Sinonim
Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite, dar care au același sens. Ele sunt folosite pentru a nuanța și a preciza ideea expusă în cadrul unei comunicări. Sinonimele au diferite grade de echivalență între ele. În general nu există echivalență perfectă a cuvintelor existente într-o limbă.[1]
Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii:
- sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri.
- sinonime parțiale (relative sau imperfecte), adică cele ale căror sensuri nu se suprapun în mod absolut. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi și polisemantice:
- sinonime aproximative. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidențe de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale mărind sfera semantică a cuvintelor prin conotații imprevizibile cu o mare expresivitate.
Sinonimia poate fi descoperită între:[2]
- două cuvinte;
- un cuvânt și o expresie;
- două expresii.
Într-un dicționar de sinonime se aplică, în general, două principii:[3]
- sinonimia pe sensuri, și, în interiorul fiecărui sens,
- sinonimia marcată stilistic, diacronic și regional
Serii sinonimice[modificare | modificare sursă]
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică. [4]
Seriile sinonimice sunt constituite din: [5]
- alomorfe și alofone/alografe, variante morfo-fonetice și grafice care corespund formelor preluate din limbi diferite (reproducând fonetismul/scrierea din limbile respective) sau în care se alătură forme împrumutate și creații interne, unele obținute pe căi diferite (adecuare – adecvare, afirmație – afirmațiune, complement – compliment, complementare – complementizare, coordinare – coordonare, dominare – dominanță, funcție – funcțiune, transformare – transformație).
- formele diferite ale unor termeni rezultate din încadrarea oscilantă la un gen gramatical sau altul (la singular sau la plural), fără modificări semantice (component –componenți/componentă – componente, constituent – constituenți/constituentă –constituente, membru – membri/membră – membre).
Pseudo-sinonimia[modificare | modificare sursă]
Pseudo-sinonimia constă în folosirea echivocă a unor termeni interpretați ca sinonime, fie datorită lacunelor profesionale, fie din absența voită a intenției de precizie în utilizarea unui termen, într-un cadru mai general al discuției științifice, considerându-se suficientă recunoașterea semelor de bază din structura semantică a termenului în cauză.[5]
