Proclamația de la Islaz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Textul proclamaţiei

Proclamația de la Islaz este programul adoptat la 9 iunie 1848 de mișcarea revoluționară din Țara Românească după citirea sa de către Ion Heliade Rădulescu. La 11 iunie, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu este nevoit să accepte termenii proclamației și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu.

Proclamația de la Islaz a avut forma și valoarea unui act constituțional. Între cele 22 de prevederi ale sale se remarcă:

  • independența administrativă și legislativă,
  • separația puterilor,
  • egalitatea drepturilor politice,
  • alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani,
  • reducerea listei civile a domnitorului,
  • emanciparea clăcașilor,
  • emanciparea israeliților și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință,
  • dezrobirea țiganilor,
  • instrucțiune egală,
  • înființarea unor așezăminte penitenciare,
  • crearea gărzii naționale.

Localitatea Islaz (azi în județul Teleorman, atunci în județul Romanați) era un mic port pe Dunăre cu oarecare însemnătate comercială, care, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu și Calafat, nu era sub controlul direct al turcilor.

Islazul a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care avea sub pază portul și frontiera (căpitan Nicolae Pleșoianu) cât și șeful administrației erau de partea revoluționarilor. Bălcescu justifică alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să nu ne pună piedici”.

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Proclamația de la Islaz

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.