Notar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.

Titlul de notar public a reapărut în România la câțiva ani după prăbușirea dictaturii comuniste. În timpul dictaturii comuniste notarul era funcționar într-un Notariat de Stat.

În vechea organizare administrativă a României (dinainte de comunism) era reprezentantul puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal.

În sec. XXI, notarii publici din țară (și din Republica Moldova) fac parte din Uniunea Internațională a Notariatului Latin (sediul fiind la Buenos Aires, Argentina).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul românesc de notar provine din limba franceză: notaire și din limba germană: Notar, ce, la rândul lor, provin din limba latină: notarius. Este posibilă și etimologia directă din latina cultă, folosită în cancelarii: notarius.

Organizare[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007.
  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étimologique et Historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977.

Alege un Notar Public in Judetul tau