  • cavalet:
- suport pe care se așază ambarcațiunile la bordul navelor sau pe uscat;
- suport pentru arborii port-elice laterali.
  • cavilă:
- piesă tronconică din lemn folosită la îmbinarea unor elemente din structura corpurilor de nave din lemn;
- unealtă de lemn, de forma unui dorn, utilizată la legarea prin împletire (matisare) a parâmelor.
  • cazan cu abur - vezi căldare cu abur.
  • cazarma echipajului - compartiment situat sub puntea unei nave de luptă, destinat odihnei echipajului.
  • cazic – țăruș care se bate pe mal pentru legarea unei ambarcațiuni.
  • călăfătuire – umplere cu calafat (amestec de câlți cu smoală) diferite spații din corpul unei corăbii pentru etanșeizare.
  • călcâi:
- extremitate inferioară a catargului;
- dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanț sau a unei parâme.
- administrația și poliția care asigură activitatea unui port;
- clădirea administrației portului.
  • cârmacitimonier pe o corabie.
  • cârmă – organ al unei nave, constituit dintr-o placă în formă de pană (șafran), care se poate roti în jurul unui ax pentru schimbarea direcției (vezi și: etambou).
  • ceam – navă fluvială remorcată, folosită pentru a transporta piatră sau stuf.
  • centură - șir superior de table ale bordajului unei nave, legat de gutiera punții.
  • centură de salvare - pieptar dintr-un material ușor, folosit pentru menținerea la suprafața apei a naufragiaților.
  • certificat naval – document eliberat pe baza registrelor de clasificație, prin care se atestă starea corupului navei, a instalațiilor și capacitatea acesteia de a naviga în siguranță.
  • charter - tip de contract de transport naval deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități.
  • chei – vezi: cheu.
  • cheiaj – taxă plătită de vase pentru utilizarea unui port și a instalațiilor acestuia.
  • chelandie – navă mare de transport folosită în Imperiul Bizantin.
  • cheson
- cutie de dimensiuni mari, fără un perete lateral, folosită la lucrări de reparații ale navelor sub linia de plutire sau când nu pot fi ridicate pe doc sau pe cală;
- dulap pentru păstrarea efectelor echipajului unei nave.
  • cheu – (plural cheuri, variantă chei, plural cheiuri) amenajare în lungul malului care facilitează acostarea navelor și descărcarea mărfurilor.
  • chilă – element de bază al structurii navei, fiind șirul central, cu grosime mai mare, al tablelor care formează învelișul fundului.
  • chilă dreaptă – se spune despre o navă care nu este înclinată longitudinal (vezi și asietă).
  • ciobacăbarcă de dimensiuni mici, confecționată din scânduri sau dintr-un buștean scobit.
  • ciovrântie - vezi anafor.
  • circumnavigație – călătorie în jurul unei insule, a unui continent sau a Pământului.
  • cliper – navă mare, rapidă, cu pânze și cu minimum trei catarge.
  • clopot de scufundare - element de bază al echipamentului colectiv de scufundare cu alimentare de la suprafață (sinonim: turelă deschisă).

Co - CZ[modificare | modificare sursă]

  • coastă (a unei nave) – fiecare dintre grinzile transversale care formează osatura transversală a bordajelor navei și care leagă la partea inferioară cu grinzile transversale de fund (varange), iar la partea superioară cu grinzile transversale ale punții (traverse).
  • coastă (formă de relief):
- povârnișul unui deal, al unui munte, al unei văi etc;
- marginea unui continent, a unei insule etc. prin care aceasta vine în contact cu oceanul, cu marea sau cu un lac (sinonim: faleză).
  • coastă sănătoasă - coastă lipsită de stânci și care nu prezintă pericol pentru navigație.
  • coastă abordabilă - coastă accesibilă ambarcațiunilor sau navelor de debarcare.
  • cocă – ansamblu rezistent și etanș, constituit din osatura (scheletul) unei nave, din învelișul exterior și din cel al punților.
  • cod maritim - totalitatea legilor privitoare la navigația pe mare.
  • coferdám – compartiment etanș și îngust care separă tancurile de combustibil de alte încăperi vecine.
  • colac de salvare – obiect în formă de tor, realizat din cauciuc umflat cu aer și folosit pentru menținerea la suprafață a unui naufragiat.
  • coliziune – vezi: abordaj.
  • comandă:
- construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei;
- frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme.
  • comandorcolonel de marină sau de aviație.
  • comodor – grad de ofițer în marina Regatului Unit și SUA, superior gradului de căpitan și inferior contraamiralului.
  • Compania Golfului Hudson – veche companie comercială britanică înființată în 1667 și care făcea comerț pe teritoriul Canadei.
  • Compania Indiilor Orientale – companie comercială care se ocupa cu comerțul în Extremul Orient.
  • compartiment de abordaj – compartiment cu pereți etanși, la prora unei nave, destinat să limiteze pătrunderea apei în cazul unei avarii.
  • compas marin – instrument construit dintr-o busolă magnetică sau giroscopică, instalat la bordul unei nave și care indică unghiul format de direcția navei cu meridianul local.
  • compas giroscopic- vezi: busolă giroscopică.
  • conosament – document care însoțește transportul unei mărfi pe apă și care conține: denumirea vasului, locul de încărcare și de destinație, denumirea și cantitatea mărfurilor.
  • contraamiralgrad militar în marină, inferior celui de viceamiral, corespunzător generalului de brigadă din armata terestră.
  • contrasart - manevră fixă care leagă rama gabiei de cercul de sugrumătură.
  • contrastalii - vezi stalii.
  • contrascotăparâmă legată de colțul pânzei, servind la strângerea acesteia (vezi și: manevră, arboradă).
  • contratorpilor
- denumirea veche a distrugătorului din marina militară;
- navă de război rapidă, care are misiunea de a urmări și distruge torpiloarele.
  • convoi:
- grup de șlepuri trase de un remorcher;
- grup de nave de transport care navighează împreună și care, pe timp de război, sunt însoțite și de nave militare.
  • copastie – bordură orizontală, montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei unei nave, de-a lungul întregului bordaj.
