Româna ardeleană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Portal Cluj |
În Ardeal şi Banat, limba română populară are unele caracteristici deosebite, fapt pentru care putem vorbi de o uniune de graiuri, cuprinzând: româna bănăţeană, româna crişeană, româna maramureşeană şi româna din Ungaria.
Dat fiind faptul că Şcoala Ardeleană a avut un mare rol, limba română ardeleană, cu prilejul trecerii de la alfabetul chirilic la alfabetul latin, a fost folosită chiar şi în anumite cărţi din Vechiul Regat.
Astfel Orologiulu celu mare de la Bucuresci din 1880 a fost scris "ardeleneşte", precum Orologiulů cellů mare de la Blasiu. La fel Biblia tradusă de N. Nitzulescu (1901).
[modifică] Gramatica
Gramatical, toate graiurile din Ardeal şi Banat sunt reunite prin următoarele elemente:
- Timpurile supracompuse (ce se mai află de pildă şi în limba valonă) şi neexistenţa mai mult ca perfectului. La sud & est, perfectul compus "zisesem" se formează de la perfectul simplu + se între rădăcină şi terminaţiune. În Ardeal şi Banat se foloseşte perfectul supracompus: "am fost zisă" (perfectul compus al verbului a fi + participiul verbului de conjugat la feminin).
- Verbul a fi are formă dublă, pentru indicativ prezent.
- Când e copulativ, se conjugă astfel:
-
-
- eo's (pron.: io îs)
- tu eşci
- el/ea i (pron.: îi)
-
...
-
-
- ei/ele's (pron.: îs)
-
- Folosirea largă a perfectului compus şi necunoaşterea perfectului simplu.
- Condiţionalul trecut/perfect. La sud & est, condiţionalul optativ perfect "aş fi zis" se formează de la condiţionalul prezent al verbului a fi + participiul masculin al verbului de conjugat. În Ardeal şi Banat, condiţionalul optativ perfect "am vut zice" se formează de la indicativul perfect compus al verbului a vrea modificat + infinitivul fără particulă al verbului de conjugat.
- Conjunctivul perfect. La sud & est, conjunctivul perfect "să fi zis" se formează de la conjunctivul prezent al verbului a fi + participiul masculin al verbului de conjugat. În Ardeal şi Banat, conjunctivul perfect "şi fi foastă zisă" se formează de la conjunctivul prezent al verbului a fi + participiul feminin al aceluiaşi + participiul feminin al verbului de conjugat.
- Inversiunea pentru frazele interrogative. Exemple: "Dusu-te-ai şi pescueşci?", "Cunoşci-l pe Ioanea?", "Mere-i mâni la oraş?".
- Câtă vreme la sud & est forma optativului se confundă cu cea a conjunctivului, în Ardeal şi Banat optativul se formează prin inversiunea fie a conjunctivului prezent, fie a indicativului prezent, în prima propoziţie din frază. Astfel, inversiunea are loc şi pentru fraze afirmative. Exemple: "Întra-aş în casă", "Duce-m'voiu şi mă culc".
[modifică] Vocabularul
Vocabularul se distinge prin mai multe lucruri:
- O păstrare mai adâncă a termenilor de origine latină, ce au ajuns în română prin evoluţie. De pildă, verbul «a cumineca» (cf cumineca în reto-romană), în loc de "a împărtăşi"; «placă» (cf s'il vous plait în franceză), în loc de «poftim»; «şěrb» în loc de "rob"; «aiu» în loc de "usturoi", etc.
- Abundenţă de termeni de origine maghiară. Exemple: «a běsědi» (hu beszélni) pentru "a vorbi", «gheip» (hu gép) pentru "maşină", «a aldui» (hu áldozni) pentru "a binecuvânta", «a surecli» pentru "a culege strugurii", etc.
- Abundenţă de termeni germanici, îndeobşte francici moselani şi şvăbeşti. Exemple: «firhang» (de Vorhangen) pentru "perdea", «ştric» (de Streck) pentru "cale [ferată]", etc.
- Prin derivare, formare de cuvinte proprii, neexistente în limba română oficială. Exemple: «firetic» (de la fire) pentru "nervos"; «sělbătěciune» (de la sělbatec) pentru "animal sălbatic" sau "plantă otrăvitoare".
- În Ardeal & Banat, unele cuvinte au o altă formă decât cea oficială. Exemple: «acmu» (citit "amú") pentru "acum", «voroavă» pentru "vorbă", etc.
[modifică] Ortografia
Mai multe ortografii comune au fost folosite, toate bazate pe sistemul "Algemeen Beschaafd Nederlands". Fiecare citeşte ca la el; toţi scriu la fel. De aceea, de pildă, se scrie «tu ieai», pentru că în Ardeal şi Banat, «ea» nu e neapărate diftong, ci mai degrabă diasistem, şi reprezintä sunetul "è". La fel, desinenţa "-şti" se scrie fie "-sci", fie "-şci", deşi de regulă doar în Banat se pronunţă cum se scrie.
Ortografiile ardelene au fost întotdeauna etimologice. Pe lângă aceasta, neschimbabilitatea rădăcinii e de asemenea importantă. De aceea se foloseşte fie litera ě, fie e fără diacritic. De pildă, "adevěr", pentru că "eo adeveresc".
