Sari la conținut

Inginerie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Motorul cu abur, motorul care a revoluționat industria, sporind importanța ingineriei în istoria modernă. Acest motor cu fascicul este expus la Universitatea Tehnică din Madrid
Animația unui motor cu abur, orizontal, cu dublă acțiune, cu regulator centrifugal

Ingineria reprezintă aplicarea cunoștințelor științifice, matematice și a experienței practice pentru a crea obiecte și procese utile[1] pentru a rezolva probleme tehnice, de creștere eficientă a productivității. Are subdomenii care includ proiectarea și îmbunătățirea infrastructurii, mașinilor, vehiculelor, electronicelor, materialelor și sistemelor energetice[2]. Persoanele ce se ocupă cu ingineria sunt numite ingineri.

Ingineria este aplicarea cunoașterii științifice, economice, sociale, practice asupra realității materiale și/sau sociale în vederea proiectării, executării, întreținerii, modificării unor structuri și/sau ansamble care să fie capabile să furnizeze/genereze rezultate, produse, procese și/sau efecte predefinite și/sau conforme unor așteptări predictibile și/sau controlabile.

Cuvântul „inginerie” provine din latinescul latină ingenium, care înseamnă idee strălucită sau o sclipire de geniu.[3]

Cuvântul inginerie are ca origine cuvântul latin ingeniare,[4][sursa nu confirmă] care termen se referea la principalul domeniu de activitate, conceperea de metode tehnice noi.[5]

Activitate științifică

[modificare | modificare sursă]

Ingineria este o activitate riguroasă de conceptualizare și de realizare a lucrărilor de artă funcțională și de construcție de ansambluri structurale, mecanice, chimice, electrice, electromecanice, electronice sau mecatronice, activitatea executându-se potrivit regulilor artei și a unei rigori științifice.

Principiile pe care se sprijină ingineria și metodologia sa sunt eminamente logice.

Ramuri principale ale ingineriei

[modificare | modificare sursă]

Ingineria este o disciplină largă care este deseori divizată în mai multe ramuri principale. Astfel, se deosebesc: ingineria chimică, ingineria civilă, ingineria electrică, ingineria mecanică și bioingineria.

Ingineria chimică

[modificare | modificare sursă]

Ingineria chimică utilizează principiile chimiei, fizicii, matematicii, biologiei și științelor economice pentru a realiza procese chimice pe scară comercială, de exemplu fabricarea produselor chimice, rafinarea petrolului, microfabricarea, fermentarea etc.

Ingineria civilă

[modificare | modificare sursă]

Ingineria civilă se ocupă de construirea lucrărilor publice și private, de exemplu lucrări de infrastructură (aeroporturi, șosele, căi ferate, alimentări cu apă), poduri, tuneluri, baraje și clădiri. De obicei este considerată separat de ingineria militară.

Ingineria electrică

[modificare | modificare sursă]

Ingineria electrică constă în studiul, proiectarea, fabricarea și aplicarea echipamentelor, dispozitivelor și sistemelor electrice și electronice care utilizează electricitatea, electronica și electromagnetismul. Domeniile de aplicare sunt foarte variate, de exemplu circuite electrice, generatoare electrice, motoare electrice, radioteleviziune, dispozitive electromagnetice/electromecanice, electronică și dispozitive electronice, circuite electronice, fibre optice, dispozitive optoelectronice, telecomunicații, sisteme de control.

Ingineria mecanică

[modificare | modificare sursă]

Ingineria mecanică este o ramură a ingineriei care combină principiile ingineriei fizice și matematicii cu știința materialelor, pentru proiectarea, analiza, fabricarea și mentenanța sistemelor mecanice. Exemple de aplicare sunt aeronave și produse aerospațiale, produse de transport, motoare, compresoare, turbine, lanțuri cinematice, echipamente de izolare a vibrațiilor, robotică, echipamente audio și mecatronică.

  1. Hammack, William; Anderson, John (). „Working in the Penumbra of Understanding”. Issues in Science and Technology. National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine and Arizona State University. Arhivat din original la . Accesat în . The method used by engineers to create artifacts and systems—from cellular telephony, computers and smartphones, and GPS to remote controls, airplanes, and biomimetic materials and devices—isn't the same method scientists use in their work. The scientific method has a prescribed process: state a question, observe, state a hypothesis, test, analyze, and interpret. It doesn't know what will be discovered, what truth will be revealed. In contrast, the engineering method aims for a specific goal and cannot be reduced to a set of fixed steps that must be followed.
  2. definition of "engineering" from the https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/ Arhivat în , la Wayback Machine. Cambridge Academic Content Dictionary © Cambridge University
  3. en „International Association of Engineers - About IAENG”, Iaeng.org, accesat în
  4. en „About IAENG”. iaeng.org. International Association of Engineers. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. inventa la DEX online

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Blockley, David (2012). Engineering: a very short introduction. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-957869-6.
  • Dorf, Richard, ed. (2005). The Engineering Handbook (2 ed.). Boca Raton: CRC. ISBN 978-0-8493-1586-2.
  • Billington, David P. (1996). The Innovators: The Engineering Pioneers Who Made America Modern (New ed.). Wiley. ISBN 978-0-471-14026-9.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]