Ilia Ilf

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ilia Arnoldovici Fainzilberg
Ilya Ilf.jpg
Ilya Ilf în 1932
Pseudonim Ilya Ilf
(Илья Ильф)
Naștere 15 octombrie [S.V. 3 octombrie] 1897
Odesa, Imperiul rus
Deces 13 aprilie 1937
Moscova, URSS
Ocupație scriitor
Naționalitate rusă Rusia
Activitatea literară
Activ ca scriitor prima jumătate a secolului al XX-lea
Specie literară roman satiric
Operă de debut Douăsprezece scaune

Ilia Ilf (pseudonimul lui Ilia Arnoldovici Fainzilberg) (în rusă: Илья Арнольдович Файнзильберг, în ucraineană: Ієхієл-Лейб Арно́льдович Файнзільберг; n. 15 octombrie [S.V. 3 octombrie] 1897, Odesa – d. 13 aprilie 1937, Moscova) a fost un prozator rus.

Împreună cu Evgheni Petrovici Kataev (care semna sub pseudonimul de Evgheni Petrov), fratele scriitorului Valentin Kataev, a scris romane satirice în manieră picarescă ridiculizând credulitatea unora sau pretențiile și suficiența funcționarilor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ilia Ilf s-a născut în anul 1897, la Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absovit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist, muncitor în industrie. A fost angajat la un birou de arhitectură, la o fabrică de muniții, la o uzină aeronautică. Dupa Revoluția din Octombrie a devenit contabil, apoi statistician. A debutat ca jurnalist la revista Sindetikon. A publicat poezie sub pseudonim feminin.

În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a început să colaboreze la publicația Gunok, unde i-a întâlnit pe Mihail Bulgakov, Iuri Olesa iar, în 1925, pe Evgheni Petrov, alături de care va deveni celebru. Cei doi, Ilf și Petrov, au făcut literatură într-un mod unic.

Între 1933 și 1937, Ilf și Petrov au călătorit prin Europa. În 1935 au traversat Oceanul Atlantic, călătorie ce s-a materializat într-un remarcabil jurnal de călătorie american.

Ilia Ilf a murit de tuberculoză, probabil contractată în timpul periplului american, pe 13 aprilie 1937.

Literatura semnată Ilf și Petrov a fost interzisă de cenzura sovietică după 1948, la inițiativa lui Andrei Zdanov, dar curând reabilitată, în 1956, de către Nikita Sergheevici Hrușciov.

IIlia Ilf are o fată, Alexandra, care s-a manifestat activ în direcția conservării, popularizării și mediatizării operei tatălui său.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]