Gheorghe Grigurcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheorghe Grigurcu
Grigurcu1.jpg
Naștere 16 aprilie 1936
Soroca
Ocupație poet și critic literar
Naționalitate română
Activitatea literară
Operă de debut Un trandafir învață matematica
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, România, astăzi în Republica Moldova) este un poet, critic literar, eseist și comentator român.

Viața[modificare | modificare sursă]

Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu" din București (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii). Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție[1]. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia” din Oradea. A avut puțini prieteni dar buni. Dintre cei preferați se numără scriitorul Teodor Dume, pe care l-a adorat încă din tinerețe. De fapt primele texte literare ale lui Teodor Dume, au trecut prin filtrul lui Grigurcu și al profesorului Anastasie Țârulescu. Gheorghe Grigurcu, deși puțin retras, s-a împrietenit cu Teodor Dume și epigramistul Al. Silaghi, și uneori se întâlneau la "Astoria" pentru o cafea sau un vin bun. Tot acolo în minicenaclu, Grigurcu citea și analiza poeziile lui Teodor Dume. După nici un an , Teodor Dume reușește să publice primul său volum de versuri "Adevărul din cuvinte" prefațat de Gheorghe Grigurcu. Și după o altă perioadă apare sub semnătura lui Teodor Dume o nouă carte întitulată "Strigăt din copilărie", prefațată tot de Gheorghe Grigurcu. După trei decenii, Gheorghe Grigurcu a fost îndepărat din redacție, și s-a retras la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În toată această perioadă și-a păstrat demnitatea și prietenia față de prietenii lui de suflet, Teodor Dume și Al. Silaghi. În scrisorile adresate lui Teodor Dume, pe Al. Silaghi îl numea Alexandru Lăpușneanu. A trăit mereu cu gândul la Oradea, orașul de pe Criș. Pentru o înțelegere mai bună redau un fragment dintr-o scrisoare adresată lui Teodor Dume. Fragmentul face parte și din introducerea în prefața cea dea doua carte (strigăt din copilărie) a lui Teodor Dume, " Pe tânărul poet Teodor Dume nu mi-l pot inchipui decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față,Teodor Dume." Deși departe de Oradea, Gheorghe Grigurcu a rămas cu sufletul la Oradea și la prietenii lui dragi. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare.

Cariera literară[modificare | modificare sursă]

Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșeneleConvorbiri literare”.

Unul dintre cei mai importanți critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărțile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian.

S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.

În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • Un trandafir învață matematica (1968)
  • Trei nori (1969)
  • Râul incinerat (1971)
  • Salută viața (1972)
  • Înflorirea lucrurilor (1973)
  • Apologii (1975)
  • Rigoarea văzduhului (1978)
  • Contemplații (1984)
  • Cotidiene (1986)
  • Oglinda și vidul (1993)
  • Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
  • Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
  • Amarul Târg (1997)
  • Dealul purtat de scripeți (1999)
  • Spațiul dintre corole (2000)
  • Acul și steaua (2001)
  • De unde până unde (2002)
  • Natură moartă și vie (2003)
  • Un trandafir învață matematica, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
  • Calendar (2004)
  • Fiindcă (2005)
  • Castele în Spania (2005)
  • Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006)
  • Muzeu (2008)
  • Cerc și punct (2010)
  • Nimic n-ar trebui să cadă (2011)

Critică, istorie literară, publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Miron Pompiliu și Junimea (1969)
  • Teritoriu liric (1972)
  • Idei și forme critice (1973)
  • Bacovia - un antisentimental (1974)
  • Poeți români de azi (1979)
  • Critici români de azi (1981)
  • Printre critici (1983)
  • Existența poeziei (1986)
  • De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989)
  • Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999)
  • E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997)
  • Cum am devenit stalinist (1997)
  • A doua viață (1997)
  • Imposibila neutralitate (1997)
  • Dialoguri crude și insolite (1999)
  • Amurgul idolilor (1999)
  • Poezie română contemporană, I, II, (2000)
  • Amintiri din epoca de platină (2000)
  • În răspăr (2001)
  • Repere critice (2001)
  • În jurul libertății (2003)
  • În pădurea de metafore (2003)
  • Post-texte (2003)
  • Jocul literaturii și al sorții (2004)
  • Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (2004)
  • De la un critic la altul (2005)
  • La ce oră vine dentistul (2005)
  • Din Jurnalul lui Alceste (2005)
  • Fișele unui memorialist (2006)
  • Opinii în genere inconfortabile (2007)
  • Breviar Cioran (2007)
  • Întrebări, răspunsuri, întrebări, interviuri (2007)
  • O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009)
  • Exerciții de adevăr (2011)

Bibliografie selectivă[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.
  • Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.
  • Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163.
  • Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343
  • Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215;
  • Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;
  • Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Brașov, 2001, p. 266-278.
  • Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, 2001, p. 1117-1118.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Eroare la citare: pagina conține coduri <ref>, dar lipsește codul <references/>.