CFR Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
CFR Cluj
CFR Cluj.svg
Informații generale
Nume complet Fotbal Club CFR 1907 Cluj
Poreclă CeFeRiștii
Feroviarii
Vișinii
Nume precedent(e) Kolozsvari Vasutas Sport Club
Kolozsvari AC
Ferar KSME
Lokomotiva Cluj
Muncitoresc Cluj
Clujeana Cluj
Steaua-CFR Cluj-Napoca
Data fondării 1907
Culori         
Stadion Dr. Constantin Rădulescu
(24.500 locuri)
Campionat Liga I
Finanțator Stefan Gadona
Președinte România Iuliu Mureșan
Antrenor România Vasile Miriuță
Site web www.cfr1907.ro
Palmares
Național Campionatul României (3)
Cupa României (3)
Supercupa României (2)
Echipament
Kit body joma whitehalfarc.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body joma whitehalfarc.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Alternativ
Stadionul Dr. Constantin Rădulescu

CFR Cluj este un club din Cluj-Napoca, România, care evoluează în Liga I. Înființat în anul 1907, clubul a câștigat de trei ori titlul de campioană națională – în 2008, 2010 și 2012.

De-a lungul istoriei, echipa a evoluat cele mai multe sezoane în diviziile B și C, însă a promovat și în A, rămânând acolo în perioada 1969-1976, când cea mai bună performanță a fost locul 5.

La începutul anilor 2000, clubul aflat în Divizia C a fost preluat de omul de afaceri Árpád Pászkány și după numai câteva sezoane, în 2004, a promovat în Divizia A. În 2008, sub conducerea antrenorului Ioan Andone, a obținut eventul, câștigând pentru prima dată campionatul și Cupa României. În 2009 și-a păstrat trofeul Cupei României, însă în campionat a încheiat doar pe locul patru. În 2010 a câștigat pentru a doua oară titlul de campioană a României, iar în 2012 a obținut al treilea trofeu de campioană din palmares.

Istoric[modificare | modificare sursă]

1907-1920[modificare | modificare sursă]

Echipa CFR-ului în 1911

Nu sunt cunoscute cu certitudine anumite date despre înființarea echipei care astăzi poartă numele de CFR Cluj, Kolozsvári Vasutas Sport Club, echipa feroviarilor clujeni, precursoarea CFR-ului de astăzi, a luat ființă în noiembrie 1907, la 2 ani de la disputarea primei partide oficiale de fotbal la Cluj. Potrivit documentelor vremii[necesită citare], este a treia echipă înființată la Cluj și a zecea apărută pe teritoriul actual al României. Primul rezultat a fost o înfrângere cu 0-23 în fața celor de la KKAC. Următoarele rezultate, tot mai strânse, o plasează la sfârșitul sezonului pe ultima treaptă (a treia) a clasamentului - participau doar trei echipe. Un an mai târziu, în 1908, KVSC marchează 2 goluri în poarta celebrului Károly Zsák, portarul titular al echipei naționale de fotbal a Ungariei, în meciul cu 33 FC Budapesta, încheiat cu scorul de 2-8. Au urmat succese și în meciurile de campionat - rezultatul: locul 2 în sezoanele 1908-1909 și 1909-1910. Încă din vara lui 1910, meciurile dintre studenți și feroviari, KKAS - KVSC, devin adevăratele derby-uri fotbalistice ale Clujului, prefațând orgolioasele dispute din a doua jumătate a secolului. Feroviarii câștigă pentru prima oară campionatul la a patra ediție la care participă, 1910-1911, impunându-se în partida decisivă cu 3-2 în fața studenților, la capătul unui meci dramatic. La acea dată Clujul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, motiv pentru care echipa a evoluat contra unor combatante maghiare.

Competiția se dezvoltă, rapid, înspre un campionat, format din pînă la opt echipe. În 1912 formația feroviarilor și-a schimbat denumirea în KTC, Kolozsvári Torna Club. Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viața echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencváros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iștii clujeni își trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenții, rebotezați KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activității sportive în cadrul României Mari, echipa și-a schimbat numele în CFR (Căile Ferate Române).

1921-1945[modificare | modificare sursă]

În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la București la adunarea generală a Federației Societăților Sportive din România, adunare convocată în vederea unificării Federației de Sport din România cu cele din teritoriile alipite după Primul Război Mondial. Conducătorii feroviarilor clujeni acceptă înscrierea CFR-ului în primul campionat al României întregite, în sezonul 1921-1922. Structurat pe faze districtuale și regionale, fotbalul românesc interbelic moștenește deja proverbiala grosolană lipsă de sportivitate de dinainte de Primul Război Mondial. Rapoartele poliției și ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj - CFR Cluj toți cei 22 de jucători intrați pe teren se aflau sub influența alcoolului. În toamna aceluiași an, altercația dintre fanii lui CA Cluj și cei ai feroviarilor provoacă prăbușirea unui colț de tribună, accident soldat cu rănirea mai multor suporteri.[1] CFR-ul se confruntă, însă, nu doar cu probleme disciplinare, ci și cu grave probleme organizatorice: în 1923, zece titulari au demisionat de la echipă și s-au transferat la alte asociații. Promovați în locul demisionarilor, juniorii CFR-iști, grupați în jurul mai experimentaților Makssai și Kronstadter, ajung să arbitreze sezonul următor lupta pentru titlu dintre “U” Cluj și Victoria. Universitatea cîștigă primul său titlu districtual în 1924, în urma unui meci extrem de tensionat cu CFR Cluj, încheiat cu 2-1 pentru “alb-negri” într-un final disputat cu porțile închise după evacuarea spectatorilor, vizibil turbulenți pe parcursul primelor 75 de minute.

