Nikita Sergheevici Hrușciov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nikita Sergheevici Hrușciov
Никита Сергеевич Хрущёв
Nikita Khruchchev Colour.jpg

În funcție
7 septembrie 1953 – 14 octombrie 1964
Precedat de Iosif Vissarionovici Stalin
Succedat de Leonid Brejnev

În funcție
27 martie 1958 – 14 octombrie 1964

Născut(ă) 17 aprilie 1894
Kalinovka, Imperiul Rus
Decedat(ă) 11 septembrie 1971 (76 ani)
Moscova, URSS
Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Soție Eufrosina Hrușciova
Confesiune ateu
Semnătură Nikita Khrushchev Signature2.svg

Nikita Sergheevici Hrușciov (rusă: , n. 17 aprilie, 1894, d. 11 septembrie 1971) a fost conducătorul Uniunii Sovietice după moartea lui Stalin. A fost Prim Secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1953 până în 1964 și premier din 1958 până în 1964.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Nikita Hrușciov s-a născut la Kalinovka, uezd-ul Dmitriev, gubernia Kursk a Imperiului Rus, (acum regiunea Kursk din Federația Rusă). În 1908, familia sa s-a mutat la Iuzovka, Ucraina. S-a calificat și a lucrat ca mecanic în mină. Pe durata primului război mondial, Hrușciov s-a implicat în activitatea sindicală, iar după revoluția bolșevică din 1917 a luptat în Armata Roșie. A devenit membru de partid în 1918, și a lucrat în diverse funcții de conducere din economie sau din partid în Donbass și în Kiev. În 1931, a fost transferat la Moscova și în 1953 a devenit Prim Secretar al Comitetului Orășenesc din Moscova (Gorkom Moscova) al Partidului Comunist (bolșevic). În 1938, a devenit Prim Secretar al Comitetului Central al partidului Comunist Ucrainian.

Din 1934, Hrușciov a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și, din 1939, a fost membru al Politburo .

De vreme ce a petrecut multă vreme lucrând în Ucraina, el făcea impresia a fi ucrainian. El a întărit această imagine, de exemplu prin purtarea cămășii naționale ucrainiene.

Marele Război pentru Apărarea Patriei[modificare | modificare sursă]

Pe durata celui de-al doilea război mondial, Hrușciov a avut funcția de ofițer politic având un grad echivalent celui de General-locotenent.

În lunile care au urmat invaziei germane din 1941, Hrușciov, ca șef local al partidului, a coordonat apărarea Ucrainei, dar a fost eliberat din funcție și a fost rechemat la Moscova după pierderea Kievului. Mai târziu, a fost comisar politic în timpul bătăliei Stalingradului și a fost cel mai înalt în grad ofițer politic prezent în sudul Uniunii Sovietice pe toată durata războiului — a fost prezent la Kursk, la eliberarea Kievului, și la reprimarea naționaliștilor lui Bandera din Organizația Naționaliștilor Ucraineni (care se aliaseră mai înainte cu Germania Nazistă, luptând împotriva Armatei Roșii în Ucraina de Vest).

Cucerirea puterii[modificare | modificare sursă]

După moartea lui Stalin din martie 1953, a avut loc o luptă pentru putere între diverse facțiuni din partid. Hrușciov a învins, devenind conducător al partidului pe 7 septembrie. Principalul său adversar în partid, șeful NKVD-ului, Lavrenti Beria, a fost executat în decembrie. Conducerea lui Hrușciov a marcat o tranziție crucială pentru Uniunea Sovietică. El a inițiat o serie de reforme și a șocat delegații la cel Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956, atunci când a prezentat faimosul său Raport Secret prin care denunța "cultul personalității" care îl înconjurase pe Stalin, acuzându-l pe acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurări. Acest fapt l-a înstrăinat pe Hrușciov de elementele mai conservatoare din Partidului Comunist, dar a reușit să învingă ceea ce el a numit grupul antipartinic, grup care încercase să-l elimine de la conducerea partidului în 1957.

În 1958, Hrușciov i-a succedat lui Gheorghi Malenkov în funcția de premier și a devenit astfel șeful de necontestat atât al statului, cât și al partidului. El a devenit premier al Uniunii Sovietice pe 27 martie 1958. Hrușciov a promovat reforme ale sistemului sovietic și a pus accentul pe producția de bunuri de larg consum și nu pe industria grea.

În 1959, pe timpul vizitei vicepreședintelui american Richard Nixon în Uniunea Sovietică, el a luat parte la ceea ce avea să fie numit mai apoi Dezbaterea din bucătărie. Noua atitudine a lui Hrușciov față de vest, considerat mai degrabă un rival și nu o entitate a răului, a făcut să piardă sprijinul Chinei lui Mao Zedong. Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză au fost mai târziu implicate în propriul lor război rece declanșat de ruptura sino-sovietică din 1960.

