Sighetu Marmației

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Sighet” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Sighet (dezambiguizare)
Sighetu Marmației
—  Municipiu  —
Centrul istoric al municipiului Sighetu Marmației
Centrul istoric al municipiului Sighetu Marmației
Stema Sighetu Marmației
Stemă
Sighetu Marmației se află în Romania
{{{alt}}}
Sighetu Marmației
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°55′N 23°53′E / 47.917°N 23.883°E / 47.917; 23.88347°55′N 23°53′E / 47.917°N 23.883°E / 47.917; 23.883

Țară  România
Regiune de dezvoltare Nord-Vest
Județ Maramureș

SIRUTA 106559
Atestare documentară 1326

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ovidiu Gheorghe Nemeș (PNL, ales 2012)

Suprafață
 - Total 111  km²
Altitudine 274 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 37.640 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 41.220 locuitori
Cod poștal 435500

Site: Primăria Sighetu Marmației

Localizarea orașului in județul Maramureș
Localizarea orașului in județul Maramureș

Sighetu Marmației (colocvial Sighet, maghiară Máramarossziget colocvial Sziget, în traducere Insula, germană Marmaroschsiget, ucraineană Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, slovacă Syhoty) este un municipiu din județul Maramureș, România, foarte aproape de frontiera României cu Ucraina. Localitatea are o populație de 37.640 locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Pânǎ în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet.

Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag și Săpânța.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Situl web oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate[3]. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă”[4], (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Sighetu Marmației în Harta Iosefină a Comitatului Maramureşului, 1782-85
  • 1326 - prima atestare scrisă a localității Sighet
  • 1334 - un Benedict, paroh la Sighet, este menționat în listele papale
  • 1346 - același Benedict "rector eclesie de Zygeth"
  • 1352 - (19 febr.) - privilegiile orășenești acordate în 1329 de către Carol Robert celor patru așezări de "oaspeți regali" din Maramureș (Visc, Hust, Teceu, Câmplung) se extind și asupra Sighetului prin diploma dată de Ludovic I al Ungariei
  • 1385 - orașul Sighet apare ca reședință comitatensă de unde se emit documente
  • 1397 - ... "villa noastra libera ... Zyget"... aparține familiei Drăgoșeștilor
  • 1472 - regele maghiar Matia Corvinul întărește privilegiile orașului
  • 1551 - Sighetul are dreptul de a ține târguri
  • 1556 - biserica romano-catolică este preluată de reformați cu majoritatea credincioșilor, tot acum se întemeiează și școala confesională.
Biserica romano-catolică Sfântul Carlo Borromeo
  • 1659 - împăratul austriac Leopold I acordă dreptul de stemă orașului (capul de bour-zimbru).
  • 1700 - (16. febr.) Congregația comitatului decide ca școala să fie susținută din banii publici.
  • 1706 - o statistică relevă existența a 14 bresle.
  • 1717 - tătarii jefuiesc bogățiile sighetenilor ascunse în biserica reformată (la Borșa vor fi nimiciți).
  • 1730 - ca o contrareformă târzie apar primii piariști în frunte cu Crisostom care vor pune bazele construirii bisericii romano-catolice cu hramul Carlo Borromeo, și a școlii piariste care era frecventată și de elevi români.
  • 1773 - împăratul austriac Iosif al II-lea vizitează orașul și face o mare danie pentru școală.
  • 1775 - se inaugurează noua clădire a școlii piariste cu 188 elevi (actualul muzeu).
  • 1786 - mare foamete.
  • 1802 - începe construirea liceului reformat (actuala clădire a Liceului Pedagogic) care la 1836 prin contele Ioan Butter - devine "academie de drept" - în 1837 liceul avea secții de teologie, drept, filosofie, filologie etc. 1844 - deschiderea grădiniței de copii a orașului.
  • 1816 - pe toate edificiile publice s-au afișat însemnele imperiale: Vulturul cu două capete; limba oficială - germana; limba de cancelarie și în congregația comitatensă - latina.
  • 1840 - recensământ - 5908 locuitori.
  • 1860 - 13 dec - înființarea asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș.
  • 1862 - își începe activitatea Preparandia română (Institutul de învățători care va da peste 120 de învățători români).
  • 1867 - 23 oct. - "Societatea de lectură a românilor din Maramureș Dragosiana".
  • 1900 - Ioan Mihalyi de Apșa tipărește la Sighet volumul Istoria Comitatului Maramureș - Diplome Maramureșene din sec. XIV - XV - pentru care, și în general pentru munca sa, va primi premiul Academiei Române (1901).
  • 1918 - 26 mai - se înființează Consiliul Național Român - Dr. Vasile Chindriș președinte, prof. I. Bilatiu Dăncuș secretar și Lt. Florentin Biltiu Dăncuș - șeful Gărzilor Naționale.
  • 1918 - 7 dec. apare primul ziar românesc "Sfântul".
  • 1919 - jurisdicția reședinței se reduce la regiunea sudică a Maramureșului, partea nordică intrând în componența Cehoslovaciei.
  • 1926 - cu ocazia Congresului Național al profesorilor de geografie din România care s-a ținut la Sighet se deschide Muzeul Etnografic organizat de G. Vornicu.
  • 1928 - se naște Elie Wiesel, laureat al Premiul Nobel pentru Pace 1986
  • 1940 - prin dictatul de la Viena - Maramureșul se retrocedeză Ungariei hortiste. Tot acum apare Istoria Maramureșului de Alexandru Filipascu.
  • 1944 - evreii din zonă sunt internați în ghetouri și apoi duși în lagăre. Ulterior, din 15.500 de evrei deportați nu s-au mai întors decât circa 2.000, printre care și Elie Wiesel.
  • 1945 - Maramureșul de Sud este încorporată în Ucraina Subcarpatică prin diversiunea organizată de Odoviciuc. După scurt timp prin acțiunea țăranilor din satele Maramureșului conduși de preoți și dascăli concertată pe plan diplomatic, Maramureșul reintră în granițele României din 1919.
  • 1946 - se naște György Jakubinyi, arhiepiscop romano-catolic de Alba-Iulia
  • 1950 - este desființat județul Maramureș (interbelic), cu reședința la Sighet. Teritoriul este încorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ impus de ocupația sovietică.
  • 1950 - la închisoarea din Sighet sunt întemnițați tinerii opozanți liceeni, miniștri, șefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni și oameni de cultură, episcopii bisericii greco-catolice, opozanți ai instalării comunismului în România.
  • 1989 - Revoluția cuprinde și Sighetul.
  • 2007 - S-a deschis frontiera cu Ucraina pentru prima dată permițându-se trecerea la vecini și comerțul cu produse între cele două țări

Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII.[3]

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Sighetu Marmației

     Români (76.07%)

     Maghiari (11.73%)

     Romi (1.3%)

     Ucraineni (1.99%)

     Necunoscută (8.65%)

     Altă etnie (0.24%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Sighetu Marmației

     Ortodocși (65.49%)

     Romano-catolici (10.99%)

     Reformați (3.04%)

     Greco-catolici (5.22%)

     Martori ai lui Iehova (2.19%)

     Necunoscută (9.37%)

     Altă religie (3.66%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la 37.640 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 41.220 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,07%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,73%), ucraineni (1,99%) și romi (1,3%). Pentru 8,65% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (65,49%), dar există și minorități de romano-catolici (10,99%), greco-catolici (5,23%), reformați (3,05%) și martori ai lui Iehova (2,2%). Pentru 9,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Conform recensământului din 1901, orașul avea 21.370 de locuitori, dintre care 17.542 (82,1%) erau maghiari, 2.001 (9,4%) români, 1.257 (5,9%) germani, ucraineni și 32 (2,5%) ruteni.[6] Aceste statistici nu țin cont însă de populația de evrei din Sighet, care era foarte numeroasă înainte de Holocaust. Potrivit unor surse[formulare evazivă], Sighetul în 1940 avea cel mai mare procent de evrei dintre toate orașele din România.[7]

Evoluția populației la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

După evenimentele din decembrie 1989, revenirea economică a Sighetului a fost destul de dificilă. Astăzi principalele ramuri industriale se bazează pe producerea mobilei și a confecțiilor. Dar, odată cu intărirea statutului de centru al Maramureșului, Sighetul a început să își dezvolte și latura comercială. Astfel, în ultimii ani s-au deschis multe unități cu profil comercial, bancar și prestatoare de servicii diverse.

