Universitatea din Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica Iezuiților și Colegiul Academic (imagine istorică)
Convictus Nobilium, vechiul internat al universității

Universitatea din Cluj a fost înființată în anul 1581 de Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei și rege al Poloniei. Acesta a chemat la Cluj mai mulți profesori iezuiți din Italia, Germania și Polonia, care au constituit Colegiul Academic. Iezuiții au fost alungați în anul 1603, iar în 1698 au venit din nou, după restabilirea academiei. Instituția a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, când pe lângă biserică și universitate a fost construit un mare internat, intitulat Convictus Nobilium, în care au fost primiți studenți indiferent de originea lor etnică.

Universitatea Iezuită[modificare | modificare sursă]

Diploma de fondare a Colegiului Academic din Cluj a fost emisă de regele Ștefan Báthory la Vilnius în data de 12 mai 1581. Demersurile pentru înființarea acestui colegiu au fost făcute de diplomatul italian Antonio Possevino. Primul rector al colegiului (rector academicus) a fost Jakub Wujek, filolog, care anterior fusese primul rector al nou înființatei Universități din Vilnius.[1] Universitatea a funcționat în această primă perioadă pe lângă Biserica de pe Ulița Lupilor. Pentru asigurarea bazei materiale de funcționare, Universității din Cluj i-au fost acordate veniturile Mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, cu șase sate.

Instituția număra în anul 1585 mai mult de 180 de studenți.[2] În anul 1603, în contextul ocupării orașului de către Moise Szekely, iezuiții au fost alungați, bunurile lor devastate, iar universitatea închisă.[3]

Curtea de la Viena a restabilit universitatea în data de 17 noiembrie 1698. Din 1725 rectorul instituției a fost abilitat să poarte titlul de rector magnificus.[4]

În anul 1713 a văzut lumina tiparului Fundatores Academiae Transsilvaniae Claudiopoli, o lucrare despre bazele învățământului superior clujean.[5]

Academia iezuită din Cluj avea șapte profesori, la care se adăuga rectorul. Între profesori s-a remarcat Maximilian Hell, titularul catedrei de matematică, cel care a înființat la Cluj primul observator astronomic.

În 1776, după desființarea ordinului iezuit, împărăteasa Maria Terezia a pus bazele unei universități în limba germană la Cluj, universitate dată în grija călugărilor piariști. Aceștia nu au fost în măsură să mențină nivelul științific anterior, așa încât academia a fost retrogradată la rangul de liceu, în care predarea a fost făcută din nou în limba latină.

Universitatea „Franz Joseph”[modificare | modificare sursă]

Clinicile universitare (Facultatea de Medicină) și clădirea centrală a Universității Franz Joseph (în prim plan)

În anul 1868 ministrul maghiar al educației, József Eötvös, a susținut înființarea la Cluj a unei universități cu predare în limbile maghiară, română și germană. Cu toate acestea, în 1872, împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj cu predare exclusiv în limba maghiară, determinând serioase nemulțumiri comunității românești. Din 1881 universitatea a purtat numele împăratului și regelui Francisc Iosif. Această universitate a avut și o catedră de limba și literatură română condusă de Grigore Silași (1872–1886) și Grigore Moldovan (1886–1919).[6]

Universitatea Regală Maghiară Francisc Iosif (în maghiară Magyar Királyi Ferenc József Tudományegyetem)[7] a fost universitatea maghiară de stat înființată printr-o lege aprobată de Parlamentul de la Budapesta la data de 17 septembrie 1872 și promulgată de Împăratul Francisc Iosif I, la data de 12 octombrie 1872.[8] Universitatea din Cluj a fost cea de-a doua universitate de stat (după Universitatea din Pesta) din Regatul Ungariei, parte a Imperiului Austro-Ungar.[8]

În anul universitar 1906–1907 Grigore Moldovan a fost rector al universității. În 1919, după sfârșitul Primului Război Mondial și Unirea Transilvaniei cu România, cea mai mare parte a personalului maghiar din această universitate s-a mutat la Budapesta, iar apoi la Seghedin în 1921, pentru a forma Universitatea Ferenc József din Szeged.[8][9]

Universitatea „Regele Ferdinand I”[modificare | modificare sursă]

La data de 12 mai 1919, autoritățile române au înființat prima universitate transilvăneană cu predare în limba română, Universitatea „Daciei Superioare” din Cluj, numită apoi Universitatea „Regele Ferdinand I” Cluj. Vasile Pârvan a inaugurat în 3 noiembrie 1919 cursurile universității românești,[10] iar la 1 februarie 1920 regele Ferdinand I al României a proclamat în mod solemn crearea acestei universități. Primul rector al noii universități a fost Sextil Pușcariu.

În 1940, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei, universitatea românească a fost mutată la Sibiu și Timișoara. Tot atunci, a fost adusă o parte a universității maghiare de la Seghedin la Cluj (cealaltă parte rămânând pe loc, unde există și astăzi sub numele de Universitatea din Szeged, una dintre cele mai prestigioase universități maghiare).

Instituții succesoare[modificare | modificare sursă]

În 1945, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, universitatea românească a revenit la Cluj, din 1948 purtând numele de Universitatea „Victor Babeș”. În același an, 1945, în locul universității maghiare, autoritățile române au înființat, tot la Cluj, Universitatea „Bolyai”, cu predare în limba maghiară. Facultatea de Medicină din cadrul acestei universități a funcționat la Târgu Mureș, înainte de a deveni, în 1948, instituție de sine stătătoare (astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș).[11]

În 1959 cele două universități au fost unite în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. În 2011 a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație.[12][13]

Evoluția în timp a universității

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Venczel Biró, A Kolozsvári jezsuita egyetem, Kolozsvár-Cluj, 1945, pag. 5.
  2. ^ Ștefan Pascu (coordonator), Istoria Clujului, Consiliul Popular al Municipiului Cluj, 1974, pag. 147.
  3. ^ Ștefan Pascu, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Cluj, 1972, pag. 8-9.
  4. ^ Ștefan Pascu (coord.), Istoria Clujului, Consiliul Popular al Municipiului Cluj, 1974, pag. 227.
  5. ^ Károly Erdély, A Kolozsvári R. Kath. Fögymnasium története (1579-1898), Kolozsvár, 1898, p. 62.
  6. ^ György Gaal: Egyetem a Farkas utcában (A kolozsvári Ferenc József Tudományegyetem előzményei, korszakai és vonzatai), 2001, Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság. (Universitatea Francisc Iosif din Cluj – în limba maghiară)
  7. ^ Scurtă istorie a Clujului, istorielocala.ro
  8. ^ a b c The University of Kolozsvár/Cluj and the students of the Medical Faculty (1872-1918), edrc.ro, accesat 2014-07-28 en
  9. ^ The history of the University of Szeged en
  10. ^ Anuarul Universitatii „Regele Ferdinand I” Cluj 1934-35, accesat 2014-07-28
  11. ^ Istoric UMF Târgu Mureș
  12. ^ Clasificarea universităților din România: Care sunt cele mai bune instituții de învățământ superior, mediafax.ro, accesat 2011-09-12
  13. ^ Cele mai bune și cele mai slabe universități din România, realitatea.net, accesat 2011-09-12

Vezi și[modificare | modificare sursă]