Glosar de aviație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul aviației și aeronauticii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea, manevrarea și staționarea avioanelor (militare), cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor;
- totalitatea clădirilor sau persoanelor unui aerodrom.
- ansamblu de clădiri situate pe un aeroport, care adăpostesc serviciile administrative și tehnice necesare pentru asigurarea traficului aerian;
- personalul care deservește o aerogară.
- teren cu ansamblul construcțiilor și instalațiilor necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor;
- totalitatea clădirilor și a instalațiilor unui aeroport; personalul acestuia.
- stație de vehicule aeriene mai ușoare decât aerul;
- ramură a aeronauticii, care cuprinde studiul construcției și zborului aerostatelor.
- organ al unui avion, montat în partea din spate a fuzelajului, constituit din planuri orizontale și verticale (mobile și fixe), care servește la stabilizarea și la schimbarea direcției de zbor a avionului;
- ansamblu format din două planuri perpendiculare între ele, plasat în partea posterioară a unei bombe de avion sau a unei rachete neghidate, în scopul stabilizării acesteia.
  • anemometrie - știință care se ocupă cu studiul ansamblului de tehnici utilizate pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte, a unui avion în aer etc.
  • anemometru - instrument folosit pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer.
  • antijivraj - sistem tehnic montat pe un avion pentru prevenirea sau remedierea efectelor jivrajului.
  • anvergură - distanța dintre extremitățile aripilor unui avion, unui planor, măsurată perpendicular pe axa longitudinală.
  • aparat (sau aparate) de bord - sistem de instrumente care asigură buna funcționare și controlul unui avion.
  • apuntare - aterizare pe puntea unui portavion.
  • arimare - aranjarea și fixarea încărcăturii pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare.
  • aripă - fiecare dintre planurile de susținere ale unui avion.
  • ascensiune - înălțare în atmosferă (cu un balon, cu un avion etc).
  • astrodom - cupolă transparentă a marilor aeroporturi.
  • atac aerian - ofensivă dată de aviația de asalt sau de bombardament.
  • aterizare - efectuare a operațiilor necesare pentru ajungerea și oprirea pe sol; vezi și amerizare.
  • aterizor - dispozitiv al unui avion care servește la alunecarea pe sol în scopul aterizării sau al decolării; sinonim: tren de aterizare.
  • audit aerian - inspecție de examinare oficială în vederea determinării eficienței siguranței și calității unei aeronave, precum și a condițiilor de zbor ale acesteia pentru o bună navigabilitate.
  • autogir - aeronavă echipată cu o elice de propulsare, antrenată de un motor, și cu o elice de suspensie, care se rotește liber în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.
  • autonomie - timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fără refacerea plinurilor de combustibil.
  • autopilot - vezi pilot automat.
  • autorotație - mișcare de rotație a unei suprafețe portante sau a unui avion, când această mișcare se întreține de la sine.
  • aviasan - formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; sinonim: aviație sanitară; vezi și aviație sanitară.
  • aviator - persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave).
  • aviație:
- navigație aeriană cu aparate mai grele decât aerul;
- ramură a aeronauticii care se ocupă de construcția și de funcționarea aeronavelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- compartiment din interiorul unui dirijabil, umplut cu un gaz mai ușor decât aerul;
- compartimentul inferior al unui balon, ce comunică cu atmosfera și are rolul de a menține forma balonului;
- plutitor de sub aripa unui hidroavion, cu rolul de a împiedica intrarea aripilor în apă.
  • bang sonic - zgomot puternic produs în momentul când un aparat de zbor depășește viteza sunetului.
  • bară de control - țeavă componentă a trapezului unui deltaplan, cu ajutorul căreia acesta se pilotează prin tragere și împingere (cu ajutorul forței brațelor).
  • bară transversală - tub de duraluminiu dispus perpendicular pe direcția de înaintare a aripii, care se fixează de chilă în centrul de greutate numit inimă legând chila de lonjeronul aripii, asigurând rigiditatea aripii în planul determinat de chilă și de lonjeronul aripii.