Primul rezultat de răsunet din istoria CFR-ului vine în 1924: 1-1 cu tripla campioană a României Chinezul Timișoara, joc prilejuit de inaugurarea stadionului CFR, situat în vecinătatea Atelierelor feroviarilor. În anii următori, CFR-ul continuă să joace bine, amenințînd echipele care luptau pentru titlu. Nesprijinită de noua conducere a Căilor Ferate Cluj, instalată în 1926, echipa se retrage din campionat în chiar anul în care ar fi trebuit să celebreze două decenii de istorie. Feroviarii revin cu succes în activitatea competițională în sezonul 1928-1929, învingînd atît pe “U”, cît și pe România Cluj, însă lipsurile financiare îi forțează curând la un al doilea abandon, în ediția 1930-1931. Reformarea fotbalului românesc, prin înființarea, în septembrie 1932, a Diviziei Naționale, îi prinde astfel nepregătiți pe CFR-iști, care nu pot emite pretenții la accederea în primul eșalon valoric în fața Universității Cluj. Anul următor, la mare luptă cu CA Cluj, feroviarii pierd în ultima etapă oportunitatea promovării din oficiu în prima ligă, rămânând în continuare în district. Cînd, după încă un sezon, se impun din nou la nivel districtual, CFR-iștii nu promovează decât în Divizia B, atunci înființată. Pînă în ‘38, “alb-vișinii” reușesc “performanța” de a cădea înapoi în district, în ciuda sistemului de baraje foarte favorabil trupelor din eșaloanele superioare. Promovați direct în B în 1940, după desființarea Diviziei C, CFR-iștii sunt stopați în ascensiunea lor promițătoare de Dictatul de la Viena. După încheierea războiului, feroviarii clujeni sunt primii fotbaliști din România care ies “în iarbă”, evoluând cu succes, pe 1 și 2 aprilie 1945, în compania colegilor din Simeria (9-4) și Brașov (6-0).

1946-1958[modificare | modificare sursă]

În toamna lui 1945, CFR se înscrie în divizia districtuală care avea să stabilească cele două reprezentante ale Clujului în reînființata Divizie A la fotbal. Feroviarii termină pe 3 în una din cele două serii și sunt distribuiți în Divizia C, la capătul unui sezon în care Ferar Cluj și Universitatea Cluj promovează în A. Întărită cu câțiva jucători de la Victoria Cluj, CFR-ul termină anul următor pe primul loc în seria a III-a din C. Finalul turului sezonului 1947-1948 îi găsește pe CFR-iști pe poziția a III-a în B, cu șanse minime de promovare. Și totuși, 2 luni mai târziu, CFR juca în Divizia A, profitând de situația financiară precară a clujenilor de la Ferar. Oficialii feroviari obțin fuziunea cu această echipă, sub numele de CFR Cluj. În chiar primul lor meci în Divizia A, CFR-iștii obțin un rezultat memorabil, 2-2 împotriva campioanei UTA Arad. În ciuda rezultatelor oscilante, feroviarii se salvează fără probleme de la retrogradare. Sezonul următor propulsează CFR-ul, din nou în premieră, pe primul loc în campionat, la finele etapelor a III-a și a IX-a. Sincopele incredibile din retur și decizia federației de a restrânge numărul prim-divizionarelor prin retrogradarea a patru echipe duc la căderea CFR-ului din Cluj - trupă cu patru internaționali români la acea vreme - în Divizia B, la sfîrșitul stagiunii ‘48-’49. În 1950, CFR-ul schimbă nu doar eșalonul, ci și numele: la jumătatea secolului trecut, prin decizie “de sus”, toate echipele feroviare din țară, inclusiv Rapid, devin “Locomotive”. Părăsită de titularii din Divizia A, Locomotiva Cluj mizează pe un consistent contingent de medici ajunși de la Universitate prin detașarea lor la Spitalul CFR. Foștii “U”-ști, jucători foarte experimentați, nu reușesc, însă, să readucă trupa feroviarilor în prima divizie. În ‘57, CFR-ul, antrenat de fostul celebru internațional Ștefan Dobay evoluează penibil, retrogradând în Divizia C în chiar anul semicentenarului clubului.