  • corabie – navă cu pânze, folosită în trecut pentru transport și pentru acțiuni militare, iar în prezent ca navă-școală (sinonim: velier).
  • corăbier – marinar pe o corabie sau proprietar de corabie.
  • corsar
- vezi pirat;
- comandant al unei nave particulare înarmate, care are permisiunea guvernului de a ataca vase inamice pe timp de război.
Corveta franceză Dupleix (1856 - 1887)
- (în trecut) navă militară cu trei catarge, mai mare decât un bric și mai mică decât o fregată, echipată cu tunuri, folosită în special pentru recunoașteri și escortă.
- (în prezent) tip de motonavă rapidă cu un deplasament de 500-1.000 tone, utilizată în misiuni împotriva submarinelor și ca patrule de coastă.
  • costum de scafandru - costum de protecție etanș, prevăzut cu cască metalică cu vizor de sticlă (legată cu exteriorul printr-un tub prin care se pompează aer), mănuși și bocanci speciali (numit uneori și scafandru).
  • covertă – puntea superioară a unei nave, de la proră până la pupă (sinonim: punte de manevră).
  • crivac – piesă care face parte din scheletul transversal al fundului și al bordajelor unei ambarcații, de care se prind scândurile ce formează învelișul acesteia.
  • croazieră – călătorie pe care o persoană o face de plăcere cu o navă, pe mare.
  • crucieră – luptă purtată la distanță mare de bază și într-un timp îndelungat de către o navă sau grup de nave.
  • crucișătornavă de război (de tonaj de 5.000 – 30.000 t) mai ușor decât un cuirasat, folosit ca avangardă a unei escadre și dotată cu artilerie și rachete.
  • cuirasatnavă de război de mare tonaj, protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea; după Primul Război Mondial, acest tip de navă suferă importante modificări și se va numi navă de linie.
  • cuirasă – înveliș de protecție a navelor de luptă de mari dimensiuni împotriva proiectilelor și a bombelor, format din plăci groase de oțel.
  • cumpăna apelor - linia de despărțire dintre bazinele a două râuri.
  • curbă batimetrică (sau izobată) - linie care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor, oceanelor, mărilor sau lacurilor.
  • curent de albie - curent provocat de valurile din ambele părți ale curentului de spărtură, care se deplasează de-a lungul albiei, unde dă naștere curenților de spărtură.
  • curent de plajă - curent produs de valurile care izbesc plaja sub un unghi ascuțit, fiind paralel cu malul și mai aproape de acesta în comparație cu linia de brizanți.
  • curent de spărtură - curent format de apa de revenire a valurilor ce au lovit plaja și ce se acumulează în anumite puncte unde sparg linia de brizanți; au efect de întârziere asupra valurilor care vin spre plajă.
  • cuter:
- ambarcațiune de sport construită din lemn, cu vele, cu un singur catarg și cu bompres;
- vas de pescuit din lemn, acționat cu motor sau cu vele.
  • cvadriremă – corabie romană prevăzută cu patru rânduri de vâsle.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • dalian - vezi pripon.
  • daltă de călăfătuit – unealtă folosită la călăfătuirea punților și bordajelor de lemn (sinonim: fier de călăfătuit).
  • daltă de gheață - unealtă pentru spart gheața în jurul navei.
  • damă - locaș în formă de U, întărit cu armătură metalică, în care se sprijină brațul ramei.
  • damloper - velier cu derivoare exterioare folosit în Olanda.
  • dană
- parte a unui port situată de-a lungul unui chei sau mal, amenajată pentru acostarea navelor și manipularea mărfurilor;
- grup de două sau mai multe nave acostate bord la bord.
  • dană de armare - dană într-un șantier naval, la care se leagă navele în timpul armării.
  • Danforth, ancoră ~ - tip de ancoră cu brațe articulate.
  • dămfuire - procedeu de degazare a tancurilor de marfă prin introducerea de vapori sub presiune și sodă caustică.
  • deal, la ~ - în susul apei.
  • de-a lungul bordului - clauză a unui contract de navlosire în care răspunderea încetează în momentul când încărcătorul a adus marfa de-a lungul navei sau când marfa a fost descărcată din navă.
  • deadweight – capacitatea maximă de încărcare a unei nave comerciale, reprezentând rezervele de combustibil, proviziile și încărcătura utilă, inclusiv echipajul și pasagerii cu bagejele (sinonime: greutate purtată, încărcătură totală).
  • debalastare - descărcarea balastului de pe o navă care a trebuit să navige în balast.
  • debarcader - loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile, unde navele mici sau ambarcațiunile pot acosta și staționa în vederea ambarcării și debarcării pasagerilor, trupelor etc.
  • debarcare
- părăsirea navei pentru a merge pe uscat;
- transportarea de la bord la uscat a munițiilor, a proviziilor etc.;
- ștergerea din rolul de echipaj a unei persoane mutate pe uscat sau pe altă navă;
- transportarea pe un litoral inamic a trupelor de desant maritim în scopuri militare.
  • debarcare, navă de ~ - navă cu prora plată și dreaptă, cu pescaj mic la proră permițând o cât mai mare apropiere de uscat, în vederea debarcării trupelor și materialelor.
  • decapelare - scoaterea unei manevre fixe de pe un catarg sau de pe o vergă fără a o desface.
  • deferlare – revărsare a unui val, prin îndoirea părții sale superioare, urmată de spargerea și împrăștierea acestuia.
  • deplasament – greutatea volumui de apă dezlocuit de o navă:
- deplasament gol: se măsoară în tone-greutate și reprezintă greutatea navei complet terminate și amenajate;
- deplasament complet încărcat: este corespunzător încărcăturii maxime a navei.
  • derivă:
- unghiul dintre direcția axei longitudinale a unei nave și direcția de deplasare a acesteia sub acținea vântului;
- distanța dintre poziția reală a navei și poziția stabilită prin calcul.
  • derivor – placă prinsă de chila unei ambarcațiuni cu vele, cu scopul de a împiedica deplasarea laterală a ambarcației și de a-i reduce mișcarea de ruliu.
  • deviație – unghi format de acul unei busole (aflate la bordul unei nave) cu meridianul magnetic, datorat magnetismului propriu al vasului.
