Cimerieni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cimerienii erau un popor de origine geto-tracică după unii istorici sau înrudit cu traco-ilirii după părerea altora, care în secolele XVI î.Hr.-XI î.Hr. se aflau pe teritoriul ce se întindea de la nordul și nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre.

Teritoriul ocupat de aceasta populație - după toate probabilitățile - s-ar fi aflat în Basarabia de astăzi, pe ambele maluri ale Prutului, în zona Deltei Dunării și în Crimeea. Ei se învecinau cu dacii la vest, în timp ce la răsărit de cimerieni se aflau sciții. Numele lor s-a păstrat aici încă din timpuri preistorice, până în secolele XII î.Hr.-XI î.Hr, când sciții veniți în urma lor le-a luat locul în zona șesurilor, în timp ce cimerienii din celelalte zone de relief au continuat să rămână sub alt nume.

Scriitorii antici greci vorbesc de tribul trerilor prin secolul XII î.Hr. ca fiind un trib cimerian de la Dunărea de Jos sau Hiperboreea, condus de puternicul basileu și războinic Conanes (Conan Barbarul după unii istorici occidentali) și care ar fi avut reședința la Halmyris ( loc. Dunavat, județul Tulcea), precum și de triburile de costoboci și de carpi sub numele cărora puternicul neam al cimerienilor și-ar fi continuat existenta. Strabon îi identifică pe cimerieni cu cimbri: ,,Cimbrii trebuie să fi ajuns în una din campaniile lor până pe malurile lacului Meotis, iar Bosforul Cimerian a fost numit după ei, întrucât cimbri (Κίμβροι) și cimerieni (Κιμμέριοι) sunt două nume ale aceluiași neam.” (Strabon, Geografia, VII 2.2)[1].

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]