1958-1969[modificare | modificare sursă]

Deși surclasată în campionat, CFR-ul ajunge în divizia secundă, beneficiind de o redimensionare a numărului de echipe din B. Promovarea e dublată pentru CFR-iști, în 1960, de bucuria câștigării Cupei Congresului al VIII-lea al PCR, trofeu pe care și-l adjudecă după ce trec de marile rivale locale Rapid și Știința Cluj. În același an, fotbalul clujean este martorul unuia dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale: divizionarele B CFR și Rapid sunt împinse de înalți responsabili locali să fuzioneze, din dorința ca județul Cluj să poată da o a doua echipă de primă mână pe lângă Știința Cluj. În anii '60 echipa Dermata Cluj a fuzionat cu CFR Cluj. Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj (CSMC), vectorul de performanță fotbalistică al muncitorilor feroviari și pielari de sub Feleac, ia astfel naștere prin selecționarea celor mai buni jucători de la CFR și Rapid, sub conducerea tehnică a celui care avea să devină cel mai titrat antrenor român al tuturor timpurilor, Ștefan Covaci. Din două echipe bune se încropește, însă, una proastă. Presimțind parcă finalul penibil al CSMC-ului, atât Regionala CFR, cât și Fabrica pe Pielărie și Încălțăminte continuă să-și susțină, separat, echipe de fotbal proprii, la nivel de amatori. Astfel, după fuziunea dintre CFR și Rapid, sportul feroviar continuă sub forma echipei Depoul de Locomotive Cluj. Din ediția ‘64-’65, CFR-iștii renunță la girarea managerială a CSMC-ului. În același sezon, echipa de amatori a feroviarilor clujeni, Depoul de Locomotive, promovează în campionatul regional, acolo unde, două campionate mai târziu, sunt la un pas de accederea în Divizia C, însă pierd la limită barajul. Totuși, imediat după baraj, amatorii din campionatul regional se văd direct în Divizia B: are loc a patra fuziune din istoria fotbalului feroviar clujean - în 1967, Clujeana își cedează locul în eșalonul secund, iar noua echipă se înscrie în campionatul ‘67-’68 sub denumirea CFR Cluj. După un sezon fluctuant în ediția ‘67-’68, feroviarii au un parcurs impecabil un an mai târziu, când echipa doctorului Rădulescu, în formula-tip Naghel (Hășmășan) - Țegean, Dragomir, Soos, Roman - Alexandru Vasile, Uifăleanu (Stîncel) - Bretan, Petru Emil, Mazurakis și Petrescu reușește o nouă promovare în Divizia A.

1969-1976[modificare | modificare sursă]

În sezonul consecutiv promovării, CFR-iștii confirmă, pe etapă ce trece, prognozele pesimiste ale specialiștilor care vedeau trupa clujeană drept o certitudine în privința retrogradării. Numai forma la fel de proastă a contracandidatelor mențin încă vii, la finele turului campionatului ‘69-’70, speranțele suporterilor feroviarilor într-un miracol. Miracolul se petrece în ultima rundă a unui retur în care, grație și aportului unor achiziții din intersezon, CFR-ul obține câteva victorii memorabile. Următorul an e unul și mai slab. Lipsa de coeziune între compartimente și valoarea generală scăzută a echipei o aduc pe CFR în aceeași situație ca în anul precedent: salvarea de la retrogradare amânată până în ultima etapă. Lupta în doi cu Progresul e câștigată de CFR, care obține, dramatic, contra celor de la UTA Arad, punctul necesar menținerii în prima divizie. Echipa nu se regăsește nici în campionatul ‘71-’72, ocupând ultima poziție în clasament o jumătate de tur, cu o singură victorie în prima parte a sezonului. Cu opt victorii, două egaluri și doar cinci înfrângeri, băieții din Gruia se clasează pe locul 2, imediat după campioana acelei ediții, într-un top al eficacității în a doua jumătate a întrecerii. Verdictul continuării în Divizia A se amână, a treia oară consecutiv, pentru ultima etapă, într-un meci în deplasare cu Steagul Roșu Brașov. O nouă salvare, iarăși pe seama jocului rezultatelor.

Echipa sudată de doctorul Rădulescu în atâtea ediții de foc ale Diviziei A își arată, în fine, adevăratul potențial, ocupând la finele ediției ‘72-73 cel mai bun loc din istoria grupării feroviare clujene de până în acel moment - locul 5. Adus de la Universitatea Cluj la schimb cu Soo, Mihai Adam[2] inspiră, prin golurile sale, marea performanță a unui CFR cu o formulă-tip: Gadja - Lupu, Dragomir, Penzeș, Roman - Marius Bretan, Cojocaru (Vișan) - Sorin Bretan, Țegean (Pripici), Adam, Petrescu (Bucur). Bucuria sezonului excelent este dublată, peste vară, de cea a inaugurării arenei din Gruia cu prilejul unui meci-eveniment împotriva selecționatei Cubei. În momentul în care toți specialiștii așteptau confirmarea din partea lor, CFR-iștii dezamăgesc din nou. Termină campionatul pe locul 14 din 18 echipe, dar scapă, ce-i drept, de retrogradare fără emoțiile din primele trei ediții de după revenirea în Divizia A. Echipa se consolează cu trofeul de golgheter obținut de Mihai Adam.

