Constantin Daicoviciu
| Constantin Daicoviciu | ||
|---|---|---|
 Constantin Daicoviciu
|
||
| Născut | 1 martie 1898 | |
| Căvăran | ||
| Decedat | 27 mai 1973 | |
| Ocupație | Istoric, arheolog | |
 Membru titular al Academiei Române |
||
Constantin Daicoviciu (n. 1 martie 1898, Căvăran, Caraș-Severin – d. 27 mai 1973), a fost un renumit istoric și arheolog, profesor, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost membru al Academiei Române.
A fost cadru didactic la catedra de antichități clasice și epigrafie la Universitatea din Cluj (1923-1968), din 1932 - conferențiar, iar din 1938 ca profesor, decan în 1940-1941 și iarăși imediat după eliberare, subsecretar de stat la Ministerul Asigurărilor Sociale și Muncă (din ianuarie 1947) și rector între anii 1957-1968, director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei (1945-1973), membru al Academiei Române din 1955. Din punct de vedere politic, Daicoviciu a fost apropiat de conducătorul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și a susținut poziții istoriografice naționaliste.[1] În 1961, Daicoviciu a fost ales membru al Consiliului de Stat, sub președinția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.[2]
Din anul 1973 satul natal Căvăran din județul Caraș-Severin poartă numele istoricului Constantin Daicoviciu.
Distincții [modificare]
În anul 1968 a primit titlul de Erou al Muncii Socialiste.[3]
