Comuna Peretu, Teleorman

Peretu
—  Comună  —
Primăria comunei Peretu
Peretu Poziția geografică
Coordonate: 44°3′N 25°8′E
Țară	România
Județ	Teleorman
Reședință	Peretu
Localități componente	Peretu
Guvernare
- Primar	Ionel Olteanu
Populație (2007)
- Total	7,654 locuitori
Amplasarea în cadrul județului

Peretu este o comuna în județul Teleorman, Muntenia, România. Populația sa este de aproximativ 9.000 locuitori, cu o densitate de 119 locuitori pe km².

Cadrul geografic

Comuna Peretu este așezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E 70 București - Craiova - Timișoara, care trece prin doua importante orașe teleormănene, Alexandria (reședința actuală a județului) și Roșiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreaptă a râului Vedea. Suprafața comunei (atât vatra satului cât și moșia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moșia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, numită și Câmpia Călmățuiului, și împreună cu câmpia Găvanu-Burdea (aflată pe malul stâng al râului Vedea), fac parte din marea Câmpie Română.

Resursele de apa de pe teritoriul județului Teleorman sunt modeste sub raport cantitativ și se găsesc sub forma apelor subterane (ape freatice ce se găsesc la 2,5–3 metri sub pământ și de adâncime) și ape de suprafață (râul Vedea și (pârâul) râul Bărâcea sunt apele de suprafața care străbat teritoriul localității Peretu).

Școala din Peretu

Clima

Teritoriul comunei Peretu se încadrează într-un climat temperat continental specific zonei de câmpie din partea sudica a tării în care este situat. Se afla la interferența maselor de aer uscat continental dinspre E și NE, cu cele de origine tropicală dinspre S și SV și cu masele de aer oceanic care, în deplasarea lor spre E, ajung deasupra teritoriului județului încă suficient de umede. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile aspre și geroase, cu zăpadă în cantități potrivite, rareori stratul de zăpadă depășind 50-60 cm. Teritoriul comunei Peretu corespunde în linii mari zonei de vegetație de silvostepă, care este un mediu neprielnic pentru vegetația arborescentă și face trecerea de la păduri la pajiști.

Populația

• Români - cca. 98 %
• Romi - cca. 2%

Istoria

Detaliu de pe coiful dacic din argint aurit găsit la Peretu. Pentru detalii vezi Tezaurul de la Peretu

Odată cu unificarea triburilor geto-dace sub conducerea marelui rege Burebista (30-44 i.e.n.), aceste meleaguri au făcut parte din statul său chiar de la început, mai ales, dacă admitem faptul că centrul politic inițial al acestuia a fost la cetatea Popești (comuna Mihăilești, jud. Ilfov) de pe Argeș. Pe baza descoperirilor arheologice, dar și a unor informații scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza ca localitatea geto-dacă ce a existat aici se numea Pirum, care este probabil forma prescurtată a numelui (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei romane se găsea așezarea Pinum, pe malul râului Vedea exact unde se afla astăzi localitatea Peretu. În sec. XVI așezarea se numea Depusa, și datorita numelui sau de origini latine se deduce ca exista de mai multe secole cu aceasta denumire. Satul Depusa format la început din oameni liberi a ajuns la sfârșitul secolului XVI-lea, prin cumpărare, în posesia lui Mihai Viteazul, devenind sat domnesc, iar locuitorii săi au fost transformați în țărani șerbi (rumâni). După moartea acestuia, pe timpul lui Radu Mihnea locuitorii satului Depusa (azi Peretu) se răscumpără de rumânie și devin iarăși megieși.

Între anii 1816 - 1864 se face strămutarea satului din deal în vale de către stăpânul moșiei, Costache Belu, pe baza Regulamentului Organic din 1831.

Participarea la războaie

Război	Participanți	Morti	Răniți	Monumente
1877 Războiul ruso-turc	11	4	7	n/a
1916 - 1918 Primul Război Mondial	peste 500	183	n/a	1930 - monument în parcul din centru
Al Doilea Război Mondial	peste 700	260	n/a	2 tabele cu numele lor în Biserica Sf.Nicolae și Biserica Sf.Gheorghe și un mic monument la Biserica Sf. Mihail și Gavril de lângă halta C.F.R.

Religia

Biserica Sf. Mihail și Gavril de lângă halta CFR Peretu

În lucrarea „Catagrafia județului Teleorman din anul 1810” scrie că în Peretu se găsea „o biserică de lemn cu hramul Sf. Gheorghe, cu toate odoarele. La această biserică sunt doi preoți și un țârcovnic.”.

După primul război mondial apare secta adventiștilor, pe lângă religia ortodoxă. În 1930 erau 5737 ortodocși, 213 adventiști, 11 reformați și 1 romano-catolic (total 5962 locuitori).

În 2009 în localitate erau trei biserici ortodoxe:

• Biserica Sfântul Gheorghe - cartierul Petcuțești. Este Parohia nr. 1.
• Biserica Sfântul Nicolae - în Centru, în partea de est a fostului conac al lui Costache Belu. Este Parohia nr. 2.
• Biserica Sfinții Mihail și Gavril - lângă halta CFR

La acestea se adaugă mai multe locașuri de cult adeventist.

Oameni de seamă

• Almăjanu Constantin (1910 - 1943), poet, ziarist, redactor. Debutează în 1933 la "Luceafărul", este redactor la "Renașterea" (Oradea) și "Jăratecul" (București). În 1939 ia premiul pentru poezie al revistei "România literară". Moare pe Frontul de Est în 1943.
• Dumitru D. Dimăncescu (1896 - ? ), cartograf, politician, publicist. Opera sa: "Monumentae cartographica Moldaviae, Valachiae et Transilvaniae" (San Francisco, 1933 - 1935).
• Rădulescu St. Marin (1892 - 1972), inginer consilier silvic, profesor universitar, topograf, redactor la "Revista Pădurilor".

Bibliografie

• Bâlă Ion, Moraru Ion, "Zile fierbinți în Teleorman. Culegere de documente. 23 august - 2 septembrie 1944", București, 1979
• Bâlă Ion, Moraru Ion, "Culegere de documente și amintiri privind participarea locuitorilor din județul Teleorman la războiul pentru întregirea patriei", București, 1982
• Vînătoru P. Mariana, Vînătoru D. Marian "Monografia comunei Peretu, județul Teleorman (din neolitic până în anul 1997)", Peretu, 1997

Vezi și

• Tezaurul de la Peretu

Legături externe

• Misterul Coifurilor De Aur
• Muzeul Național de Istorie a României
• Ion Sălceanu (3 februarie 2009), Pirum - Peretu, o localitate în plin proces de modernizare, Opinia Teleormanului, http://www.opiniateleormanului.ro/tag/peretu/