Sezonul 1974-1975 este unul amestecat pentru Adam, Bretan și compania. Echipa rămâne multă vreme în partea inferioară a clasamentului și termină undeva la mijlocul ierarhiei. Anul următor avea să fie ultimul în Divizia A pentru generația ‘70. CFR-iștii încep senzațional, înving cu 3-1, în chiar prima etapă, campioana Dinamo București, cu Dinu, Dudu Georgescu și Mircea Lucescu în teren. Încet, dar sigur, feroviarii se afundă, însă, în subsolul clasamentului. Miracolele din anii 1970-1973 nu se mai produc, iar CFR-ul retrogradează în B, braț la braț cu marea rivală locală Universitatea, într-unul din cele mai dezamăgitoare sezoane din istoria fotbalului clujean.

1976-1989[modificare | modificare sursă]

În primul sezon de după retrogradare, CFR-iștii acuză șocul și renunță rapid la ambițiile luptei pentru promovare. Deși face un sezon excepțional, CFR-ul pierde promovarea la mare luptă cu FC Baia Mare. În anul următor, CFR-ul stă în umbra celor de la "U". Finalul campionatului 1979-1980 îi găsește pe feroviari în zona retrogradării, lucru care nu se repetă și în sezonul ‘80-’81, când, deși propun un “11” mult schimbat, clujenii sunt mereu între echipele din fruntea clasamentului.[necesită citare] Între ‘82-’89 CFR-ul, face permanent naveta între eșaloanele II și III. Începând cu sezonul de C 1987-1988, apar în echipa CFR-ului câteva dintre numele contemporane consacrate de anii ‘90 - Olariu, Trușcă, Iepure, Miszti, Vădana sau Corpodean. Revoluția îi prinde pe feroviarii clujeni într-o situație organizațională precară, fapt reflectat de una dintre cele mai lungi perioade de anonimat din viața CFR-ului.

1989-2004[modificare | modificare sursă]

Problemele financiare se acutizează, când, rând pe rând, se pune lacătul pe mai multe dintre secțiile care au adus gloria sportului feroviar clujean. Cea mai costisitoare secție, fotbalul, rezistă totuși, dar eforturile de revenire în prim-plan sunt sortite din start eșecului. Repartizați în cea de-a doua serie a Diviziei B după reforma federală, CFR-iștii au evoluții modeste în edițiile 1992-1993 și 1993-1994. Chinul avea să prefațeze nereușitul sezon 1994-1995: băieții doctorului Rădulescu, revenit la conducerea tehnică a echipei, termină pe locul 16 din 18 participante și sunt forțați la un meci de baraj împotriva echipei Olimpia Satu Mare pentru continuarea în B. Formația la care debutaseră în acel sezon Minteuan și Coroian pierde barajul și retrogradează în Divizia C, al treilea nivel competițional al momentului. Băieții din Gruia câștigă seria de C în fața ISCT-ului și termină fără emoții, la mijlocul clasamentului Diviziei B, campionatul 1996-1997.

În 2001, cu Marius Bretan la timonă, feroviarii abordează cu jumătate de inimă campionatul, sub presiunea ucigătoare a lipsurilor financiare. Este momentul în care, în pauza dintre turul și returul campionatului de C, omul de afaceri clujean Arpad Paszkany este convins să investească în clubul din Gruia. Ținta, extrem de ambițioasă: primul eșalon în 4 ani.

Echipa a început sezonul 2003-2004 cu o serie de 13 victorii consecutive, inclusiv un rezultat istoric, 10-0 cu Minaur Zlatna. Au urmat trei înfrângeri consecutive, după care Gică Ciorceri a fost demis, chiar înaintea pauzei de iarnă, iar echipa așteaptă returul de pe locul 5. În pauza de iarnă, la echipă este adus Adrian Coca. CFR revine în forță, dar, după trei succese importante, face egal, 1-1, la Câmpia Turzii. Coca a fost înlocuit cu Aurel Șunda, tocmai liber de contract după o experiență reușită în Divizia A și după mai multe promovări succesive în primul eșalon. Până la finele campionatului, „feroviarii” nu mai pierd puncte decât o singură dată, egal la Zalău, în rest, merg din victorie în victorie, recuperând pas cu pas decalajul față de Olimpia Satu Mare și Jiul Petroșani. Ultima etapă îi găsește pe clujeni cu un punct în spatele „minerilor”, dar cu speranțe infime că Jiul se va împiedica pe teren propriu fie și în fața unui Gaz Metan Mediaș condus de Neluțu Sabău.