  • diamant - extemitatea inferioară a fusului ancorei amiralitate.
  • direcția valurilor - direcția dinspre care se propagă valurile, măsurată în sens orar, pornind de la nord.
  • distrugătornavă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor (vezi și contratorpilor).
  • divizion de nave - unitate în forțele maritime militare compusă din mai multe nave de același tip.
  • doc – ansamblu de construcții portuare și de instalații care, împreună cu serviciile tehnice și administrative aferente, servesc la încărcarea, descărcarea și depozitarea mărfurilor într-un port.
  • doc plutitor – corp plutitor care servește la ridicarea din apă a navelor în vederea executării unor lucrări de reparații sau de întreținere a carenei acestora.
  • doc uscat – bazin îngropat, deschis la partea superioară, executat din zidărie sau din beton, care poate fi golit de apă pentru a permite navelor să rămână la uscat, în scopul efectuării unor lucrări de reparații sau de întreținere a acestora.
  • dragaj:
- operație de săpare sub apă, cu scopul de a adânci sau lărgi o cale navigabilă;
- operație de pescuire a minelor, executată de dragoare, cu scopul de a reda navigației zonele minate.
  • dragă – navă cu instalații speciale de dragaj.
  • dragórnavă de luptă pentru dragajul minelor și pentru explodarea acestora (sinonim: navă dragoare).
  • drifter – navă pentru pescuitul în larg cu setci în derivă.
  • drum – unghiul format de direcția unei nave cu meridianul real (drum adevărat), cu meridianul magnetic (drum magnetic) sau cu meridianul la compas (drum de compas).
  • dunetă – suprastructura de la pupa unei nave, în care sunt amenajate locuințele echipajului (sinonim: castel pupa).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • eche – bară fixată pe axul cârmei unei ambarcațiuni, care folosește la manevrarea cârmei.
  • echipaj:
- totalitatea personalului de conducere și de deservire aparținând unei nave;
- grup de sportivi care se găsește pe o ambarcațiune și răspunde de conducerea acesteia.
  • echipaj de schimb - unul dintre echipajele care deservesc prin rotație o navă specială.
  • echipament de salvare - totalitatea mijloacelor din dotarea navelor și stațiunilor de coastă, destinate salvării vieților umane aflate în pericol pe mare.
  • echipament de scafandru - vezi scafandru.
  • echipă de distrugere - grupă de militari sub comanda unui subofițer, instruită pentru distrugerea prin explozie a minelor marine și fluviale.
  • eclisă - piesă de tablă folosită în construcții navale pentru a consolida îmbinarea a două table puse cap la cap.
  • ecluzare - trecerea unei nave printr-o ecluză.
  • ecluză:
- construcție hidrotehnică utilizată pentru trecerea navelor între două biefuri cu diferite nivele ale unui canal sau ale unui curs de apă;
- compartiment al unui submarin care comunică cu exteriorul prin intermediului unui capac și care servește la salvarea echipajului când submarinul nu poate ieși la suprafață;
- compartiment pe fundul navei în care pot intra părtile proeminente ale lochurilor de fund, sondei ultrason etc.
  • edec - parâmă rezistentă, utilizată pentru tragerea la edec.
  • efectul fundului - pierderea de viteză și reducerea capacității de manevrare a navei, datorate adâncimilor mici.
  • efectul uscatului - devierea undelor unui radiofar, care intersectează coasta oblic, datorită lipsei de uniformitate a conductibilității și reflectivității uscatului și apei (sinonim: refracție costieră).
  • eholot (sau ecolot) – aparat pentru măsurarea adâncimii apelor cu ajutorul ultrasunetelor.
  • electrokinematograf - aparat pentru măsurarea componentei laterale a vitezei unui curent marin.
  • elemente - înălțătorul și deriva puse la un tun.
  • "elementele la zero!" - comandă pentru a seta la zero indicii instalației de ochire (înălțător și derivă).
  • elevator de muniție - ascensor pentru ridicarea muniției din magaziile de sub puntea navei în interiorulu turelelor sau la tunurile de pe punte.
  • elevator plutitor - construcție plutitoare, destinată încărcării sau descărcării direct din magaziile navei în șlepuri, vagoane a cerealelor în vrac.
  • eliceorgan de mașină de forma unor aripi sau lopeți fixate de un ax cuplat la motor și care pune nava în mișcare.
  • elice contrarotative - propulsor constituit din două elice montate pe același ax, dar rotindu-se în sensuri diferite pentru a anula efectul evolutiv.
  • elice de manevră - elice așezată la prova, care este folosită la manevra în port sau în locuri înguste.
  • elice de loch - vezi loch.
  • elindă - grindă metalică ce formează planul înclinat pe care se deplasează lanțul de cupe al drăgii.
Etamboul unei nave
1- cârmă; 2- pivot; 3- bucșă; 4- etambou; 5- bordaj.
  • escadră – mare unitate a forțelor maritime militare, compusă din nave de luptă de diferite clase.
  • escală – loc de oprire al unei nave în scopul aprovizionării cu combustibil sau cu lubrifianți, al îmbarcării și debarcării pasagerilor, al unor eventuale revizii etc.
  • eșuare – așezare a unei nave pe fundul unei ape într-un loc cu o adâncime mai mică decât pescajul navei (sinonim: punere pe uscat).
  • etambou – element de rezistență care închide corpul unei nave la pupă și care susține cârma.
  • etambreu – deschidere amenjată în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau a arborelui cârmei (etambreu de arbore) în interiorul corpului navei.
  • etiaj - nivel minim convențional al cursurilor de apă navigabile.
  • etravă – element de rezistență care închide corpul unei nave la extremitatea prorei și cu care nava își deschide drumul la înaintare, la spărgătoarele de gheață fiind organul de spargere a ghețurilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • F - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Sunt în dificultate. Comunicați cu mine."
  • factor de compartimentare - coeficient luat în considerație în calculele compartimentării navei.
  • facționar la pupă - marinar de cart la pupă, care, în caz de nevoie (căderea unui om la apă), lansează un colac de salvare.
  • fagure - compartiment sub shelterdeck, cu separații în formă hexagonală pentru cerealele în vrac.