Temperamentul lui Hrușciov[modificare | modificare sursă]

Hrușciov a fost considerat de către inamicii săi din Uniunea Sovietică drept un țăran necioplit și necivilizat, care avea reputația de a întrerupe vorbitorii pentru a-i insulta. Politburo l-a acuzat odată de 'planificare utopică aiurită' – referindu-se la politica schimbătoare pe care o promova. El a întrerupt în mod repetat conferința Organizației Națiunilor Unite din septembrie-octombrie 1960, bătând cu pumnul în masă și țipând în limba rusă în timpul discursurilor. Pe 29 septembrie 1960, Hrușciov a întrerupt de două ori discursul premierului britanic Harold Macmillan prin țipete și prin lovirea cu pumnul a mesei. Imperturbabilul Macmillan a spus fraza celebră: "Aș dori să mi se traducă asta, dacă a vrut să spună ceva."

La ONU, două săptămâni mai târziu,la 12 octombrie 1960, Lorenzo Sumulong, delegatul filipinez, l-a întrebat pe Hrușciov cum poate încrimina imperialismul capitalist occidental, atâta vreme cât URSS-ul făcea un lucru similar în Europa Răsăriteană. Hrușciov s-a înfuriat și i-a spus lui Sumulong că este "o jigodie și un lacheu al imperialiștilor", după care și-a scos un pantof din picior și a făcut o mișcare ca și cum ar fi bătut cu el în masă. După incidentul cu pantoful, Eduard Mezincescu, adjunctul ministrului român de Externe, a luat cuvântul și i-a cerut președintelui ședinței Frederick Boland (reprezentantul Irlandei) să recunoască protestele lui N. Hrușciov și să-l aducă la ordine pe delegatul filipinez arătând că nu este permis nimănui „să lanseze calomnii la adresa țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite, care se bucură de independență suverană și care au drepturi egale în calitate de membre ale acestei organizații”.[1]

Nikita Hrușciov la Centrul de Control al Zborurilor Cosmice din Simferopol

În timpul summitului Celor Patru Mari de la Paris din 6 mai 1960, Hrușciov a pretins scuze din partea președintelui american Dwight D. Eisenhower pentru criza avionului de spionaj U-2. Aceasta a pus capăt conferinței. Mai târziu, în același an, la ONU, el a înfierat intervenția Occidentală în Republica Democrată Congo (în acea vreme Zair).

Cu o altă ocazie, Hrușciov a spus referindu-se la capitalism: "Vă vom îngropa!". Această frază, ambiguă atât în engleză cât și în rusă, a fost interpretată în fel și chip. Hrușciov a devenit faimos pentru că a strigat președintelui american: "Vă vom îngropa. Rachetele noastre puteau să nimerească o muscă deasupra teritoriului Statelor Unite".

Retragerea forțată și moartea[modificare | modificare sursă]

Adversarii lui Hrușciov l-au demis pe acesta la o ședință a Comitetului Central din 14 octombrie 1964. Înlocuirea a fost datorată în mare parte bădărăniei lui Hrușciov, care era văzută de elita partidului ca teribil de jenantă pe scena internațională. Modul în care a gestionat Hrușciov criza rachetelor din Cuba a contribuit de asemenea la revolta internă împotriva lui. Conform memoriilor lui Hrușciov, în mai 1962 a plănuit să plaseze rachete cu rază medie de acțiune în Cuba într-o încercare de a contracara rolul crescut pe care-l câștigau Statele Unite în dezvoltarea și desfășurarea de rachete strategice. El a prezentat de asemenea acțiunea ca fiind menită să protejeze Cuba de o nouă invazie sponsorizată de SUA, așa cum fusese invazia eșuată din Golful Porcilor din 1961.

După înlocuirea sa de la putere, Hrușciov a petrecut șapte ani în arest la domiciliu. A murit în casa sa din Moscova, pe 11 septembrie 1971. Hrușciov este înmormântat în Cimitirul Novodevici din Moscova, Rusia.

Cele mai importante acțiuni politice[modificare | modificare sursă]

Principalele acțiuni economice[modificare | modificare sursă]

Principalele acțiuni culturale[modificare | modificare sursă]

  • Hrușciov a fost inițiatorul destalinizării în cultură. Începând cu Hrușciov s-a putut vorbi despre jazz și anumite deschideri în literatură și artă. Epoca Hrușciov se caracterizează prin apariția unor opere de certă valoare artistică, marcate de libertatea, care și-a făcut apariție după congresul XX al PCUS.

Altele[modificare | modificare sursă]

Cel mai mare fiu al lui Hrușciov, Leonid, a murit în 1943 în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Fiul său cel mic, Serghei, a emigrat în SUA și acum este cetățean american. El ține deseori prelegeri publicului american pentru a le împărtăși amintirile sale din "cealaltă parte" a baricadei războiului rece.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • În afară de contribuția personală la elaborarea raportului către congresul XX al PCUS, prezintă interes amintirile personale, care au apărut, grație unor înregistrări pe bandă de magnetofon. Bibliotecile mari ale lumii conțin peste 300 de broșuri, cărți, cuvântări cu diferite ocazii, imprimări pe bandă magnetică de Nichita Hrușciov:
  • Biblioteca Congresului SUA

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Nikita Sergheevici Hrușciov.


Predecesor:
Gheorghi Malenkov
Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
19531964

Succesor:
Leonid Brejnev




Eroare la citare: pagina conține coduri <ref>, dar lipsește codul <references/>.