Magnet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Magnet în formă de U atrăgând o plăcuţă metalică.

Magnetul este un material sau un obiect care produce câmp magnetic. Aceasta îi conferă proprietăți particulare cum ar fi exercitarea unei forțe de atracție asupra unui material feromagnetic.

Grecii au descoperit, în antichitate, aproape de orașul Magnezia din Asia Mică, o piatră care are proprietatea de a atrage bucățile de fier. Această rocă este formată dintr-un minereu numit magnetită. Categorii: 1. Magneți naturali – orice bucată din magnetită este un magnet natural 2. Magneți artificiali – aceștia se obțin prin frecarea unor bucăți de fier cu un magnet natural Poli magnetici sunt extremitățile unui magnet, unde este concentrată acțiunea magnetică sau atracția. Magnetul atrage doar corpurile care conțin fier. Un corp din fier, prin contact cu un magnet, se magnetizează. Dacă magneții sunt încălziți, ei își pierd proprietățile. Orice magnet este alcătuit din doi poli, acestea sunt zonele în care se manifestă cel mai puternic proprietățile magnetice.

Baze teoretice[modificare | modificare sursă]

Câmpul magnetic[modificare | modificare sursă]

Bară magnetică

Câmpul magnetic este o mărime vectorială  \scriptstyle \mathbf B (deci oricărui punct asociază un vector \scriptstyle \vec B ) a cărui valoare are unitatea de măsură Tesla. Orientarea (adică direcția și sensul) poate fi determinată cu ajutorul acului magnetic.

Momentul magnetic[modificare | modificare sursă]

Momentul magnetic este un vector, notat \scriptstyle \vec \mu , care caracterizează câmpul magnetic. Pentru un magnet în formă de bară,  \scriptstyle \vec \mu este îndreptat, pentru orice punct al spațiului din jurul magnetului, de la polul Sud către polul Nord, iar valoarea (magnitudinea) sa crește cu distanța dintre poli.

Magnetizarea[modificare | modificare sursă]

Magnetizarea este un vector \scriptstyle \vec M al cărui modul este momentul magnetic pe unitatea de volum din punctul considerat. Un magnet de calitate în formă de bară poate avea un moment magnetic de magnitudine \scriptstyle 0{,}1 A \cdot m^2 și un volum de \scriptstyle 1 cm^3 = 0{,}000001 m^3 \, , deci o magnetizare medie de \scriptstyle 100{,}000 \frac {A}{m}. Fierul poate avea o magnetizare de circa un milion A/m.

Forța dintre poli[modificare | modificare sursă]

Între polii magnetului se exercită o forță de atracție având modulul  F= \frac{\mu {q_{m1}} {q_{m2}}}{4 \pi r^2}  [1]

unde

 \scriptstyle \mathbf F este forța (măsurată în newtoni)
 \scriptstyle q_{m1} \, și  \scriptstyle q_{m2} \, sunt intensitățile celor doi poli (amper\cdot metru)
\scriptstyle \mu \, este permeabilitatea mediului (măsurată în tesla \cdot metru per amper)
\scriptstyle r \, este distanța dintre poli (metri).

magnetii nu se atrag cand ambele capete au N si N

Tipuri de magnetism[modificare | modificare sursă]

Materiale magnetice[modificare | modificare sursă]

Electromagneți[modificare | modificare sursă]

Electromagneții sunt obținuți prin înfășurarea unui fir metalic ( cupru sau fier de exemplu ) pe o bară feroasă. Capetele arcului creat se vor lega de polii unei baterii puternice.

Sistemul bobină cu miez de fier parcurs de curent electric se numește electromagnet.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sears, W.; Zemansky, M.; Young, H.D. - Fizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
  • Dima, I. - Dicționar de fizică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1972

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]