  • falcă:
- piesă fixată pe capul coloanei catargului pe care se sprijină gabia prin intermediul furcilor;
- piesă din lemn cu care se prind vergile pe catarg.
– construcție înaltă cu instalație tehnică pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă;
- ansamblul tuturor vergelelor, velelor și manevrelor unui catarg.
  • fardaj - ansamblul scândurilor care protejează caricul (mărfurile din hambarele navei) (sinonim: dunaj).
  • fardare - izoalre cu material de separare (fardaj) a fundului hambarului, a corpului navei, a pereților laterali, pentru a proteja mărfurile.
  • far plutitor - far amplasat pe o construcție plutitoare (navă, plută) ancorată (vezi: navă-far).
  • far turnant - far care emite fascicule de lumină care se rotesc, luminând succesiv toate punctele orizontului.
  • fașalon - căptușeala interioară a bordajului unui șlep.
  • fașă - porțiunea exterioară a bordajului, în jurul liniei de plutire, care este alternativ în contact cu apa și cu aerul.
  • față de maimuță - placă metalică cu găuri pentru prinderea lanțurilor; se foloseste în greement.
  • fălceá:
- piesă laterală a unui afet de tun, sub formă de cărucior, pe timpul marinei cu vele;
- piesă de întărire a unui catarg din lemn.
  • fără așteptarea rândului - clauză în contractul de navlosire, prin care se stipulează că nava sosită în port nu așteaptă rândul la dană.
  • felinar de barcă - felinar cu lumină albă fixă, vizibilă pe întregul orizont, aflat în dotarea bărcilor de salvare și a oricărei ambarcațiuni cu rame sau cu vele.
  • felinar de navă – corp de iluminat de construcție specială, folosit pe nave pentru siguranța navigației și pentru semnalizare; se deosebesc: felinar de catarg (lumină albă), felinar de bord (lumină verde și roșie), felinar de pupă, de ancoră etc.
  • felucă - navă cu vele latine folosită în Marea Mediterană.
  • ferăstrău - bară metalică cu dinți instalată la prova submarinelor și destinată tăierii plaselor submarine.
  • ferăstrău de gheață - ferăstrău special pentru tăierea gheții.
  • fereastră - vezi macara.
  • ferestruică:
- deschidere într-o vergă sau într-un catarg prevăzută cu un rai prin care trece o manevră curentă;
- vezi cabestan.
  • feribot – navă special construită pentru a transporta, peste un fluviu, un canal sau o strâmtoare, persoane, autovehicule și material rulant (în care caz este prevăzut și cu cale ferată).
  • ferry car - navă maritimă de construcție specială, cu punți etajate, destinată transportului de automobile.
  • ferță – fâșie de pânză, de formă dreptunghiulară sau trapezoidală, care intră în alcătuirea unei vele.
  • fiare, în ~ - situația unei ambarcațiuni care nu a reușit să facă volta în vânt, rămânând într-o poziție critică.
  • fider - puț de alimentare.
  • fier de călăfătuit - vezi daltă de călăfătuit.
  • fier de sart - piesă metalică pe bordajul navelor din lemn, care fixează, la partea inferioară, lanțul de sart sau catena sartului, fiind asigurată cu un contrafier.
  • figură de galion - sculptură simbolică instalată pe galionul navelo cu vele (sinonim: figură de prova).
  • filare – operație de descărcare lentă a lanțului de ancoră sau a unei parâme în timpul manevrelor de acostare sau de plecare a navelor.
  • filare cu frână - filarea lanțului ancorei slăbind ușor frâna cabestanului.
  • filare în forță:
- filarea lanțului ancorei rotind cabestanul sau vinciul cu motorul angrenat, astfel încât filarea să poată fi oprită imediat;
- filarea unei parâme tensionate.
  • filă - șir de table constituind învelișul fundului, al bordajelor sau al punților unei nave și care se îmbină între ele prin sudare sau nituire.
  • flotabil - (despre un corp) care poate pluti într-un lichid.
  • flotant - corp plutitor în ape curgătoare.
  • flotă (navală sau maritimă) - totalitatea marilor unități navale afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop, sub o conducere unică.
  • flotor - corp plutitor folosit la pontoane, la ranfluarea navelor, la docurile plutitoare etc.
  • foc:
- sursa de lumină care servește drept semnal în navigație;
- pânză de formă triunghiulară care este ridicată la prora unei nave sau a unei ambarcațiuni cu pânze, fiind susținută de bompres și de arborele din proră și având rol de manevră.
  • fodră - căptușeală a pereților încăperilor de pe navă (cabină, săli de mese, cluburi etc.).
  • forțe maritime militare - totalitatea marinei militare a unui stat (sinonim: marină militară).
  • fosă abisală - vezi: groapă abisală.
  • fotoliu extensibil - scaun confortabil în vapor, care poate fi înclinat pentru ca pasagerul să se poată odihni.
  • fregată
- (în trecut) navă militară cu pânze, echipată cu tunuri, folosită în special pentru recunoașteri.
- (astăzi) tip de navă rapidă de escortă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gabară - ambarcațiune mare de lemn cu pânze, folosită pentru transportul mărfurilor sau pentru transbordarea acestora de pe navele mari care nu se pot apropia de mal.
  • gabarit de aer - spațiul de deasupra apei, care poate fi limitat de înălțimea podurilor, de distanța dintre picioarele unui pod etc.
  • gabarit de apă - spațiul dedesubtul oglinzii apei.
  • gabarit de navigație - ansamblu de dimensiuni caracteristice maxime, în funcție de care se stabilește tonajul navelor ce pot naviga pe o anumită apă.
  • gabaritul șenalului - lățimea, adâncimea navigabilă și raza de curbură a unui șenal.
Gabie
  • gábie - platformă situată la partea de sus a unui arbore, servind pentru facilitarea manevrării pânzelor sau ca punct de observație.
  • gabiér:
- marinar specializat în operațiile de manevrare a pânzelor superioare ale unei nave;
- pânză trapezoidală din etajul al doilea și al treilea, purtată de un catarg cu patru sau mai multe etaje de vele.
