Subofițer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul subofițer desemnează un grup de grade militare intermediar între gradați și ofițeri. În terminologia NATO, subofițerii sunt numiți non-commissioned officers (prescurtat NCO).[1][2][3] În România, subofițerii din cadrul MApN sunt constituiți într-un corp care aparține militarilor profesioniști.

Funcție[modificare | modificare sursă]

Corpul subofițerilor a fost denumit „coloana vertebrală” a serviciilor armate,[4][5] deoarece sunt liderii primari și cei mai vizibili pentru majoritatea personalului militar.

Din corpul subofițerilor fac parte sergenții și plutonierii. În corpul subofițerilor cel mai înalt grad este plutonier adjutant șef. Următoarele grade, în ordine descendentă, sunt: plutonier adjutant, plutonier major, plutonier, sergent major, sergent. Sergentul este cel mai mic grad în corpul subofițerilor.

Corpul subofițerilor este superior corpului soldaților gradați și inferior corpului ofițerilor.

Accederea în corpul subofițerilor se face prin instituțiile de învățământ ale MApN, având printre criteriile de admitere și absolvirea examenului de bacalaureat.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „non-commissioned officer – definition of non-commissioned officer by Macmillan Dictionary”. Macmillandictionary.com. Accesat în . 
  2. ^ „NCO – Definition from Longman English Dictionary Online”. Ldoceonline.com. Accesat în . 
  3. ^ „Definition of non-commissioned – Oxford Dictionaries (British & World English)”. Oxford Dictionaries. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ General Sir Mike Jackson (septembrie 2003). „Cream Paper 46: The Role of the Non Commissioned Officer in the British Army” (PDF). UK Defence Forum. Accesat în . [nefuncțională]
  5. ^ Chapman, Jordan (). „Building the NCO Backbone”. United States Army. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]