2004-2010[modificare | modificare sursă]

Primul unsprezece din decembrie 2008 înaintea meciului cu Chelsea Londra.

Revenirea în Liga întâi după o pauză de 28 de ani îi prinde oarecum nepregătiți pe clujeni, care nu reușesc să-și întărească mulțumitor lotul, aducerea lui Vasile Jula reprezentând cea mai importantă mutare a verii. Până la finalul turului, „feroviarii” contabilizează, însă, 24 de puncte, un record în materie pentru o echipă nou-promovată. Dar returul e un dezastru, clujenii terminând pe locul 11, după ce experimentează emoțiile luptei pentru evitarea retrogradării. Bilanțul îi nemulțumește pe oficialii din Gruia, care pregătesc, în contrapartidă, o participare-eveniment în Cupa UEFA Intertoto și încep negocierile pentru acontarea unui nou tehnician. Dacă primul tur al Intertoto, cu cei de la Vetra Vilnius, este abordat cu Aurel Șunda la cârmă, calificarea îi dă prilejul înlocuitorului acestuia, internaționalul ex-stelist Dorinel Munteanu, venit în postura dublă de antrenor și jucător, să treacă direct la treabă. Efervescența sosirii lui Munti îi inspiră pe CFR-iști, care își dau sufletul pe teren în manșa următoare, contra lui Athletic Bilbao, obținând o calificare de mare răsunet. Tilincă, Anca, Oncică și noile transferuri Coroian și Minteuan nu se opresc, însă, aici, reușind să depășească și pe AS Saint-Etienne. Semifinala cu Zalgiris Vilnius este doar o formalitate pentru băieții lui Munti, provocarea cea mare venind abia apoi: finala în două manșe contra puternicei echipe franceze RC Lens. Un meci tur (1-1) plin de ghinion pentru clujeni, care nu primesc un penalty perfect valabil și care ratează alte câteva bune ocazii de gol, îi condamnă pe clujeni la medaliile de argint, francezii dovedindu-se prea puternici pe propriul teren (3-1).

Puțini le dădeau „feroviarilor” șanse reale la primele locuri după epuizanta vară în Intertoto, însă Munteanu dovedește un bun management al resurselor echipei sale. Noul campionat, 2005-2006, aduce egalarea celei mai bune performanțe din istoria clubului, locul 5 în Divizia A. Martin Tudor (Țurcaș) - Cotolan (Panin), Jula, Milosevic, Miclăuș - Minteuan, Munteanu, Coroian (Dan) - Tilincă, Anca, Surdu sunt eroii de pe buzele tuturor. Clujenii sunt devastatori în deplasare, dar ceva mai puțin inspirați acasă: tocmai poticnelile din Gruia îi privează pe băieții lui Dorinel Munteanu de un loc pe podium. Văzându-se atât de aproape de visul cupelor europene, patronul pregătește pentru sezonul centenarului echipei un buget inimaginabil cu o jumătate de deceniu în urmă: peste 6 milioane de euro. O întreagă legiune portugheză ia drumul Clujului, Manuel Jose, Cadu, Pedro Oliveira și Semedo devenind prezențe obișnuite în primul „11”. După cinci victorii consecutive în debutul sezonului 2006-2007, ruptura dintre conducătorii tot mai nerăbdători și mai pretențioși și Dorinel Munteanu, tot mai irascibil și mai dominat psihic de presiunea din jurul echipei, devine evidentă. Dorinel părăsește intempestiv formația clujeană, semnând peste noapte, în plin campionat, un angajament cu FC Argeș Pitești. Oficialii din Gruia trec repede peste șoc și îl conving pe italianul Cristiano Bergodi să revină în prima ligă după experiența de la FC Național București.

Galeria CFR-ului în 2006

CFR-ul ocupă locul 1 în clasamentul neoficial al rezultatelor din returul de campionat. Pierde, însă, în fața Stelei, pe teren propriu, și își compromite șansele de a juca în Champions League. Calificarea în premieră în Cupa UEFA, chiar în anul centenarului, e pretextul pentru noi achiziții – portughezii Leao, Amoreirinha și Nuno Claro, fostul stelist Trică, ex-bistrițeanul Gabriel Mureșan, suedezul Sandberg sau nigerianul Ogbonna. La echipă sosește și antrenorul Ioan Andone, care în 2004 a câștigat eventul cu Dinamo (Campionatul și Cupa României). Debutul într-o competiție majoră a Europei se soldează însă cu o mare dezamăgire: 1-3 cu Anorthosis Famagusta, echipă din modestul campionat al Ciprului. În retur, rezultatul de 0-0 în fața ciprioților le-a adus CFR-iștilor primele puncte europene din istorie. Deși în cupele europene au dezamăgit, în campionat CFR-iștii au beneficiat de un tur foarte reușit și au terminat sezonul pe primul loc, la un punct distanță de ocupanta locului secund, Steaua. De asemenea, clujenii reușesc eventul învingând la Piatra Neamț, cu scorul de 2-1, o altă prezență nouă pe prima scenă a fotbalului românesc, anume Unirea Urziceni. Decernarea medaliilor pentru câștigarea titlului și a Cupei României a avut loc pe data de 11 mai 2008, cu circa 14.000 de spectatori. Andone câștigă astfel al doilea event din carieră, după ce reușise această performanță și cu Dinamo.

