Telefon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un aşa numit Touch Tone®, având o singură linie de acces, cu un indicator luminos pentru un alt apel.
Telefon, 1896, Suedia.


Telefonul este un mijloc de comunicare care transmite și recepționează sunete la distanță. Cel mai adesea telefonul este folosit pentru a transmite vocea umană, dar poate fi folosit și la transmiterea altor tipuri de sunete. Cele mai multe telefoane operează prin transmiterea semnalelor electrice de-a lungul a diferite rețele telefonice complexe, fapt care permite aproape fiecărui utilizator al unui telefon să comunice cu aproape oricare alt utilizator al unui telefon conectat la rețea.

Telefonia în România[modificare | modificare sursă]

În 1881 a fost instalată prima linie telefonică în Transilvania.[1] Doi ani mai târziu, în București, s-a instalat prima linie telefonică particulară între magazinul și Tipografia „Socec”.[1] Pe 27 iulie 1930 Guvernul a contractat, la International Telephone and Telegraph Corporation din New York, un împrumut de 8 milioane de dolari cu 8% dobândă, concesionând societății americane serviciul de telefoane.[1] Această concesiune a durat până în 1941, când a fost răscumpărată de statul român.[1] Între 1949 și 1989, Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor a înglobat compania de telefoane naționalizată, transformată în Direcție PTT.[1] Pe 2 ianuarie 1990 se înființează ROM-POST-TELECOM, ca operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, poștei și broadcasting. În anul 1991 Romtelecom devine operator de stat în domeniul telecomunicațiilor, cu monopol în domeniul serviciilor de bază.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Centrala?, 6 februarie 2006, Mihai Stirbu, Jurnalul Național, accesat la 24 iunie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Telefon

Telefonia în România