Binecuvântată fii, închisoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Binecuvântată fii, închisoare | |
| Rating | |
|---|---|
| Regizor | Nicolae Mărgineanu |
| Scenarist | Nicolae Mărgineanu, Cătălin Cocriș, Tudor Voican |
| Producător | Nicolae Mărgineanu |
| Distribuitor | România Film |
| Operator(i) | Doru Mitran |
| Sunet | Dana Bunescu, Vasile Luca, Camil Silviu |
| Muzică | Petru Mărgineanu |
| Scenografie | Marinela "Lari" Ionescu |
| Costume | Ioana Alboiu, Geta Bălan, Claudiu Boboc |
| Casting | Alexandru Chiciu, Bogdan Vânt |
| Distribuție | Maria Ploae, Dorina Lazăr, Ecaterina Nazare, Maria Rotaru, Victoria Cociaș, Iulia Lazăr, |
| Premiera în România | 8 noiembrie 2002 |
| Premiera în Republica Moldova | indisp. |
| Durata | 90 de minute |
| Limba originală | română |
| Premii | Premiul de interpretare feminină acordat de Uniunea Cineaștilor din România, în 2003 |
| Pagina Cinemagia | |
| Profil IMDb | |
| modifică |
|
Binecuvântată fii, închisoare[1] este un film (dramă) românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu, în anul 2002.
Cuprins |
[modificare] Scurtă prezentare
„Binecuvântată fii, închisoare” este un film românesc realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu în anul 2002, ecranizare a scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu „Bénie sois-tu, prison”[2][3].
[modificare] Distribuția
[modificare] Premii
- Premiul de interpretare feminină acordat de Uniunea Cineaștilor din România, în 2003
[modificare] Note
- ^ În străinătate, filmul este cunoscut sub denumirea englezească: Bless You, Prison, fie sub denumirea franceză: Bénie sois-tu, prison.
- ^ În limba franceză în original, în limba română: Binecuvântată fii, închisoare, titlu sub care a apărut la Editura Univers din București, în anul 1997, iar ediția a doua în 2002.
- ^ Titlul cărții a fost împrumutat de la scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn (1918 - 2008), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1970, și el fost dizident anticomunist și deținut politic al Gulagului comunist: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare..., binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!” Aleksandr Soljenițîn [1]