Luceafărul (revistă)
| Luceafărul | |
| Redactor | Octavian Codru Tăslăuanu Alexandru Ciura Aurel P. Bănuț |
|---|---|
| Primul număr | |
| Locul publicării | Budapesta |
| Țară | România Ungaria |
| Limbă | limba română |
| Modifică date / text | |
Luceafărul, inițial Luceafĕrul (scris cu ĕ, e scurt, adică ă din e), cu subtitlul „Revistă literară”, a fost o revistă al cărei prim număr a fost publicat la 1 iulie 1902, la Budapesta, de către studenții români organizați în Societatea academică „Petru Maior”.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Ideea înființării revistei, promovată de Aurel P. Bănuț printre membrii societății studențești „Petru Maior" din Budapesta a găsit un teren favorabil, astfel că la 10 mai 1902 a fost constituit comitetul de redacție al viitoarei publicații, al cărui nume, ales în unanimitate, a fost Luceafărul.[1] Alexandru Ciura a fost numit pe postul de redactor-șef, Aurel Pavel Bănuț editor și redactor responsabil, iar Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Lapedatu, Ion Montani, Dionisie Stoica, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria, membri.[1][2][3]
Pentru tipărirea revistei, Aurel Bănuț a încheiat un contract cu Dimitrie Birăuțiu, proprietarul tipografiei „Poporul Român” de pe strada Vörösmarty 60/a din Budapesta, depunând ca avans bursa sa de 300 de coroane. Redacția și administrația revistei au fost stabilite tot aici, la tipografia lui Birăuțiu din localitate.[4]
Încurajați și de scrisorile primite de la personalități ale epocii, precum Nicolae Iorga, Alexandru Mocioni, Iosif Vulcan, Sextil Pușcariu, redactorii revistei au scos primul număr al revistei în data de 1 iulie 1902. Încheindu-se anul universitar, studenții redactori au plecat din localitate, rămânând acolo doar Aurel Bănuț, care s-a îngrijit singur de apariția regulată bilunară (în zilele de 1 și 15 ale fiecărei luni) a revistei. Toamna, o parte dintre redactori nu au mai revenit la Budapesta: Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, și Alexandru Ciura, care își terminase studiile și fusese numit profesor la Blaj, dar care a figurat în continuare cu numele ca redactor-șef, revista rămânând și mai departe în grija lui Bănuț.[5]
La 1 ianuarie 1903 a intrat în comitetul redacțional și Octavian C. Tăslăuanu, iar conducerea literară a fost preluată de Octavian Goga.[4]
În 1904 Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul Revistă ilustrată pentru literatură și artă. Pe 16 iunie 1914 a apărut ultimul număr al revistei, în această formulă.[6] Revista a reapărut, publicată lunar la București (1 ianuarie 1919 - august-septembrie 1920), și apoi la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934 - septembrie 1939).[7]
În 1945 Mircea Eliade și Virgil Ierunca au editat revista Luceafărul în Franța, prima publicație strict literară a exilului românesc.[8][9] Periodicul a fost realizat la Paris și a avut doar două numere, în mai 1948 și în noiembrie 1949.[10]
Alte reviste cu același nume
[modificare | modificare sursă]Revista comunistă Tînărul scriitor, înființată în 1951 de Uniunea Scriitorilor, a fost desființată în decembrie 1957, transformându-se în revista Miorița, care, la rândul ei, s-a transformat în 1958 în revista Luceafărul. Aceasta a devenit în ultimele decenii ale dictaturii lui Nicolae Ceaușescu un organ de propagandă naționalistă.
Mai recent apare o publicație online, Luceafărul.net, cu sediul la Botoșani, care folosește intern același nume, Revista Luceafărul.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Stanca, Sebastian (). „Revista „Luceafărul" dela Budapesta 1902-1914”. Tribuna. Cluj. III (116): pp. 2–3.
- ↑ „Comitetul de redacție”. Luceafărul. Budapesta. I (1): p. 16. .
- ↑ Cum au constituit studenții români din Budapesta Revista ”Luceafărul”
- 1 2 Stanca, Sebastian (). „Revista „Luceafărul" dela Budapesta 1902-1914”. Tribuna. Cluj. III (117): pp. 2–3.
- ↑ Stanca, Sebastian (). „Amintiri de la înființarea „LUCEAFĂRULUI" TRANSILVAN (1902)”. Luceafărul. București: Uniunea scriitorilor. XI (48 (344)): p. 2.
- ↑ „Scriitorul militant în revista Luceafărul”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Luceafărul (1902-1945)
- ↑ Agentul lui Ceausescu, 24 iunie 2002, Evenimentul zilei, accesat la 21 iunie 2013
- ↑ Doliu în cultura românească, 29 septembrie 2006, Evenimentul zilei, accesat la 21 iunie 2013
- ↑ Luceafărul diasporei Arhivat în , la Wayback Machine., anul 2010, numărul 6, Gheorghe Grigurcu, România Literară, accesat la 22 iunie 2013
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Octavian Goga: amintiri și contribuții la istoricul revistei "Luceafărul : Partea I : Epoca Budapestiană, Octavian C.. Taslauanu, Editura "Bucovina" S.A. Torouțiu, 1939
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- luceafarul.net/ - Site web oficial
- Revista 'Luceafărul' - 50 de ani de la apariția primului număr, 15 iulie 2008, Tudor Cristian, Amos News
- Scriitorul militant în revista Luceafărul Arhivat în , la Wayback Machine.