Geografia Belarusului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Belarusul este o țară cu relief neted și jos, având numeroase lacuri în nord și mlaștini întinse în sud. Republica Belarus a devenit independentă față de fosta Uniune Sovietică în 1991. Se învecinează cu Rusia la est și la nord-est, cu Letonia la nord, cu Lituania la nord-vest, cu Polonia la vest și cu Ucraina la sud.

Relief[modificare | modificare sursă]

Lanțul muntos care străbate Republica Belarus în diagonală împarte țara în două regiuni de terenuri joase. Regiunea nordică are o serie de dealuri line și multe dintre cele peste 11.000 de lacuri mici ale țării. În sudul lanțului se întinde o câmpie mlăștinoasă, care formează bazinul hidrografic al râului Pripet și al afluenților săi. Regiunea aceasta cuprinde cea mai mare zonă mlăștinoasa fără hidroameliorații din Europa.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima are ierni geroase, cu mediile lunii ianuarie la −6 °C, și cu veri răcoroase și umede, cu o temperatură medie de 18 °C.[1]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Belarus are 20.000 de ape curgătoare, cu o lungime totală de 91,000 km. Printre ele se numără:

În Belarus există circa 11.000 de lacuri.[2] Trei mari râuri curg prin țară: Neman, Pripeat și Nipru. Nemanul curge către vest spre Marea Baltică, iar Pripeatul curge spre est către Nipru; Niprul curge spre sud, către Marea Neagră.[3]

Faună[modificare | modificare sursă]

În vest, unde Belarus se învecinează cu Polonia, se află Pădurea Belovejkaia; mare parte din aceasta este protejată, formând cea mai mare rezervație naturală din Europa și patria zimbrilor, specie rară de bizon european.

Preocupări legate de mediu[modificare | modificare sursă]

În 1986, centrala nucleară de la Cernobîl, din Ucraina vecină, a explodat și 70% din precipitațiile radioactive generate de explozie au căzut pe teritoriul Belarusului. Aproape 3 milioane de persoane au fost serios afectate, iar solul și apele curgătoare au fost contaminate. Circa 15% din pădurile țării și 20% din terenurile sale agricole sunt încă prea radioactive pentru ca produsele lor să poată fi utilizate. Costurile purificării regiunii, strămutării populației și tratării efectelor pe termen lung ale celui mai mare accident nuclear din istoria omenirii au supus la presiuni considerabile asistența medicală, resursele și economia țării, deși anumite ajutoare de natură diferită au fost primite din partea altor state și a unor organizații de caritate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fedor, Helen (). „Belarus – Climate”. Belarus: A Country Study. Library of Congress. Accesat în . 
  2. ^ „Belarus – Geography”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Bell, Imogen (). Eastern Europe, Russia and Central Asia 2003. Taylor & Francis. p. 132. ISBN 1-85743-137-5.