Virgil Mazilescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Virgil Mazilescu
Virgil Mazilescu.jpg
Date personale
Născut 11 aprilie 1942
Corabia, România
Decedat (42 de ani)
București, Republica Socialistă România
Părinți Sabin Mazilescu
Aura Rădulescu
Naționalitate  România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație eseist, poet, traducător
Limbi limba română  Modificați la Wikidata
Studii Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor Literatura română post-belică,
1968 - 1984
Mișcare/curent literar onirism
Specie literară poezie, eseu
Operă de debut 1966 - poezii în suplimentul „Povestea vorbii” al revistei „Ramuri
Opere semnificative Versuri
Note
Premii Premiu revistei „Luceafărul” în anul 1968

Virgil Mazilescu (n. 11 aprilie 1942, Corabia, Olt – d. 10 august 1984, București) a fost un eseist, poet și traducător român, afiliat onirismului poetic. A scris printre altele poeziile „Cineva pe lume are nevoie de mine” și „Mi-am uitat casa și numele”.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Este fiul contabilului Sabin Mazilescu și al Aurei Rădulescu. A urmat școala primară și gimnazială mai întâi în comuna Cușmir între 19481950, apoi câte un an la Turnu Severin și Târgu Jiu, continuând la Drăgășani între 19521957. În anul 1957 pleacă în capitală unde urmează Liceul „Spiru Haret” până în 1959 și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București între 19591964. După terminarea studiilor a fost timp de doi ani profesor la Școala Generală din comuna Greaca, județul Ilfov, conform Legii repartiției uniform teritoriale din regimul comunist. Apoi, până în 1968, a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Municipală din Ploiești. Din 1968 și până în anii '70, a fost secretar al cenaclului Uniunii Scriitorilor, iar din 1970 și până la moarte, vreme de aproape 14 ani, poetul a fost redactor la revista „România literară”.

A decedat la 10 august 1984 în București.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

În 1966, a debutat cu versuri în suplimentul „Povestea vorbii” al revistei „Ramuri” din Craiova, pe atunci condus de Miron Radu Paraschivescu. A primit un premiu din partea revistei „Luceafărul” în anul 1968 pentru volumul de poezii Versuri. Virgil Mazilescu a preferat să fie un poet calitativ și nu unul cantitativ, fiind înainte de toate un tehnician al discursului poetic. A publicat puține cărți și, desigur, subțiri.

Volume[modificare | modificare sursă]

Antume[modificare | modificare sursă]

Postume[modificare | modificare sursă]

Creația sa, împreună cu scrisorile către prietenul său Dumitru Țepeneag, aflat în Franța, a încăput între coperțile unui volum postum de numai 166 de pagini, intitulat Poezii, volum îngrijit de Mircea Ciobanu. Această carte a apărut abia în 1996, la 12 ani de la moartea poetului. Virgil Mazilescu a fost și un excelent traducător, însă niciodată nu a epatat, deși cunoștea foarte bine limba franceză. A tradus cărți scrise de Jean Amila, Jack Schaefer, Fernand Fournier-Aubry și Willa Cather.

Citate[modificare | modificare sursă]

.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]