Tătari lipcani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Lipcani.
Tătari lituanieni în Armata Napoleoniană sub steagurile Uniunii

Tătarii lipcani (de asemenea cunoscuți ca Tătari lipka, Tătari lituanieni sau Tătari polonezi) au fost un grup de tătari care s-au stabilit în Marele Ducat al Lituaniei la începutul secolului al XIV-lea. Primii coloniști au încercat să păstreze religia lor șamanică și au cerut azil în rândul lituanienilor necreștini.[1] Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, un alt val de tătari, de religie musulmani, au fost invitați în Marele Ducat de către Vitautas cel Mare. Acești tătari s-au stabilit preponderent în Lituania istorică, în jurul orașelor Vilnius, Trakai, Hrodna și Kaunas[1] și mai târziu în alte părți ale Marelui Ducat, care a devenit parte a Uniunii polono-lituaniene. Aceste zone cuprind azi Lituania, Belarus și Polonia.

De la bun început, în Lituania aceștia au fost cunoscuți sub numele de tătari lipka. În timp ce și-au menținut religia lor, și-au unit cu soarta Creștinilor din Uniune. Începând cu Bătălia de la Grunwald, tătarii lipcani au participat cu regimente de cavalerie ușoară în fiecare campanie militară semnificativă de partea Lituaniei și Poloniei.

Originile tătarilor lipka pot fi urmărite în trecut până la statele descendente al Imperiului Mongol al lui Genghis Han, Hoardei Albe, Hoardei de Aur, Hanatului Crimeei și Hanatului Kazan. Inițial au servit ca o castă militară nobilă, dar mai târziu au devenit locuitori urbani, cunoscuți pentru meseriile lor, caii și abilitățile de grădinărit. De-a lungul secolelor au rezistat asimilării, păstrându-și stilul de viață tradițional. În timp ce au au rămas foarte atașați de religia lor, dar, și-au pierdut limba tătară originală și cea mai mare parte a adoptat poloneza[2]. Există încă grupuri mici de tătari lipcani care trăiesc în Belarusul, Lituania și Polonia de astăzi, precum și mici comunități în Statele Unite .

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b lt Lietuvos totoriai ir jų šventoji knyga - Koranas
  2. ^ Harvard Encyclopedia of American Ethnic Groups, "Polish or Lithuanian Tartars", Harvard University Press, pg. 990