Telefon
Telefonul este un mijloc de comunicare care transmite și recepționează sunete la distanță. Cel mai adesea telefonul este folosit pentru a transmite vocea umană, dar poate fi folosit și la transmiterea altor tipuri de sunete. Cele mai multe telefoane operează prin transmiterea semnalelor electrice de-a lungul a diferite rețele telefonice complexe, fapt care permite aproape fiecărui utilizator al unui telefon să comunice cu aproape oricare alt utilizator al unui telefon conectat la rețea.
Telefonia în România[modificare | modificare sursă]
În 1881 a fost instalată prima linie telefonică în Transilvania.[1] Doi ani mai târziu, în București, s-a instalat prima linie telefonică particulară între magazinul și Tipografia „Socec”.[1] Pe 27 iulie 1930 Guvernul a contractat, la International Telephone and Telegraph Corporation din New York, un împrumut de 8 milioane de dolari cu 8% dobândă, concesionând societății americane serviciul de telefoane.[1] Această concesiune a durat până în 1941, când a fost răscumpărată de statul român.[1] Între 1949 și 1989, Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor a înglobat compania de telefoane naționalizată, transformată în Direcție PTT.[1] Pe 2 ianuarie 1990 se înființează ROM-POST-TELECOM, ca operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și broadcasting. În anul 1991 Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, cu monopol în domeniul serviciilor de bază.
Nota[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- en articolul dedicat "telefonului" din Encyclopedia Britannica, 1911, domeniu public
- en Companii de Telecomunicații la Open Directory Project (dmoz.org)
- en Telefoane mobile (specificații într-o mulțime de limbi)
Telefonia în România
- În 1940, „în rețeaua «Societății de telefoane» erau 102.288 posturi în toată țara“, 17 ianuarie 2010, Oana Rusu, Ziarul Lumina
|