  • barograf - barometru care înregistrează automat curba înălțimilor atinse de un avion.
  • barogramă - curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf.
  • bechie - dispozitiv aflat la extremitatea din spate a fuzelajului unor avioane ușoare, care servește la susținerea pe sol a aparatului de zbor, la frânare și la amortizarea șocurilor la aterizare.
  • bifuzelat - (despre avioane) care are două fuzelaje.
  • bilet fără loc/fără rezervare - bilet de avion mai ieftin, care permite pasagerilor să aștepte până la ultimul moment pentru a vedea dacă există un loc liber în avion.
  • biloc - (despre avioane) care are două locuri; biplas.
  • bimotor - avion cu două motoare; exemple: Boeing 737, Airbus A330, Tupolev Tu-16.
  • bipal - (despre elici) care are două pale.
  • biplan - avion cu două perechi de aripi suprapuse și în generale legate între ele.
  • biplas - vezi biloc.
  • bireactor - (avion) propulsat de două turboreactoare.
  • biturbopropulsor - (avion) cu două turbopropulsoare.
  • bombardier - vezi avion de bombardament.
  • bond - salt al avionului la o aterizare incorectă.
  • bondisare - (despre un avion) efectuare de bonduri.
  • bord:
- partea interioară a unui avion, situată în fața, pilotului etc, unde se află aparatele care indică anumiți parametri de funcționare;
- parte a avionului destinată a primi încărcătura (pasageri, mărfuri).
  • briefing - reunire de informații tactice pentru echipaje înainte de declanșarea unei misiuni aeriene.
  • buclă verticală - evoluția a avionului într-un plan vertical, în cursul căruia aparatul descrie un cerc, plecând de la zborul orizontal și revenind la acesta; vezi și luping.
  • buffeting - vibrație neregulată la avioane grele cu viteze joase, la avioane cu viraj sau în regim transsonic.
  • busolă - instrument de bord care indică direcția de zbor a avionului față de nordul magnetic; sinonim: compas.
  • busolă giroscopică - instrument constituit dintr-un giroscop, suspendat astfel încât să își orienteze axa în direcția meridianului geografic, fără ca indicațiile sale să fie influențate de magnetismul maselor metalice de aparatul de zbor; sinonime: compas giroscopic, girobusolă, girocompas.
  • butuc de elice - partea centrală a unei elice, pe care se montează palele și care se fixează la arborele portelice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cabină de pilotaj - parte a unui avion unde își desfășoară activitatea piloții; sinonim cockpit.
  • cabotaj - navigație aeriană între localități apropiate.
  • cabraj (sau cabrare) - evoluție a unui avion care își mărește brusc panta de urcare.
  • calaj - unghi format de o anumită linie caracteristică a unui element din structura avionului cu o axă sau cu un plan de referință ale avionului; mod de așezare a aripii sau a ampenajulul față de fuzelajul unui avion.
  • calculator al vitezei verticale (instantanee) - dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.
  • cale - distanța dintre roțile coaxiale ale trenului de aterizare al unui avion.
  • cap - direcție de deplasare a unei (aero)nave.
  • capotare - prăbușire a unui avion, care intră cu botul în pământ.
  • cargou - avion de marfă.
  • carlingă - cabină pentru echipajul unui avion, plasată în partea din față a fuzelajului, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc.
  • caserolă - carenajul unei elice.
  • catapultare:
- lansare a unui planor, avion cu ajutorul unei catapulte;
- (despre piloți) aruncare din avion, cu ajutorul catapultei , în caz de forță majoră.
  • catapultă:
- dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul său cu cabină, în vederea parașutării în caz de pericol;
- dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
- ansamblu format din aripile, fuzelajul și ampenajele unui avion;
- formație de zbor compusă din două avioane de luptă.
  • charter - tip de contract de transport aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcție de necesități.
  • check-in - completarea de către călători a formalităților de îmbarcare în avion.
  • clinometru - vezi indicator de pantă.
  • cocă:
- structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereți periferici.;
- construcție în formă de ansamblu de două bărci care asigură plutirea hidroavioanelor.
  • cockpit - vezi cabină de pilotaj.