Galeră venețiană din secolul al XIV-lea
  • galeră – navă de luptă sau de comerț, prevăzută cu una sau două vele și cu 25-30 de rame mânuite de sclavi sau de condamnați.
  • galion:
- prelungire a etravei velierelor pentru susținerea bompresului;
- ornament montat în prora navelor cu pânze;
– navă cu pânze folosită în secolele al XVI-lea – al XVIII-lea de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor.
  • gară maritimă, fluvială - ansamblu de clădiri, instalații portuare, situate într-un port maritim (respectiv fluvial), destinate pentru ambarcarea și debarcarea călătorilor și a bagajelor și a mărfurilor.
  • garlín - parâmă groasă din cânepă sau din oțel, obținută prin împletirea a 3-4 parâme simple și utilizată ca legătură de siguranță a navelor când sunt nacorate la cheiuri și sunt expuse unor vânturi puternice.
  • geamandură - corp plutitor ancorat de fundul apei și utilizat fie pentru legarea parâmelor navelor în porturile unde ancorarea prezintă riscuri, fie ca mijloc de semnalizare a unor obstacole sau pe timp de noapte sau ceață.
  • geamandură de ceață - corp plutitor remorcat pe timp de ceață la pupa unei nave care navighează în formație, pentru a o face vizibilă navelor apropiate.
  • ghiu - bară fixată cu un capăt de partea inferioară a catargului din pupă și de care este prinsă partea de jos a pânzei trapezoidale, numită randă.
  • gig - ambarcațiune din lemn care are pentru fiecare vâslaș un scaun rulant, un portant (pentru sprijinirea ramei) și un palonier (pentru sprijinul picioarelor) și care servește la învățarea canotajului.
  • girobusolă- vezi: busolă giroscopică.
  • goeletă – navă cu pânze de mărime mijlocie, cu două până la șase catarge.
  • gondolă - ambarcațiune lungă, cu fundul plat și cu o singură ramă, pe care conducătorul (gondolier) o manevrează stând în picioare la pupă; este folosită în special pe canalele Veneției.
  • grandee - parâmă cusută pe marginea unei vele pentru a-i mări rezistența.
  • greemént - ansamblul parâmelor care servesc la fixarea arborilor, a bompresului, a bastonului de foc, precum și a celor care servesc la susținerea și manevrarea vergilor, a picurilor, a ghiurilor și a pânzelor unei nave.
  • gren - furtună locală foarte intensă și de scurtă durată.
  • groapă abisală - depresiune alungită și adâncă situată pe fundul unui bazin oceanic, paralel cu coasta unui continent sau cu un șir de insule.
  • gruie - dispozitiv folosit la bordul unei nave pentru ridicarea și lăsarea la apă sau așezarea pe punte a unei bărci, ancore, scări de bord etc.
  • gurnă - porțiune din învelișul exterior al unei nave care face legătura între învelișul fundului și cel al bordajelor; este constituită din 1-3 foi de tablă curbată.
  • gutieră - șir lateral de table ale unei nave, prin care puntea se leagă de învelișul bordajelor (sinonim: lăcrimară).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • habitaclu - cutie acoperită cu geam în care se află compasul magnetic de drum, împreună cu magneții compensatori și cu becurile care luminează roza compasului.
  • halaj- operație de remorcare a unei ambarcațiuni, executată cu mijloace mecanice, cu oameni sau cu animale care se deplasează de-a lungul uscatului.
  • hidrofon - aparat pentru semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic.
  • hidroglisor - ambarcație cu fundul plat, propulsată cu ajutorul unei elice aeriene.
  • hidrografie - știință care se ocupă cu elaborarea hărților marine.
  • hovercraft - vezi aeroglisor.
  • hublou - deschidere circulară în bordajul sau în peretele rufului unei nave, prevăzută cu geam gros, care asigură o închidere etanșă.
  • hulă - mișcare ondulatorie a apei de pe suprafața mărilor, după încetarea unui vânt și care se deosebește de marea agitată prin faptul că valurile nu se sparg.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

Iahtul Imagine
  • iaht (scris și yacht):
- navă cu pânze sau cu propulsie mecanică, care dispune de amenajări confortabile pentru un număr mic de pasageri și care este folosită pentru călătorii de agrement;
- ambarcație cu forme fixe, echipată cu arboradă, greement și velatură și folosită pentru competiții sportive (sinonim: iaht de cursă).
  • indicator de pantă - instrument care indică înclinarea unei nave față de planul orizontal.
  • intruziune - pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente.
  • iolă - ambarcație cu o velă, utilizată mai ales în sport, condusă de o singură persoană, care acționează cu o mână asupra cârmei și cu cealaltă asupra velei prin intermediul unei frânghii.
  • Invincibila Armada – nume dat flotei spaniole trimise în 1588 împotriva Angliei.
  • izobată - vezi curbă batimetrică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • înălțimea valurilor - diferența între nivelurile suprafeței mării corespunzătoare unei creste și, respectiv, văi ale valurilor succesive.
  • încărcătură - ceea ce se încarcă într-un vapor pentru a fi transportat.
  • îndocare - operație de ridicare a unei nave pe un doc plutitor sau de introducere a acesteia într-un bazin de carenaj (doc uscat) în vederea executării unor lucrări de reparații sau de întreținere a carenei.
  • înfășare - operație prin care se aplică, prin înfășurare în elice, o pânză cătrănită peste o parâmă de cânepă cu scopul de a o proteja.
  • învergare - operație prin care se fixează o velă de o vergă și care constă în trecerea unei saule prin ocheții metalici fixați pe marginea velei și înfășurarea saulei pe o vergă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

  • joncă - velier din lemn, rudimentar și de dimensiuni mici, folosit la transportul de mărfuri între insulele din vestul Oceanului Pacific.
  • jurnal de bord - registru în care sunt înscrise evenimentele produse la bordul unei nave, cum ar fi: navigația, încărcarea și descărcarea mărfurilor, îmbarcarea și debarcarea echipajului și a pasagerilor, datele meteorologice și datele oceanografice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

  • K - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Doresc să comunic cu dvs."
  • kayar (în engleză coir) - denumire indiană a fibrei de cocos din care se confecționează parâme.
