Republicile Uniunii Sovietice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Evoluţia republicilor sovietice, din 1922 până în 1958.

În ultimele decenii de existență, Uniunea Sovietică era formată din 15 Republici Sovietice Socialiste (RSS), denumite de cele mai multe ori simplu, Republici Sovietice. În interiorul URSS, republicile se mai numeau și republici unionale. Toate acestea erau republici socialiste și toate, cu excepția Rusiei, aveau propriul lor partid comunist. Toate cele 15 republici sunt acum țări independente, iar 12 dintre ele, excepție făcând țările baltice, fac parte din Comunitatea Statelor Independente.

Din punct de vedere constituțional, Uniunea Sovietică era o confederație. În conformitate cu articolul 72 al constituției sovietice din 1972, fiecare republică își rezerva dreptul să părăsească uniunea. De–a lungul întregii perioade a războiului rece, această prevedere a fost considerată inoperantă, însă, în decembrie 1991, articolul 72 a fost folosit pentru dizolvarea Uniunii Sovietice în momentul în care Rusia, Ucraina și Belarus au părăsit URSS–ul.

În practică URSS–ul era o entitate foarte puternic centralizată încă din momentul creării sale în 1922, și așa a rămas până la mijlocul deceniului al nouălea, când forțele politice eliberate de reformele lui Mihail Gorbaciov au dus la slăbirea controlului Moscovei asupra republicilor constituente, până acolo încât s–a ajuns la dezintegrarea Uniunii Sovietice.

În conformitate cu constituția adoptată în 1936 și modificată de–a lungul timpului până în octombrie 1977, fundamentul politic al Uniunii Sovietice era format de Sovietele Deputaților Poporului. Aceste soviete existau la toate nivelurile ierarhiei administrative, cu Uniunea Sovietică ca un tot sub controlul Sovietului Suprem cu sediul la Moscova.

Împreună cu ierarhia administrativă de stat, exista o structură paralelă a organizațiilor de partid, care permitea CC al PCUS să exercite un control foarte eficient asupra republicilor. Organele administrației de stat primeau directive de la organele de partid, iar numirile tuturor oficialilor de partid și de stat la nivel republican aveau nevoie de aprobarea organelor centrale de conducere ale partidului. Practica generală în republicile sovietice, altele decât Rusia, era aceea ca șeful statului constituent al federației să fie un oficial local, în timp ce secretarul general al partidului comunist republican să fie din afara republicii.

Fiecare republică avea un set de simboluri de stat unice: steag, stemă și, cu excepția RSFS Rusă, imn național.

Republicile și disoluția Uniunii Sovietice[modificare | modificare sursă]

Republicile au jucat un rol hotărâtor în destrămarea statului sovietic. În timpul lui Mihail Gorbaciov, glasnostul și perestoika au fost gândite să revigoreze statul unional. Aceste reforme au avut o serie de efecte neașteptate, care au dus la creșterea puterii locale. La început, liberalizarea politică a permis guvernelor republicane să capete legitimitate prin invocarea democrației, naționalismului sau prin combinarea amândouăra. În plus, liberalizarea a produs fracturi în sânul ierarhiei de partid, ceea ce a dus la reducerea controlului centrului asupra periferiilor uniunii. La final, perestroika a permis guvernelor republicane să controleze veniturile economiilor naționale și să-și asigure o mai mare independență față de guvernul central.

De–a lungul deceniului al nouălea, conducerea sovietică a încercat să găsească noi structuri care să reflecte puterile crescute ale republicilor. Aceste eforturi s–au dovedit în final niște eșecuri, iar, în 1991, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe, iar republicile unionale și–au proclamat independența. Republicile au devenit state independente, iar guvernele postsovietice au fost formate în mare parte din personalul guvernamental din epoca sovietică.

Uniunea Sovietică în ultimii ani de existență[modificare | modificare sursă]

Harta republicilor sovietice

Republici sovietice[modificare | modificare sursă]

  1. RSS Armenească
  2. RSS Azerbaidjană
  3. RSS Bielorusă
  4. RSS Estonă
  5. RSS Georgiană
  6. RSS Kazahă
  7. RSS Kirghiză
  8. RSS Letonă
  9. RSS Lituaniană
  10. RSS Moldovenească
  11. RSFS Rusă
  12. RSS Tadjikă
  13. RSS Turkmenă
  14. RSS Ucrainiană
  15. RSS Uzbekă

Țări independente[modificare | modificare sursă]

Armenia
Azerbaidjan
Belarus
Estonia
Georgia
Kazahstan
Kîrgîstan
Letonia
Lituania
Republica Moldova
Rusia
Tadjikistan
Turkmenistan
Ucraina
Uzbekistan
Împărţirea administrativă sovietică, 1989

Republicile sovietice aranjate după regiuni[modificare | modificare sursă]

RSFS Rusă era cea mai întinsă republică sovietică și, de asemenea, republica cu cea mai numeroasă populație. După numărul de locuitori, următoarele republici erau RSS Ucrainiană, RSS Uzbecă și RSS Kazahă.

Alte republici sovietice[modificare | modificare sursă]

Cronologie[modificare | modificare sursă]