  • coeficient de siguranță - raportul dintre efortul capabil să producă ruperea unei piese și efortul maxim care poate fi atins în zbor.
  • coeficient de tracțiune - parametru adimensional al unui motor cu reacție, exprimând eficiența ajutajului reactiv exprimat prin raportul dintre forța de tracțiune a motorului și produsul presiunii de ardere din colul ajutajului cu aria secțiunii acestuia.
  • comburant - substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție, care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor.
  • compas - vezi busolă.
  • compas giroscopic - vezi busolă giroscopică.
  • croazieră (viteză de ~) - regim de zbor al unei aeronave care evoluează la o viteză de zbor mai mică decât viteza maximă pentru reducerea uzurii și scăderea consumului total de combustibil.
  • cutie neagră - aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului în vederea stabilirii cauzelor unui eventual accident; sinonim: înregistrator de zbor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • deadhead:
- avion călătorind fără pasageri sau marfă;
- angajat al companiei aviatice călătorind gratis.
  • decalaj - diferența de poziție între două elemente ale unui avion; de exemplu, la un biplan, decalajul unei aripi față de cealaltă.
  • decolare - evoluție a unui aparat de zbor în cursul căreia acesta părăsește solul (sau suprafața apei); conține trei etape: rularea pe sol, palierul și depărtarea de sol.
  • deflexiune - schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii acestuia cu o aripă sau cu un obstacol.
  • depărtare de la sol - a treia etapă a decolării, în care avionul se ridică până la înălțimea de zbor.
  • derivă:
- unghi dintre direcția de deplasare dorită a unui avion și direcția reală de deplasare determinată de vânt;
- parte fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc.
  • dublă comandă - dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echipaj - totalitatea personalului de conducere și de deservire aparținând unui avion.
  • efuzor - tub cu secțiune crescătoare, profilat longitudinal, utilizat pentru accelerarea scurgerii supersonice a unui gaz.
  • ejector - piesă tubulară a unui motor cu reacție, prin care gazele arse ies în atmosferă.
  • eleron - fiecare dintre aripioarele de comandă ale cârmei transversale a unui avion, prin manevrarea căreia se controlează înclinarea aparatului de zbor.
  • elice - organ rotitor, format din două sau mai multe pale, solidare cu un butuc și dispuse simetric față de axa de rotație, care servește la transmiterea energiei de la arborele său la mediul fluid în care se rotește.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • factor de sarcină - raport care indică de câte ori solicitarea în timpul unei evoluții este mai mare decât în zbor normal, suprasolicitarea excesivă putând duce la moartea pilotului.
  • factor de turbulență - mărime adimensională ce reprezintă o măsură a gradului de turbulență al aerului, definită prin raportul dintre diferența vitezei maxime și minime a aerului și viteza mijlocie din intervalul de timp considerat.
  • far de aterizare - far amplasat în puncte de vizibilitate, servind la aterizare.
  • fotoliu extensibil - scaun confortabil în avion, care poate fi înclinat pentru ca pasagerul să se poată odihni.
  • fuzee:
- corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr-un efuzor;
- (~ auxiliară de start) accelerator de tip rachetă ajutând la decolarea mai rapidă a unor aeronave.
  • fuzelaj - partea componentă de formă aerodinamică a unui avion sau al unui planor, care face legătura între aripi și ampenaje și care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • înclinometru - vezi indicator de pantă.
  • înregistrator de zbor - vezi cutie neagră.
  • însoțitoare de bord - femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii și de a asigura confortul și securitatea acestora; sinonim: stewardesă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

  • jet:
- curent fluid îngust, cu presiune mare;
- avion cu reacție destinat în principal transportului de pasageri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

- lungimea în kilometri a unui traseu de zbor;
- distanța parcursă de o aeronavă în cursul unui zbor și care se marchează pe hartă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • linie aeriană - traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente.
  • lisă - piesă în formă de baghetă care unește nervurile aripilor sau cadrele fuzelajului.
  • longeron de fuzelaj - element de rezistență de formă alungită, în scheletul de bază al fuzelajului.
