Nicolai Bulganin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nikolai Bulganin)
Nicolai Bulganin
Никола́й Булга́нин
Date personale
Născut30 mai, 1895
Nijni Novgorod, Imperiul Rus
Decedat24 februarie 1975 (79 de ani)
Moscova, RSFS Rusă
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*][1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
bancher[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Prim-ministrul al Uniunii Sovietice
În funcție
8 februarie 1955 – 27 martie 1958
Precedat deGheorghi Malenkov
Succedat deNikita Hrușciov

PremiiOrdinul Lenin
medal «Za pobedu nad Iaponiei»[*][[medal «Za pobedu nad Iaponiei» (military decoration of the Soviet Union)|​]]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Steagul Roșu
Erou al Muncii Socialiste
Ordinul Steaua Roșie
Ordinul Suvorov, cl. I[*]
Ordinul Kutuzov, cl. I[*]
orden Suvorova II stepeni[*][[orden Suvorova II stepeni |​]]
...mai multe...
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice

Nicolai Alexandrovici Bulganin (în rusă Алекса́ндрович Булга́нин; n. 30 mai 1895 – d. 24 februarie 1975) a fost un politician sovietic care a ocupat funcții importante guvernamentale: ministru al apărării (1953-1955) și prim-ministru (1955-1958).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ani timpurii[modificare | modificare sursă]

Bulganin s-a născut în Nijni Novgorod în familia unui funcționar. A intrat în rândurile Partidului Bolșevic în 1917, iar în 1918 a fost recrutat în CEKA, poliția politică a regimului bolșevic, organizație în rândurile căreia a activat până în 1922. După încheierea războiului civil, a devenit manager industrial, lucrând în administrația energiei electrice până în 1927, din 1927 până în 1931 fiind directorul cu aprovizionarea cu energie electrică a Moscovei. Între anii 19311937 a fost președintele comitetului executiv al sovietului orășenesc Moscova.

În 1934, la al XVII-lea Congres al Partidului Comunist, Bulganin a fost ales membru supleant al Comitetului Central. Fiind un stalinist loial, a avansat rapid, luând locul unora dintre cei căzuți victime ale marilor epurări din anii 1937-38. În iulie 1937, a fost numit prim-ministru al RSFS Ruse. A devenit membru deplin al CC al PCUS un an mai târziu, iar în septembrie 1938 a devenit vice-prim-ministru al Uniunii Sovietice și șef al Băncii de Stat a URSS. [2]

Anii celui de-Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de-al doilea război mondial, Bulganin a jucat un rol de frunte în guvern și în Armata Roșie, deși nu fusese niciodată un comandant de linia întâi. I-a fost oferit gradul de general colonel și a fost membru al Comitetului de Stat pentru Apărare, pentru ca în 1947 să fie avansat la gradul de mareșal. În 1944 a fost numit în funcția de adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare și a fost principalul agent al lui Stalin în Înaltul Comandament Sovietic. În 1946 a devenit Ministru al Forțelor Armate și membru supleant al Biroului Politic al partidului, pentru ca în 1948 să devină membru plin al Biroului Politic. Din 1947 până în 1950 a fost iarăși vice-prim-ministru.

După moartea lui Stalin din martie 1953, Bulganin a ajuns printre conducătorii de prim rang ai URSS-ului, fiind numit ministru al apărării. A fost unul dintre aliații lui Nikita Hrușciov în lupta acestuia cu Gheorghi Malenkov, iar în februarie 1955 i-a succedat lui Malenkov în funcția de prim-ministru. El a fost văzut în general ca un sprijinitor al politicii lui Hrușciov de destalinizare. Împreună cu Hrușciov a călătorit în India, Iugoslavia și Anglia, unde au fost denumiți în presă drept "The B and K show."

Totuși, din 1957, Bulganin a început să aibă dubii asupra politicii liberale a lui Hrușciov și s-a apropiat de grupul conservator (așa-numitul "grup antipartinic") condus de Viaceslav Molotov. În iunie, când grupul conservatorilor a încercat să-l îndepărteze pe Hrușciov de la putere în timpul unei întâlniri a Biroului Politic, Bulganin a oscilat între cele două tabere aflate în luptă. Când conservatorii au fost înfrânți și au fost îndepărtați de la putere, Bulganin a mai supraviețuit o vreme, dar, în martie 1958, la o sesiune a Sovietului Suprem, Hrușciov l-a forțat să demisioneze. În septembrie, Bulganin a fost îndepărtat din Comitetul Central și i-a fost luat gradul de mareșal. A fost numit în fruntea Sovietului Economic Regional Stavropol, o funcție neînsemnată, iar în februarie 1960 a fost pensionat. [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://books.google.ca/books?id=EfBI2FD-cMMC&pg=PA150&lpg=PA150&dq=%22Nikolai+Bulganin%22+novodevichy&source=bl&ots=6EVxrsFPZU&sig=hYr7XgfKzMXJbUjFDViQsOfZ4jw&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjM5_aaltzWAhUE44MKHcq0CPoQ6AEIWjAL#v=onepage&q=%22Nikolai%20Bulganin%22%20novodevichy&f=false  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Britannica
  3. ^ Your Dictionary[nefuncțională]

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Iosif Vissarionovici Stalin
Comisar al Poporului al Forțelor Armate
19471949
Succesor:
Alexandr Vasilevski
Predecesor:
Nicolai Kuznețov
Alexandr Vasilevski
Ministru al Ministerelor Unite ale Războiului și Marinei
19531955
Succesor:
Gheorghi Jukov
Predecesor:
Gheorghi Malenkov
Premier al Uniunii Sovietice
19551958
Succesor:
Nikita Hrușciov