Emil Petrovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Emil Petrovici (n. 4 ianuarie 1899, Begheiţi, anterior Toracul Mic, Voivodina - d. 7 octombrie 1968, Crăciunelul de Jos, Blaj), lingvist român.

Cuprins

1 Biografie
2 Lucrări reprezentative
3 Afilieri
4 Premii
5 Vezi şi

[modifică] Biografie

S-a ocupat de studiul foneticii şi fonologiei, a onomasticii şi a dialectologiei române, precum şi a relaţiilor lingvistice româno-slave. A urmat cursurile liceale la Braşov şi Oradea (1908-1916), apoi Seminarul Teologic Ortodox de la Arad (1916-1918). Înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Daciei Superioare din Cluj, aparţine primei promoţii de studenţi de după Marea Unire. Îşi completează studiile ca bursier în Franţa, la Sorbona, obţinând licenţa în litere (1926). Devine apoi asistent la Laboratorul de fonetică experimentală de pe lângă Muzeul Limbii Române din Cluj, ulterior conducător al acestuia. Îşi susţine, sub conducerea lui Sextil Puşcariu, teza de doctorat intitulată De la nasalité en Roumain (1930). Urmează studii de specializare în slavistică la Universitatea din Sofia. Profesor la catedra de slavistică a Universităţii clujene, şef de catedră la Universitatea din Bucureşti şi apoi la cea din Cluj, director al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj. Lucrarea sa de căpătâi rămâne Atlasul lingvistic român, partea a II-a, pentru care a întocmit un chestionar cuprinzând 4800 de poziţii, cu care a efectuat, între anii 1930 şi 1938, 88 de anchete lingvistice (trei dintre ele, consacrate dialectelor sud-dunărene, fiind realizate de Ştefan Paşca şi Theodor Capidan). După dispariţia sa tragică într-un accident de tren, publicarea materialului dialectal rezultat din ancheta pe care a efectuat-o a fost reluată de către elevii săi, Ioan Pătruţ şi Ion Mării.

[modifică] Lucrări reprezentative

Graiul caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională (1935).
Folclor din Valea Almăjului (Banat) (1935).
Folclor de la moţii din Scărişoara (1939).
Note de folclor de la românii din Valea Mlavei (1942).
Texte dialectale (1943).
Atlasul lingvistic român. Partea a II-a, vol. I (1940).
Micul Atlas lingvistic român. Partea a II-a, vol. I (1940).
Atlasul lingvistic român. Partea a II-a, serie nouă, vol. I-VII (1956-1972).
Micul Atlas lingvistic român. Partea a II-a, serie nouă, vol. I-IV (1956-1981).
Studii de dialectologie şi toponimie, volum îngrijit de I. Pătruţ, B. Kelemen şi I. Mării (1970).

[modifică] Afilieri

Fondator şi redactor responsabil al revistelor „Cercetări de lingvistică” (1956) şi „Romanoslavica” (1963).
Membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Slaviştilor din România (1956-1968).
Membru corespondent (1945) şi membru titular al Academiei Române(1948).
Membru corespondent al Academiei Bulgare de Ştiinţe.
Membru al Comitetului Internaţional al Slaviştilor.