Artilerie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fork-(artillery).gif

Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei.

Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme îintrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare. [1]

Muniție[modificare | modificare sursă]

În decursul istoriei muniția artileriei s-a perfecționat, astfel după perfecționare și utilizare se pot aminti:

  1. Ghiuleaua de tun care era o sferă (bilă) masivă de piatră sau metal
  2. Ghiulea cu lanț care era folosit în luptele navale pentru distrugerea catargului vasului inamic.
  3. muniție cu alice sau cartaică
  4. șrapnel este proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, cu focos reglabil, care explodează într-un punct voit de pe traiectorie.
  5. muniție incendiară cu o carcasă de metal umplut cu material inflamabil
  6. muniție cu material exploziv care explodează numai când a ajuns la destinație.
  7. muniție pentru blindate inițial o bilă din metal masiv, azi prevăzut cu un miez de metal masiv ascuțit cu scopul de a străpunge blindajul.
  8. muniție nucleară în cadrul NATO fiind interzisă folosirea ei după încheierea Războiului Rece
  9. muniție cu ceață pentru reducerea vizibilității
  10. muniție de iluminare iluminarea câmpului de luptă fiind tot mai rar folosit.
  11. muniție specială pentru răspândire de mainfeste
  12. muniție cu mine minele pot fi amplaste și cu ajutorul artileriei
  13. muniție de manevră (muniție oarbă) folosită în aplicațiile (exercițiile) militare.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ LEGE nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Victor Stănculescu, Constantin Ucrain, Istoria artileriei române în date, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988.
  • Stroea, A., Băjenaru, G., Istoria artileriei române în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010. ISBN 978-606-524-080-3.

Legături externe[modificare | modificare sursă]