  • longeron de aripă - element de rezistență așezat în lungul aripii unui avion.
  • looping - vezi luping.
  • luping - (scris și looping) evoluție acrobatică complexă a unui avion, executată la urcare (luping normal) sau la coborâre (luping invers), în care avionul execută o buclă verticală, urmată de redresarea aparatului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • manșă - pârghie cu care pilotul comandă mișcările profundorului și aripioarelor unui avion.
  • mânecă de vânt - dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, format dintr-un sac tronconic de pânză care se poate roti în jurul unui ax vertical.
  • medicină aeronautică - vezi aeromedicină.
  • monoplan - avion cu o singură aripă, așezată transversal și simetric față de fuzelaj.
  • montant - piesă în formă de bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa și fuzelajul pentru a mări rigiditatea aparatului.
  • motor cu reacție - motor în care forța de propulsie este obținută datorită evacuării unui flux de gaze (jet reactiv); poate fi de două feluri: motor aeroreactor și motor-rachetă.
  • mulinetă - elice auxiliară, de dimensiuni mici, antrenată de curentul de aer, care se montează pe aripile unui avion, pentru acționarea generatorului electric care alimentează instalațiile de la bord.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • nacelă - cabină suspendată de un balon sau de un dirijabil și folosită de echipaj și pentru încărcătura utilă.
  • navă aeriană - vezi aeronavă.
  • navigație:
- știința și tehnica de a conduce o aeronavă;
- drumul parcurs de o aeronavă;
- transport organizat de mărfuri sau de persoane cu o aeronavă.
  • navigație aeriană - știință care se ocupă cu studiul metodelor și practicilor cele mai eficiente de asigurare a deplasării aeronavelor în spațiul aerian în deplină siguranță a zborului.
  • navigație observată - conducere după repere observate cu ochiul liber și confruntate cu harta sau recunoscute din memorie; este utilizat în caz de vizibilitate redusă sau nulă.
  • navigație astronomică - procedeu care utilizează determinări în raport cu poziția unor aștri.
  • navigație estimată - procedeu prin care poziția aeronavei este determinată în funcție de distanța parcursă, folosind doar instrumentele de bord.
  • navigație radio - utilizează procedee de determinare a poziției aeronavei bazate pe recepționarea a două semnale radio emise de două stațiuni ale căror poziție pe hartă este cunoscută, distingându-se moduri de navigație prin radiolocație, radioelectrică/radioelectronică, radiomagnetică/radiogoniometrică.
  • nervură - element de construcție a aripii de avion, așezat transversal pe lonjeroanele aripii, pentru a asigura rigiditatea acesteia.
  • nivel de zbor - suprafață de presiune atmosferică constantă care este raportată la o suprafață de referință de presiune specifică, 1013,2 hPa, și care este despărțită de alte asemenea suprafețe prin intervale de presiune specifice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pală - element activ al unei elice de avion, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului.
  • palier - a două etapă a decolării care constă într-un zbor orizontal la înălțime redusă, în cursul căruia aparatul își mărește viteza.
  • parașută - dispozitiv în formă de umbrelă, care reduce viteza de cădere a unui corp de care este legat.
  • picaj - coborâre a avionului, cu motorul în funcțiune sau oprit, pe o traiectorie rectilinie foarte înclinată (uneori chiar pe verticală).
  • pilot - persoană calificată pentru a conduce un avion în zbor.
  • pilot automat - sistem de comandă, bazat pe principiul giroscopului, care conduce automat un avion și care îndeplinește o parte din funcțiile pilotului uman; sinonim: autopilot
  • pilotaj:
- faptul de a conduce o aeronavă în calitate de pilot; știință și tehnică de a conduce o aeronavă în zbor;
- încetinire a mersului unui vehicul aerian din cauza unor condiții speciale (porțiuni periculoase ale traseului, intrări în aeroporturi, vizibilitate scăzută etc.).
  • pilotaj instrumental - pilotaj când determinarea poziției avionului se face folosind exclusiv indicațiile date de instrumentele de bord.