După un început modest în startul sezonului 2008-2009, Ioan Andone este demis și înlocuit cu italianul Maurizio Trombetta. În prima prezență în Liga Campionilor UEFA, CFR a început grupa A cu o victorie în deplasare pe terenul lui AS Roma, cu 2-1 și o remiză pe teren propriu cu Chelsea Londra (0-0), dar a continuat cu înfrângeri în celelalte partide, încheiind pe locul 4 grupa. În același an, Steaua reușise doar un punct în aceeași competiție, cu 3 mai puțin decât CFR. În acest sezon, CFR-ul dezamăgește în campionat, rămânând un arbitru în lupta pentru titlu, reușind să încurce în final de sezon și pe viitoarea campioană, Unirea Urziceni (1-1), dar și pe vicecampioana FC Timișoara (2-0). Trombetta fusese demis după finalul turului și în ianuarie 2009 fusese instalat ca antrenor principal necunoscutul ceh Ales Jindra, iar consilier sportiv Dušan Uhrin, Jr., fostul antrenor al echipei FC Timișoara. Ei sunt demiși doar după 5 etape. Locul lui Ales Jindra este ocupat de António Conceição da Silva Oliveira, el venind la CFR Cluj liber de contract. O consolare pentru echipa clujeană este a doua Cupă din palmares, obținută la Târgu Jiu, după o finală câștigată cu scorul de 3-0 împotriva Timișoarei. Peste câteva luni, CFR-ul câștigă al 4-lea trofeu din istorie, Supercupa României, învingând la penalty-uri pe Unirea Urziceni (4-3).

În sezonul 2009-2010, CFR Cluj participă în Liga Europa UEFA, însă nu trece de faza grupelor. În campionat, CFR se instalează pe prima poziție la finele turului și nu mai cedează acest loc până la final, cucerind pentru a doua oară în istorie titlul de campioană a României, în dauna echipelor din Urziceni, respectiv Vaslui și pentru a treia oară consecutiv, Cupa României.

2011-2013[modificare | modificare sursă]

UEFA a anunțat sumele oficiale primite de fiecare dintre cluburile participante în fazele superioare al Ligii Campionilor și Europa League. România a avut două reprezentante în grupele celor două cupe europene, CFR Cluj (în Liga Campionilor) și Steaua (în Europa League). CFR Cluj a primit pentru participarea în grupele Ligii Campionilor, sezonul 2010/2011, 18.412.000 euro. În urma tragerii la sorți ce a avut loc la Monaco clujenii au întâlnit pe AS Roma, cu care s-a înfruntat și la prima sa participare în Liga Campionilor, și FC Basel 1893. Cap de serie în grupa CFR-ului a fost finalista sezonului anterior, FC Bayern München. Clubul feroviar a beneficiat de o cotă de piață mult peste alte echipe din Europa, printre care Șahtior Donețk, Lyon și chiar Valencia.[3] În sezonul 2011-2012 CFR Cluj a obținut pentru a treia oară în istoria clubului titlul de campioană a României. În urma obținerii titlului de campioană în sezonul precedent, CFR Cluj a avut șansa să joace în turul trei de calificare pentru grupele din Liga Campionilor, pe data de 1 august 2012 CFR Cluj a întâlnit campioana Cehiei, acasă unde a obținut victoria prin golul marcat de Ricardo Cadú, returul din Cehia pe 8 august 2012 a dus echipa în play off, scor 1-2, prin golurile marcate de Pantelis Kapetanos și Modou Sougou. În data de 21 august 2012 CFR Cluj a întâlnit din nou pe FC Basel în runda play off a UEFA Champions League.[4]. În deplasare (tur) echipa a obținut o victorie prin cele două goluri marcate de Modou Sougou, meciul încheindu-se, la Basel cu scorul 1-2. Prin returul de la Cluj, echipa CFR s-a calificat pentru a treia oară în Liga Campionilor, în urma victoriei obținute cu 1-0, gol marcat de Pantelis Kapetanos. În data de 19 septembrie 2012 echipa din Cluj s-a deplasat, la Braga unde prin golurile marcate de Rafael Bastos, echipa a obținut primele trei puncte în grupă, în prima etapă. În etapa următoare chiar dacă CFR prin Kapetanos, a deschis scorul la Cluj în meciul cu Manchester United Van Persie a marcat două goluri, aducând victoria echipei engleze. În etapa a treia în meciul cu Galatasaray, CFR a remizat, după un meci în care CFR a jucat în inferioritate numerică din minutul 28. În retur la Cluj, Galatasaray a câștigat prin cele trei goluri marcate de golgeterul echipei turce în Champions League, Burak Yılmaz, golul de onoare pentru CFR fiind marcat de Modou Sougou. În penultima etapă CFR a susținut la Cluj returul cu echipa Sporting Braga, meci câștigat de echipa din Cluj cu trei la unu prin golurile lui Rui Pedro, prin această victorie echipa CFR Cluj își asigura locul trei în grupă și totodată calificarea în Europa League. În data de 5 decembrie a avut loc ultima etapă din grupa H, CFR cluj s-a impus în meciul cu Manchester United prin golul lui L. Alberto, după cele șase etape, CFR Cluj a obținut 10 puncte, dar Galatasaray a învins pe Braga cu doi la unu în ultima etapă, fapt ce a dus la calificarea de pe locul doi al echipei din Istanbul. Echipa CFR Cluj a obținut până acum cel mai bun rezultat al unei echipe românești în Champions League, o competiție care are acest nume și există în acest format din 1992. CFR Cluj este totodată și prima echipă din România care învinge pe Manchester United pe Old Trafford, echipă antrenată pe atunci de legendarul Sir Alex Ferguson. CFR Cluj își continuă parcursul european din acel sezon jucând în șaisprezecimile Europa League, tur în care s-a calificat în premieră, aparținând de așa-numita "Primăvară Europeană", unde întâlnește echipa italiană Internazionale Milano. După un tur 2-0 în Italia și un retur 0-3 pe teren propriu, CFR este eliminată de Inter Milano cu scorul general de 0-5. Paralel cu rezultatele din cupele europene, CFR Cluj are o prestație dezamăgitoare în campionat, care îi asigură doar locul 9 la finalul sezonului 2012-2013. Totodată, "feroviarii" pierd Cupa României în fața Petrolului Ploiești, ratând, astfel, ocazia de a participa în Europa League din postura de deținătoare a trofeului.