  • Kelvin, val ~ - tip de valuri provocate de o navă în mișcare și în a cărui formă intervine și forța Coriolis.
  • ketch - tip de ambarcațiune de greement cu vele aurice; se deosebește de iolă prin faptul că arborele pupa este mai înalt și se află în prova timonei.
  • Kitchen, cârmă ~ - cârmă la care pana este înlocuită cu două cupe orientabile ce asigură efect de guvernare foarte puternic, permițând și mersul înapoi.
  • knarr - navă de comerț vikingă din secolele al IX-lea, al X-lea.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • lăcrimară - vezi: gutieră.
  • legare în barbă - ancorare cu două ancore ale căror lanțuri sunt paralele.
  • legare la schelă -oprire într-un port a unei corăbii, fixând-o cu parâme de stâlpii cheiului.
  • lest - vezi: balast.
  • liburnă – navă romană ușoară și rapidă de luptă.
  • limb - navă folosită la limbare.
  • limbare - transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă maritimă.
  • linie de bază - conturul celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, linia care unește punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente.
  • linie de încărcare - linie care marchează intersecția bordajelor unei nave încărcate cu planul de plutire.
  • linie de plutire - linie obținută prin intersecția suprafeței exterioare a corpului unei nave cu planul orizontal al suprafeței libere a apei.
  • loch - instrument care măsoară distanțele parcuse de navă și viteza acesteia.
  • longitudinală - element de rezistență (nervură) folosit pentru întărirea tablelor învelișului unei nave și contituit dintr-un profil metalic aplicat în sens longitudinal.
  • lotcă - ambarcațiune din lemn, îngustă, folosită de pescari și prevăzută cu rame, având prora și pupa ascuțite și ridicate.
  • loxodromă - curbă pe suprafața Pământului care taie toate meridianele sub același unghi.
  • luntre - ambarcațiune din lemn sau din metal, cu fundul lat, având prora și pupa înclinate; este prevăzută cu rame și se folosește pe ape fără valuri mari.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • manevră:
- parâmă folosită pentru fixarea unui arbore ori a unui bompres sau pentru susținerea și manevrarea unei vergi, a unui pic sau a unei pânză.
- ansamblu de operații pentru acostarea, ancorarea, plecarea de la chei etc. a unei nave;
- pregătire tactică a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
  • mare de vânt - valurile aflate direct sub acțiunea vântului, observate în zona de generare; sinonim: valuri de vânt.
  • mare totală - efectul combinat al celor două sisteme de valuri: marea de vânt și hula.
  • marină - totalitatea mijloacelor de navigație ale unei țări, împreună cu instituțiile aferente.
  • marină militară - vezi forțe maritime militare.
  • martingală - bară așezată sub bompres și care servește la întinderea parâmelor de fixare a bompresului.
  • matisire - operație prin care se formează un ochi la capătul unei parâme sau prin care două frânghii sau cabluri sunt împreunate prin împletirea șuvițelor sau toroanelor acestora.
  • milă marină - unitate de măsură pentru lungime, egală cu 1.852m.
  • mineralier - cargou special pentru transportul minereurilor.
  • monitor - navă fluvială de luptă, de tonaj mic, care sprijină cu foc trupele de uscat.
  • monoxilă - barcă realizată prin scobirea unui trunchi de copac, folosită încă din mezolitic.
  • montant - element de rezistență (nervură) folosit pentru rigidizarea și legarea tablelor învelișului unei nave.
  • motonavă - navă la care sistemul de propulsie este acționat de unul sau mai multe motoare cu ardere internă.
  • mură - manevră care trage sau leagă colțul de mură al velelor inferioare.
  • mus - elev marinar.
  • mustață:
- manevră fixă care pornește de la vârful bompresului, trece pe la extremitățile antenei și se termină la bord;
- val în provă provocat de înaintarea navei.
  • mușama - prelată din pânză groasă, cu care se acoperă bocaporții gurilor de magazie.
  • mușcare:
- (despre ancoră) prindere cu gheara de fundul apei;
- suprapunerea velelor unei parâme la babá;
- blocarea temporară a unui palanc, trecând trăgătorul pe sub un fir tensionat al curentului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • nară - piesă amplasată în bordaj și prevăzută cu un orificiu prin care trece lanțul ancorei.
  • naufragiu - accident al unei nave, care poate provoca fie scufundarea, fie incapacitatea de a continua drumul.
  • navă - vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe apă sau sub apă.
  • navă de linie - navă de război puternică de mari dimensiuni și protejată prin cuirasă (sinonim: cuirasat).
  • navă de luptă - navă care aparține forțelor maritime militare și este aptă să execute o misiune de luptă (vezi și bastiment).
  • navă depoluatoare - navă concepută și echipată pentru combaterea poluării; are atașată o benă pentru preluarea macrodeșeurilor, posedă instalații de recuperare a hidrocarburilor, de evacuare a apelor depoluate și aparate pentru răspândirea dispersanților.
  • navă de stins incendii - utilaj destinat intervențiilor pentru stingerea incendiilor pe apă și în porturi.
  • navă dragoare - vezi: dragor.
  • navă pe pernă de aer - vezi aeroglisor.
  • navigație - știința și tehnica de a conduce o navă, de a stabili drumul pe care trebui să-l parcurgă și poziția acesteia.
  • naviplan - vezi aeroglisor.
  • navlosire - vezi: afretare.
  • nod (legătură) - legătură realizată cu o parâmă sau mai multe, pentru împreunare sau legare de un școndru, cârlig, inel etc.
  • nod (unitate) - unitate de măsură pentru viteză, egală cu o milă marină pe oră adică 0,51444 m/s.
  • nostróm, - șef de echipaj al unei nave comerciale, care răspunde de întreținerea navei, a utilajului, a invetarului.
  • număr tactic - număr atribuit fiecărei nave dintr-o formație, în ordine naturală, nava-comandant având cifra 1.
  • nume - denumirea navei înscrisă pe un tablou la pupa, indicându-se și portul de înmatriculare.
  • numire - semnal format din mai multe pavilioane și repartizat fiecărei nave pentru a putea fi identificată, primele două pavilioane fiind rezervate denumirii țării.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • opacină - vezi babaică.