  • pilotaj la vedere - pilotaj când avionul este condus folosint repere de pe sol sau orizontul natural vizibil.
  • pistă - fâșie de teren special amenajată prin betonare sau asfaltare și dotare cu instalații optice sau cu dispozitive radioelectrice, pentru a permite aterizarea și decolarea aparatelor de zbor atât ziua, cât și noaptea sau în condiții de slabă vizibilitate.
  • plafon - înălțimea maximă până la care poate urca un aparat de zbor.
  • plan de aripă - suprafața de susținere a unui avion.
  • platforma de zbor - platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele.
  • priză de aterizare sau de teren - ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- (sau rulare pe sol) prima etapă a decolării, din momentul plecării avionului până când acesta se desprinde de sol;
- sinonim pentru ruliu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • sala parașutelor - spațiu dotat cu mese de lemn lăcuite și ustensilele necesare plierii parașutelor, precum și cu rafturi pentru stocarea acestora; sinonim: sală de pliaj.
  • sală - încăpere special amenajată și utilată în vederea desfășurării unor activități care asigură securitatea zborului.
  • sală de pliaj - vezi sala parașutelor.
  • salon seronautic - expoziție aviatică, având caracter internațional, la care sunt prezente ultimele noutăți în domeniu.
  • scafandru - costum de protecție etanș și izolat față de mediul exterior, purtat de aviatorii care zboară la altitudini mari.
  • serviciu de pistă - departament ce are co obiectiv buna desfășurare a activităților pe pista de decolare-aterizare și a intervenției la timp în cazul unor incidente sau accidente aviatice.
  • serviciul fix aeronautic - rețeaua de comunicații sol-sol destinată schimbului de informații între diferite organe de control al traficului aerian.
  • serviciul la start - departament ce asigură ordinea și disciplina la start, asigurând buna desfășurare a activității de zbor și lansări, fiind pregătit să intervină în caz de necesitate.
  • sextant - instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o șesime de cerc, prevăzut cu două oglinzi și cu o lunetă mică, care se întrebuintează la măsurarea distanței unghiulare dintre două puncte și se folosește în astronomie, navigație și aviație.
  • stewardesă - vezi însoțitoare de bord.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tangaj - mișcare oscilatorie a unei aeronave de înclinare în jurul unei axe transversale.
  • tren de aterizare - vezi aterizor.
  • tribord - partea dreaptă a unui avion, cu lumini de navigație verzi pe aripi.
  • turbion geostrofic - turbion staționar cu axa orizontală format în partea de sub vânt a unui obstacol orografic (frecvent în văile transversale pe direcția vântului), care însoțește uneori undele de mare amplitudine; în aeronautică, este cunoscut sub denumirea de “rotor” și este considerat ca extrem de periculos pentru aeronavele mici prin turbulența creată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • unghi de atac - unghi la care se atacă ținta de către un avion sau o formație.
  • unghi de incidență - unghi format de axa longitudinală a unei aeronave cu viteza fluidului din zona neperturbată a acestuia, de valoarea sa depinzând forțele aerodinamice care acționează asupra aparatului de zbor.
  • unghi de drum - unghi format în plan orizontal de direcția de origine și direcția de zbor a aeronavei, măsurată în sens orar, având valori cuprinse între 0° și 360°.
  • unghi de cabraj - unghi format de orizontală cu direcția de zbor a aeronavei care s-a angajat brusc pe un plan înclinat, mărindu-și altitudinea de zbor și poate avea valori negative cuprinse 0° și 90°.
  • unghi de picaj - unghi format de orizontală cu direcția de zbor a aeronavei care s-a angajat pe un plan înclinat, micșorându-și brusc altitudinea de zbor și poate avea valori negative cuprinse între 0° și 90°.
  • unghi de planare - unghi cuprins între orizontală și traiectoria de zbor.
  • unghi de calaj - unghi care asigură o funcționare optimă în regim de zbor a elicelor cu pas variabil.
  • unghi la vârf/bot - unghi cuprins între tuburile laterale ale unui deltaplan, putând avea valori de 105°-130°.