Dezamăgiți de rezultatele din campionat, la începutul sezonului 2013-2014 oficialii din Gruia îl aduc pe Mircea Rednic pe banca tehnică a clubului, în scopul obținerii unui nou titlu de campioană. Însă, după evoluția modestă din primele patru etape, Rednic este demis, iar Petre Grigoraș îi ia locul în funcția de antrenor. La sfârșitul etapei a XIX-a, CFR ocupa locul 7 cu 28 de puncte, însă Petre Grigoraș este demis la rândul său, antrenor fiind numit Vasile Miriuță. Sub comanda acestuia, feroviarii clujeni termină ediția de campionat 2013-2014 pe locul 6, ocupând în extremis ultimul loc de Europa League datorită insolvenței declarate de către ocupanta locului 4, FC Dinamo București și a neobținerii licenței pe criterii financiare de către ocupanta locului 5, FC Vaslui.

2014-[modificare | modificare sursă]

Ricardo Cadú.PNG

În returul ediției de campionat 2013-2014, clubul începe să se confrunte cu probleme financiare, înregistrând restanțe salariale către jucători și obținând la limită licență pentru sezonul următor al Ligii I. La data de 22 mai 2014, în cadrul unei conferințe de presă, Arpad Paszkany își anunță retragerea din cadrul clubului, prin cesionarea acțiunilor sale deținute în calitate de persoană fizică către un SA cu 29 de acționari. Ricardo Cadú, cel mai emblematic jucător din istoria modernă a CFR-ului, și-a anunțat la data de 17 mai 2014 despărțirea pe cale amiabilă de clubul feroviar.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Intern[modificare | modificare sursă]

European[modificare | modificare sursă]

CFR Cluj în cupele europene[modificare | modificare sursă]

Cupa UEFA Intertoto 2005
Turul 1
CFR Ecomax Clujlogo 3-2 LituaniaFK Vėtra
FK VėtraLituania 1-4 logo CFR Ecomax Cluj
Turul 2
CFR Ecomax Clujlogo 1-0 SpaniaAthletic Bilbao
Athletic BilbaoSpania 1-0 logo CFR Ecomax Cluj
Turul 3
CFR Ecomax Clujlogo 1-1 FranțaAS Saint-Étienne
AS Saint-ÉtienneFranța 2-2 logo CFR Ecomax Cluj
Semifinale
FK Žalgiris Vilnius Lituania 1-2 logo CFR Ecomax Cluj
CFR Ecomax Clujlogo 5-1 LituaniaFK Žalgiris Vilnius
Finala
CFR Ecomax Clujlogo 1-1 FranțaRC Lens
RC LensFranța 3-1 logo CFR Ecomax Cluj

Cupa UEFA 2007/08
Turul 2
CFR Clujlogo 1-3 CipruAnorthosis Famagusta FC
Anorthosis Famagusta FCCipru 0-0 logo CFR Cluj

