Stanislav Kosior

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stanislav Kosior
Станіслав Вікентійович Косіор
1989 CPA 6120.jpg

 Secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
30 mai 1919 – 17 noiembrie 1920
Precedat de Emanuel Kviring
Succedat de Viaceslav Molotov

 Secretar al biroului de front al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
5 iulie 1919 – 10 decembrie 1919
Precedat de post nou înființat
Succedat de post desființat

Secretar general / Prim-secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei
În funcție
14 iulie 1928 – 27 ianuarie 1938
Precedat de Lazar Kaganovici
Succedat de Nikita Hrușciov

Vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție
19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministru Viaceslav Molotov

Președinte al Comisiei Sovietice de Control al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS
În funcție
19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938
Prim-ministru Viaceslav Molotov
Precedat de Nikolai Antipov
Succedat de Zahar Belenki

Născut(ă) 18 noiembrie 1889
Węgrów, gubernia Siedlce Governorate, Imperiul Rus
Decedat(ă) 26 februarie 1939
Moscova, Uniunea Sovietică
Partid politic Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Alma mater Hauptschule din Sulin
Ocupație politician
Naționalitate sovietică

Stanislav Vikentievici Kosior ori Koisor (în limbile rusă: Станислав Викентьевич Косиор, ucraineană: Станіслав Вікентійович Косіор, poloneză: Stanisław Koisor) (*6 noiembrie (stil vechi) /18 noiembrie (stil nou) 1889 – †26 februarie 1939), a fost un politician sovietic de etnie poloneză, cel mare dintre cei frați Kosior implicați în politică. El a ocupat funcția de secretar general (după 23 ianuarie 1934 funcția a fost redenumită „prim secretar”) al Partidului Comunist Ucrainean și adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice.

El este considerat ca fiind unul dintre principalii responsabili pentru declanșarea foametei din Ucraina sovieticăHolodomorul[1][2]. A fost arestat de către NKVD, judecat și executat în cadrul epurărilor staliniste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stanisław Kosior s-a născut în 1889 la Węgrów, gubernia Siedlce a Poloniei aflată sub dominația Imperiului Rus, ca fiu al unui muncitor industrial foarte sărac. Forțat de sărăcie, Stanislav Kosior a emigrat în Iuzovka (Donețk), unde a început să lucreze ca muncitor într-o fabrică siderurgică. În 1907 a devenit membru al Partidului Social-Democrat al Muncii și a devenit în scurtă vreme liderul organizației locale. În 1913 a fost transferat pe linie de partid la Moscova, apoi la Kiev și Harkov. În Ucraina, s-a ocupat cu organizarea celulelor locale ale organizațiilor comuniste. A fost arestat de Ohrana (poliția secretă imperială rusă) și a fost exilat în Siberia.

După Revoluția din Februarie s-a mutat la Petrograd, unde a condus organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul GermanOber-Ost și Ucraina – unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Kosior s-a mutat în Rusia, unde a devenit unul dintre liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1928 a devenit lider al Partidului Comunist al RSS Ucrainene. Una dintre sarcinile sale a fost punerea în aplicare a politicii de colectivizare a agriculturii în Ucraina. Rezultatul imediat al colectivizării și deculacizării agriculturii ucrainene a fost marea foamete din 1932 – 1933. În 1930 a fost ales membru al Politburo și în 1935 a fost decorat cu Ordinul Lenin pentru „succesele remarcabile în domeniul agriculturii”[3].

În ianuarie 1938 a fost numit adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice și președinte al Comisiei de control al guvernului URSS. Cariera sa politică a fost întreruptă brusc în timpul Marii Epurări, când pe 3 mai 1938, la ordinul expres al lui I. V. Stalin, S. Kosior a fost destituit din toate posturile de partid și apoi arestat de NKVD, sub acuzația de fi membru al așa-numitei „Organizații militare poloneze”. Pe 26 februarie 1939 a fost condamnat la moarte și executat în aceeași zi de către generalul Vasili Blohin. După moartea sa, în jurul lui Stanislav Kosior s-a ridicat un zid al tăcerii, numele, scrierile și fotografiile sale fiind la rândul lor epurate din documentele oficiale[4]. Pe 14 martie 1956, S. Kosior a fost reabilitat post mortem, dar pe 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel din Kiev l-a declarat pe deplin vinovat pentru crime politice[5].

Memoria lui Kosior[modificare | modificare sursă]

În anul 2009, după o campanie de strângere de semnături ale cetățenilor Ucrainei, statuia lui Kosior din cartierul Luhianivka din Kiev a fost demolată, în ciuda protestelor comuniștilor locali.

Note[modificare | modificare sursă]