  • unghi de acoperire - diferența dintre unghiul voalurii desfășurate în plan și unghiul la vârf al scheletului metalic al unui deltaplan, putând avea valori cuprinse între 0°-7°.
  • unghi de tangaj - unghi format de axa longitudinală cu orizontala.
  • unghi de lansare - unghi format de verticala punctului de lansare cu direcția țintei, putând fi determinat din raportul dintre abaterea calculată și înălțimea lansării.
  • unghi de portanță maximă - unghi maxim de incidență care asigură susținerea aeronavei în aer, depășirea sa ducând la pierderea portanței, la angajare și chiar la prăbușirea aparatului de zbor.
  • urcare în palier - fază a zborului remorcat în care aparatul de zbor trebuie ținut pe direcția automosorului.
  • urmărire - acțiune de luptă în ofensiva împotriva unui inamic în retragere la care trupele de desant aerian au o largă întrebuințare; lansate în puncte de pe căile de retragere a inamicului având misiunea să-l captureze, să-l nimicească sau să nu-i permită organizarea unei rezistențe în adâncime.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • variometru - instrument de bord pentru măsurarea vitezei de urcare sau de coborâre a unui avion.
  • văl - tulburare de vedere însoțită și de alte simptome în cursul unor evoluții cu o aeronavă care solicită organismul uman la accelerări pozitive sau negative.
  • viteză ascensională - viteza pe verticală a aeronavei care asigură creșterea progresivă a înălțimii de zbor.
  • viteza de așteptare - viteză adoptată în zonele de așteptare ale aerodromurilor unde se îmbunătățește stabilitatea vitezei în schimbul unui consum mărit de combustibil.
  • viteză de aterizare - viteza pe care trebuie să o aibă o aeronavă în momentul luării contactului cu solul în cazul unei aterizări normale.
  • viteză critică - viteza maximă atinsă de un corp aflat în cădere liberă (sinonim: viteză limită de cădere).
  • viteză de croazieră - viteza corespunzătoare fineței maxime a aeronavei, fiind obținută cu un consum minim de combustibil și asigurând realizarea parametrilor maximi de durată și distanță a zborului (sinonime: viteză optimă, viteză de drum).
  • viteză de dezlipire - viteză atinsă în momentul desprinderii de sol.
  • viteză de drum - vezi viteză de croazieră.
  • viteză hipersonică - viteză a unui aparat de zbor mai mare decât Mach 5 (circa 1.700 m/s).
  • viteză de înfundare - componenta verticală a vitezei unei aeronave care coboară.
  • viteză de zbor - viteza de deplasare a aeronavei în aer.
  • viteză limită de cădere - vezi viteză critică.
  • viteză optimă - vezi viteză de croazieră.
  • viteză sonică - viteză a unui vehicul aerian care atinge viteza specifică deplasării undelor sonore în atmosferă și este egală cu Mach 1 adică circa 1224 km/h.
  • viteză supersonică - viteză a unui aparat de zbor mai mare decât viteza sonică.
  • vitezometru - instrument de bord ce indică viteza avionului, de obicei în noduri, față de aer; poate fi cu tub Venturi sau cu tub Pitot; sinonim: indicator de viteză.
  • volet - dispozitiv de sustentație, format dintr-o aripioară mobilă, așezată pe intradosul aripii; prin rotirea voletului se poate modifica unghiul de incidență și astfel se modifica portanța și rezistența la înaintare.
  • vrie normală - mișcare de rotație a unui avion în jurul unei axe verticale, când axa longitudinală a acestuia este (aproape) verticală.
  • vrie plată - mișcare (anormală și periculoasă) de rotație a unui avion în jurul unei axe verticale, când axa longitudinală a avionului formează cu orizontala un unghi mai mic de 45°.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zonă - porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții.
  • zbor:
- mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect (aparat de zbor) etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică;
- deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Lucian Miclăuș, Glosar aviatic, Editura Marineasa, Timișoara 2001, ISBN 978-9485-99-5
  • Victor Donciu, Eugenia Tașcău - Dicționar de aviație, București 2017.

Legături externe[modificare | modificare sursă]