Liga Campionilor 2008/09
Faza grupelor
AS Roma Italia 1-2 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 0-0 AngliaChelsea FC
FC Girondins de BordeauxFranța 1-0 logo CFR Cluj
CFR Clujlogo 1-2 FranțaFC Girondins de Bordeaux
CFR Clujlogo 1-3 ItaliaAS Roma
Chelsea FCAnglia 2-1 logo CFR Cluj
Europa League 2009/10
Play-off
FK SarajevoBosnia și Herțegovina 1-1 logo CFR Cluj
CFR Clujlogo 2-1 Bosnia și HerțegovinaFK Sarajevo
Faza grupelor
CFR Clujlogo 2-0 DanemarcaFC København
PSV EindhovenOlanda 1-0 logoCFR Cluj
AC Sparta PrahaCehia 2-0 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 2-3 CehiaAC Sparta Praha
FC KøbenhavnDanemarca 2-0 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 0-2 OlandaPSV Eindhoven
Liga Campionilor 2010/11
Faza grupelor
CFR Clujlogo 2-1 ElvețiaFC Basel 1893
As RomaItalia 2-1 logoCFR Cluj
FC Bayern MünchenGermania 3-2 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 0-4 GermaniaFC Bayern München
FC Basel 1893Elveția 1-0 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 1-1 ItaliaAS Roma
Liga Campionilor 2012/13
Turul 3 preliminar
CFR Clujlogo 1-0 CehiaFC Slovan Liberec
FC Slovan LiberecCehia 1-2 logoCFR Cluj
Play off
FC Basel 1893Elveția 1-2 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 1-0 ElvețiaFC Basel 1893
Faza grupelor
FC BragaPortugalia 0-2 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 1-2 AngliaManchester United
Galatasaray S.K.Turcia 1-1 logoCFR Cluj
CFR Clujlogo 1-3 TurciaGalatasaray S.K.
CFR Clujlogo 3-1 PortugaliaFC Braga
Manchester UnitedAnglia 0-1 logoCFR Cluj
Europa League 2012/13
Șaisprezecimi
Inter MilanItalia 2-0 logoCFR Cluj
logoCFR Cluj 0-3 Inter MilanItalia
Europa League 2014/15
Turul 2
logoCFR Cluj 0-0 SerbiaJagodina
SerbiaJagodina 0-1 logoCFR Cluj

CFR II și centrul de copii[modificare | modificare sursă]

Pentru mai multe detalii, vedeți Academia Internațională CFR 1907 Cluj.

Pe lângă echipa mare, clubul deține o a doua echipă, CFR Cluj II, care este înscrisă în campionatul de seniori, în Liga a IV-a Cluj. Echipa aparține academiei clubului și este compusă din cei mai promițători tineri de acolo.

Academia CFR este un proiect inițiat în 2013 în parteneriat cu Genova International School of Soccer.

Lot de jucători 2013-2014[modificare | modificare sursă]

Actualizat la 13 octombrie 2013

Nr. Poziție Jucător
1 Portugalia P Mário Felgueiras
2 Spania F Javier Velayos
5 România M Claudiu Voiculeț
7 România M Ciprian Deac
8 România F László Sepsi
10 România A Florin Costea
11 Franța A Robert Maah
12 România F Filip Jazvic
13 Italia F Felice Piccolo
15 Franța A Grégory Tadé
18 Nigeria A Derick "Chuka" Ogbu
19 Brazilia A Denilson Gabionetta
20 Portugalia F Cadú
Nr. Poziție Jucător
22 România M Ioan Hora
23 Croația M Damjan Djoković
24 România F Ionuț Rada
27 Australia A Anthony Carter
28 Italia P Remo Amadio
29 România A Paul Batin
30 Portugalia A Rui Pedro
32 România P Mihai Mincă
33 România P Eduard Stăncioiu
40 Nigeria M Nwankwo Obiora
45 Portugalia F Camora
48 Ghana M Muniru Sulley

Echipa tehnică[modificare | modificare sursă]

Foști jucători și antrenori[modificare | modificare sursă]

Foști Antrenori[modificare | modificare sursă]


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cantor Zoltan, Ciprian Rus, 100% CFR. Centenarul unui vis, Cluj, Editura Eikon, 2011
  2. ^ Ei sunt copiii Clujului! Vezi cum arată 11-le ideal din toate timpurile format din jucătorii crescuți de U și CFR, Cristian Aszalos, 12 aprilie 2011, prosport.ro
  3. ^ CFR a primit de la UEFA de aproape 3 ori mai mulți bani decât Porto, câștigătoarea EL! Ar fi putut să-și facă SUPER ECHIPĂ! Cât a primit Steaua, 16 august 2011, prosport.ro
  4. ^ Tragerea la sorți din 10 august 2012.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cantor Zoltan, Ciprian Rus, 100% CFR. Centenarul unui vis, Cluj, Editura Eikon, 2011
  • Cantor Zoltan, Ciprian Rus, Vestiarul campionilor, Cluj, 233 pag., Editura Eikon, 2012 [1]

Alte cluburi de fotbal din Cluj-Napoca[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Suporteri celebri[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]