Cu deschiderea noului punct de trecere al frontierei Sighetu Marmatiei - Solotvino, înspre Ucraina (15 ianuarie 2007), viața economică a orașului cunoaște deja o rapidă dezvoltare. [necesită citare]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Primăria și Consiliul Local[modificare | modificare sursă]

După alegerile din 2012, primarul municipiului Sighetul Marmației este Nemeș Ovidiu Gheorghe iar viceprimarul este Scubli Horia.

Turism[modificare | modificare sursă]

Harta Municipiului[modificare | modificare sursă]

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței)
Biserica ortodoxă
Sinagoga
  • Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței) În Sighet a funcționat temuta închisoare folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. În prezent clădirea închisorii este amenajată, începând din 1994, ca muzeu, aici avându-și sediul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, cunoscut ca Memorialul Durerii din Sighet. Memorialul a fost inițiat și realizat de către Fundația Academia Civică (președinte fondator Ana Blandiana). Memorialul durerii este cel mai important obiectiv turistic al orașului (aflat în apropierea primăriei municipiului). Fosta închisoare, transformată într-un memorial al durerii, a fost pusă în anul 1995 sub egida Consiliului Europei. Primele săli ale muzeului au fost inaugurate în 1997, an în care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes național", totodată fiind recunoscut drept cel mai important proiect dedicat de societatea civilă reconstituirii și analizei trecutului comunist, proiect unic în țările est-europene.
  • Muzeul Satului Maramureșean (în aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervație de monumente de arhitectură țărănească, urmărindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case și gospodării grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric.
  • Muzeul Etnografic al Maramureșului, situat în centrul orașului, în clădirea care azi găzduiește cinematograful. În muzeu se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului în ocupațiile de bază din zona Maramureșului. De asemenea sunt expuse icoane pe sticlă și lemn, piese din portul popular, măști și costumații, purtate cu ocazia datinilor din preajma sărbătorilor de iarnă etc.
  • Muzeul Culturii Evreiești, cu o expoziție dedicată sigheteanului laureat al premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel.
  • Casa-Muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”.

Transport[modificare | modificare sursă]

Transportul rutier[modificare | modificare sursă]

Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munților Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munții Maramureșului.

  • DN 19 spre județul Satu Mare, prin Pasul Fargau
  • DN 18 spre municipiul resedinta de județ, Baia Mare, prin Pasul Gutâi
  • DN 17C spre judetul Bistrița-Năsăud, prin Pasul Setref
  • DN 18 spre județul Suceava, prin Pasul Prislop

Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureș (Valea Izei, Marei, Vișeului si Tisei), si spre orase ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timișoara.

Transportul rutier se mai realizează prin punctul de trecere al frontierei Sighetul Marmației - Solotvino (nu mai este nevoie de viză) pe podul peste râul Tisa.

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Gara Sighetul Marmației este situată pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române. Accesul feroviar se face dinspre județul Bistrița-Năsăud (prin Pasul Șetref), urmând cursul râului Vișeu până la vărsarea acestuia în Tisa, în localitatea Valea Vișeului. De aici calea ferată urmează cursul râului Tisa până la Sighet. Prin gara Sighetu Marmației trec și trenuri ale căilor ferate ucrainene. Prin urmare, între Câmpulung la Tisa și Valea Vișeului, calea are și ecartament normal, pentru CFR, și ecartament larg de 1520 mm, pentru trenurile ucrainene.[8]

Transportul în comun[modificare | modificare sursă]

Transportul în comun este realizat de societatea Transport Mara-Nord, care deservește linii de autobuze bine împărțite în întreg municipiul.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Evenimente[modificare | modificare sursă]

Festival 2008
Festival 2008
  • Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Marmația”, care are loc în fiecare an, la data de 27 decembrie, pe străzile orașului. Momentul principal al evenimentului este defilarea grupurilor și ansamblurilor îmbrăcate în porturi populare, specifice zonei din care au venit, a „dracilor” și a personajelor mascate, a călăreților și căruțelor împodobite de sărbătoare.
  • Zilele orașului în perioada 4–7 octombrie

Festivalul Antic si Medieval Aeternus Maramorosiensis, care a ajuns deja la a treia editie (2013)are loc in fiecare an la mijlocul lunii septembrie.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sighetu Marmației