  • operă moartă - partea navei care se află deasupra liniei de plutire.
  • operă vie - vezi carenă.
  • orientare:
- determinarea poziției unui obiect în raport cu punctele cardinale sau cu alte repere cum ar fi aștrii sau cu ajutorul busolei, ceasului;
- determinarea drumului pe care trebuie să îl urmeze o navă pentru a ajunge la destinație.
  • ortodromă - arc din cercul mare care trece prin două puncte de pe suprafața Pământului și care reprezintă drumul cel mai scurt dintre acele puncte.
  • otmét - vezi anafor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pachebot - navă comercială amenajată pentru a trasnporta călători, colete poștale și o cantitate mică de mărfuri (sinonim: navă de pasageri).
  • padelă - vâslă de formă specială, cu o singură pală (folosită la canoe) sau cu două pale (folosită la caiac).
  • pagáie - vâslă scurtă cu o singură pală, care se ține cu ambele mâini, folosită pe ambarcațiile sportive.
  • palanc de distanțare - vezi: american.
  • pană:
- poziție în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta;
- parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
  • parabuclă:
- parâmă folosită pentru ridicarea unui școndru pe punte;
- parâmă care servește la manevrarea butoaielor de pe punte, prin rostogolire.
Parâme la bordul unei nave
- punte mobilă care face legătura dintre chei și bordul unei nave ancorate;
- platformă de pe puntea superioară, unde își face serviciul ofițerul de cart sau timonierul.
- drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor;
- drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la un anumit stat sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare.
  • pavoaz - ansamblu de pavilioane sau de lumini (în cursul nopții) pe care le arborează o navă cu ocazia unor sarbători.
  • pătratul unei ancore - partea de sus a fusului unei ancore (în special la ancorele amiralitate), care are un orificiu pătrat, prin care trece o traversă.
  • perioadă a valurilor - intervalul de timp necesar ca două creste succesive ale valurilor sa treacă printr-un punct fix.
  • pernopter - vezi aeroglisor.
  • pestélcă - bucată de pânză triunghiulară prinsă cu o latură de vergă și care servește la păstrarea la adăpost a burții velei când aceasta este strânsă.
  • pic:
- vergă așezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze;
- compartiment etanș la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave.
  • pilot automat - dispozitiv controlat electronic care comandă direcția ambarcațiunii către un punct sau o direcție geografică, definite pe hartă, folosind sistemul GPS.
  • pirat – (sau corsar) persoană care străbate mările pentru a răpi nave, echipaje, pasageri, pentru a jefui bunuri ale acestora, încărcătura aflată la bord.
  • piraterie – faptă prin care membrii echipajului unui vas, prin amenințări și violență, răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate la bordul lui.
  • pistol-portbandulă - pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă.
  • plisă - lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.
  • plută:
- ambarcațiune ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare.
- platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă.
  • plută-far - plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare.
  • plutitor - construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport.
  • pod plutitor - vezi bac.
  • pod transbordor - platformă suspendată, prin cabluri, servind la trecerea peste un curs de apă.
  • portavionnavă militară de mare tonaj, înzestrată cu o punte pentru decolarea și apuntarea avioanelor de luptă.
  • portulanhartă de navigație utilizată în Evul Mediu.
  • priză - navă militară sau comercială capturată de la inamic.
  • punct, a face ~ul - a determina poziția navei.
  • punere pe uscat - vezi: eșuare.
  • punte de comunicație:
- pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei
- planșeu orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele.
  • pupă - partea posterioară a unui vapor/navă; termen opus prorei.
  • putere maritimă - stat care posedă o flotă puternică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Q[modificare | modificare sursă]

  • Q - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Nava mea este sănătoasă și cer liberă practică".
  • Q, navă ~ - denumire codificată a navelor-capcană din Primul Război Mondial.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • radă - zonă de apă din vecinătatea unei coaste, cu sistem de apărare naturală sau artificială, servind la adăpostirea navelor într-un port împotriva vânturilor, valurilor sau curenților.
  • ranfluare - operație de readucere la suprafață și de punere în stare de plutire a unei nave scufundate.
  • refracție costieră - vezi efectul uscatului.
  • registru de bord - jurnal de bord pe o navă.
  • registrul navelor - instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • S - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația "Am mașinile înapoi".
  • sabord - deschidere în bordajul navei pentru încărcarea sau pentru ieșirea tunurilor.
  • sabordare - scufundarea navei proprii pentru a nu fi cucerită de inamic.
  • sac:
- prima parte a cursei unei torpile, când aceasta coboară sub adâncimea reglată;
- unealtă de pescuit;
- partea cilindrică cu care se termină traulul, servind la reținerea peștelui.
  • sac de marinar - sac din pânză de vele, în care marinarii își păstrează efectele (vezi și sacul marinarului).
  • sac de transbordare - sac din pânză de care se prinde un călător, fiind folosit la transbordare.
  • sachet - capăt de parâmă sau tresă, folosit în diverse scopuri: înfășurarea sau învergarea unei vele, legarea unei tende de strajă etc.
  • sacolevă - navă de cabotaj din Levant, cu vele pătrate pe arborele mare și cu vele aurice sau latine la ceilalți arbori.
  • sacul marinarului - despăgubire acordată marinarilor care și-au pierdut obiectele personale într-un naufragiu (vezi și sac de marinar).
Un safran montat în crapodină
- marinar specializat în executarea lucrărilor (de durată) sub apă, cu ajutorul unor aparate speciale;
- costum de scafandru;
  • scafandru autonom - scafandru prevăzut cu butelii de oxigen purtate pe spate și cu labe de cauciuc pentru a ușura deplasarea în apă.
  • scafandru de mare adâncime - aparat constituit dintr-o carcasă din oțel închisă la partea superioară cu un capac, picioare articulate și brațe terminate cu clești manevrabili din interior, cu care se poate lucra până la mari adâncimi.
  • schif - ambarcațiune sportivă lungă și îngustă, descoperită pe porțiunea ocupată de vâslași și echipată cu rame (vâsle) lungi, ușoare, cu pală curbată, fixate în suporții (tacheți) și cu scaune mobile.
