Republica Populară Belarus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Белару́ская Наро́дная Рэспу́бліка
Belaruskaia Narodnaia Răspublika
Republica Populară Belarus
În exil din 1919
 

Flag of Russia.svg

1918 – 1919 Flag of Byelorussian SSR.svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Imn național
Vajacki marš
Localizare a Belarusului
Capitală Minsk, Hrodna
Capitală în exil Praga
Limbă/limbi Limba bielorusă
Formă de guvernare Republică
Președintele Radei
 - 1918-1919 Jan Sierada
 - 1919 Piotra Krečeŭski
Președinte în exil
 - 1919-1924 Piotra Krečeŭski
 - din 1997 Ivonka Survilla
Epoca istorică Primul război mondial
 - Independența 25 martie 1918
 - Invazia sovietică 5 ianuarie 1919
Monedă Rublă

Republica Populară Belarus (în belarusă Белару́ская Наро́дная Рэспу́бліка) a fost primul stat modern independent belarus, care și-a proclamat independența în 1918. Acest stat mai este cunoscut și ca Republica Democrată Belarusă.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Republica Populară Belarus a fost proclamată independentă pe 25 martie 1918, în timpul primului război mondial, după ce Belarusul a fost ocupat de Imperiul German, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Brest-Litovsk. În Carta Constitutivă, următoarele teritorii erau considerate ca făcând parte din republică: gubernia Moghilev, părți principale din guberniile Minsk, Hrodna (inclusiv Białystokul), Vilnia, Vitebsk și Smolensk, ca și teritorii mai mici din alte câteva gubernii de frontieră. Aceste zone erau considerate ca trebuind să facă parte din noul stat datorită majortității elementului etnic belarus, deși, în conformitate rezultatele cercetărilor demografice, existau în regiune și numeroși lituanieni, polonezi și evrei (în special în orașe, unde, uneori, formau majoritatea populației). O parte dintre evrei declarau că limba lor maternă este rusa, o altă parte, yiddish.

A fost adoptat un steg bicolor cu trei benzi orizontate: alb – roșu – alb, ca și noul sigiliu al statului – Pahonia, care avea la bază stema Marelui Ducat al Lituaniei.

Republica Populară Belarus nu a devenit un stat în adevăratul înțeles al cuvântului: îi lipseau constituția, forțele armate și un teritoriu bine stabilit. Când Armata Roșie a intrat în Minsk pe 5 ianuarie 1919, Rada (Parlamentul) a plecat în exil. Un guvern al acestui stat în exil mai există și în zilele noastre.

Alte guverne în exil ale țărilor vecine Belarusului – Lituania, Polonia și altele – au cedat "autoritatea" lor după căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală și Răsăriteană de la sfârșitul ultimului deceniu al secolului trecut. Rada belarusă nu a procedat similar, deoarece guvernul în exil consideră actuala guvernare a președintelui Aleksandr Lukașenko ca antinațional, antiindependentist și antidemocratic.

Președinți[modificare | modificare sursă]

Belarus coa.png Istoria Belarusului Belarus Coat of Arms, 1991.png
Slavii estici timpurii
Cnezatul Polațkului
Rusia Kieveană
Marele Ducat al Lituaniei
Uniunea statală polono-lituaniană
Imperiul Rus
RP Belarus
RSS Belarusă
Republica Belarus

Președinți ai Consiliului Republicii Populare Belarus:

Cercetări istorice[modificare | modificare sursă]

În 1998, lingvistul și traducătorul Siarhiej Shupa a publicat o lucrare în două volume care conțin o colecție a arhivelor (Архівы Беларускай Народнай Рэспублікі. Менск-Вільня-Прага-Нью-Ёрк[1]). Cele două volume au mai mult de 1.700 de pagini. În principal, este vorba de documente sortate și reorganizate din fondul arhivistic lituanian nr. 582 din Vilnius și ele reprezintă cam 60% din toate documentele oficiale ale Republicii Populare Belarus din 1918. Încă aproximativ 20% din documentele emise de efemera republică belarusă se află în arhive din Minsk, despre soarta restului de cam 20% neexistând niciun fel de informație.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În limba română: Arhive ale Republicii Populare Belarus. Minsk-Vilnius-Praga-New-York

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]