  • scondru- prăjină sau bară utilizată în diverse scopuri, de exemplu menținerea unei nave acostate la o anumită distanță de țărm.
  • serviciu maritim - instituție care are drept sarcină buna funcționare a navigației pe litoral.
  • sextant - instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o șesime de cerc, prevăzut cu două oglinzi și cu o lunetă mică, care se întrebuințează la măsurarea distanței unghiulare dintre două puncte.
  • spring - parâmă de legare sau de manevrare dată din bordul unei nave, oblic față de axa sa longitudinală la o baba, sau alt mijloc de amarare de pe chei.
  • stalii - timp acordat navlositorului de către armator pentru încărcarea/descărcarea navei.
  • steag de provă - steagul național al unui stat, ridicat la prova unei nave militare.
  • strapazan - vezi ujbă.
  • submarinnavă care poate naviga atât la suprafață, cât și sub suprafața liberă a mărilor și oceanelor, destinată unor scopuri de cercetare sau militare.
  • subtraversare - încolăcire a traversei ancorei de către lanțul acesteia.
  • sugere - apropierea, ca urmare a depresiunii apei, a două nave care se deplasează la o distanță reciprocă mică, putându-se produce coliziunea navelor (vezi și afundare).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tabele Ageton - tabele de înălțimi bazate pe împărțirea triunghiului de poziție printr-o perpendiculară coborâtă din astru pe meridian.
  • tanc petrolier - navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor acestuia.
  • tangaj - mișcare oscilatorie a unei nave de înclinare în jurul unei axe transversale.
  • tendă - apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, realizată pe o ambarcațiune.
  • tenzile, a face ~ - a întinde tenzile.
  • teugă - încăpere deasupra punții principale, situată la proră și în cadrul căreia sunt amenajate magazii și locuințe pentru echipaj.
  • torpilă – proiectil submarin, autopropulsat și ghidat, care se lansează de la bordul unei nave.
  • torpilornavă de luptă, de tonaj mic, rapidă, echipată cu instalații de lansat torpile.
  • tragere la edec - remorcare a unei ambarcațiuni sau nave cu ajutorul unei parâme de la mal împotriva curentului unui curs de apă.
  • trailă - pod mobil care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare.
  • transbordare - transferarea mărfurilor de pe o navă pe alta, continuând călătoria (vezi și transbordor).
  • transbordor - navă care servește la transbordare.
  • trasor (de rută, de drum) - aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă.
  • traversină - traversă din scheletul de rezistență al unei nave, cu dimensiuni mai mici decât ale traverselor principale.
  • tribord - partea dreaptă a unui vapor, cu lumini de navigație verzi pe punte.
  • trieră (sau triremă) – navă de război din antichitate, cu trei rânduri de rame suprapuse.
  • trombă:
- coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejuri de vânt, care o fac să se învârtească cu mare viteză în jurul ei însăși;
- tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor.
- turn cuirasat rotativ care adăpostește unul sau mai multe tunuri;
- suprastructură pe care se află comanda submarinului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ț[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • U - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Vă îndreptați spre pericol!".
  • ujbă - cui de lemn de care se leagă vâsla unei ambarcațiuni; altă denumire: strapazan.
  • ulaj - distanța între suprafața lichidului dintr-un tanc și plafonul tancului.
  • ulei de furtună - ulei folosit pentru calmarea valurilor.
  • umăr:
- formă proeminentă la prova pentru a reduce afundarea acesteia în timpul tangajului;
- piesă din lemn montată pe un scondru pentru a reține o legătură.
  • umbră de radiolocație/radar - zonă din spatele unei înălțimi, unui obiect sau orizontului, care nu poate fi vizualizată cu radiolocatorul/radarul.
  • umiak - ambarcațiune asemănătoare caiacului dar de dimensiuni mai mari, folosită de eschimoși.
  • unghi de cârmă - unghiul dintre planul diametral și pana cârmei.
  • unghi de coliziune - unghiul dintre drumurile a două nave, măsurat din prova navei lovite.
  • unghi de incidență - unghiul dintre axul navei și direcția vântului, contat din prova până la 180o.
  • unghi de intrare a vântului - unghiul dintre direcția vântului și izobara din zona ciclonului.
  • unghi de întoarcere - unghiul dintre două drumuri succesive ale navei.
  • unghi de lansare - unghiul dintre relevmentul prova al țintei și traiectoria torpilei.
  • unghi de mușcare - unghiul dintre fusul unei ancore și unul din brațele acesteia.
  • unghi de răsturnare - banda maximă a unei nave, la care aceasta nu se mai poate redresa, răsturnându-se.
  • unghi periculos vertical/orizontal - unghiul maxim sau minim sub care se vede de la bord un reper vertical sau unghiul dintre două puncte de la uscat indicând limita la care nava se poate apropia de un pericol.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • valuri - unde de gravitație la suprafața mărilor (oceanelor) generate de vânt.
  • valuri de vânt - vezi mare de vânt.
  • valvulă de barcă - valvă pe fundul unei bărci de salvare pentru scurgerea apei din interior.
  • valvulă de fund - valvă pe fundul unei nave pentru inundarea unui compartiment în caz de incendiu sau pentru sabordarea navei (sinonim vană Kingston).
  • vană Kingston - vezi valvulă de fund.
  • velum - pânză mare care acoperă o barcă.
  • verfafór - școndru scos în afara vergii cu ajutorul unor brățări.
  • vergă - bară așezată perpendicular pe catargul unei nave, folosită la susținerea unor vele.
  • vertex - punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată.
  • vrachier - navă comercială special concepută pentru transportul de marfă în vrac (cereale, cărbune, minereuri, ciment etc.)


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]

  • X - pavilion din Codul internațional de semnale cu semnificația: "Încetați să faceți ce intenționați și fiți atenți la semnalele mele!"


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Y[modificare | modificare sursă]

  • yacht - vezi iaht.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

- dezgheț, viitură, avalanșă;
- barieră de gheață în râurile navigabile.
  • zătón:
- loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare;
- lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ;


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anton Bejan, Mihai Bujeniță, Dicționar de marină, Editura Militară, București, 1979.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Ion A. Manoliu, Nave și navigație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.