Proces spectacol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Termenul proces spectacol descrie un tip de proces în care autoritățile judiciare au hotărât deja vinovăția acuzatului. Procesul ca atare are singurul scop de a prezenta acuzațiile și verdictul publicului pe post de exemplu și de avertisment. Are tendința de a avea un caracter de răzbunare mai degrabă decât corecțional.

Procese spectacol au deseori loc în regimurile autoritariste, deși, uneori, apar astfel de procese și în țările democratice, dar fără să aibă scopul eliminării sau reprimării oponeților politici sau organizațiilor considerate indezirabile.

Astfel de procese pot arăta puțină considerație pentru acuratețea jurisprudenței și chiar și pentru litera legii. Acuzații au puține șanse reale să se apere. Ei au semnat de multe ori mărturisiri datotită presiunilor psihologice sau torturii, mai înainte de a apărea în sălile de judecată.

Procesele de la Moscova[modificare | modificare sursă]

Procesele spectacol erau pietrele unghiulare ale regimului stalinist. Procesele de la Moscova din perioada Marii Epurări au fost exemplele tipice de procese spectacol. Autoritățile nu numai că hotărau înainte de începerea judecății care este natura vinovăției acuzatului, dar puneau în scenă tot spectacolul judiciar. În ziare erau duse campanii de presă uriașe și în numeroase întruniri publice opinia publică era influențată în sensul acceptării vinovăției acuzaților.

Autoritățile puneau în scenă procesele cu foartă multă meticulozitate. Dacă acuzații refuzau să "coopereze", să admită vinovăție pentru așa-zisele lor crime, (dovezile fiind de cele mai multe dintre ele fabricate), ei nu aveau parte de un proces public, dar pedeapsa era în schimb cea capitală. Așa ceva s-a întâmplat în cazul așa-numitului "Partid Țăranilor Muncitori" (Трудовая Крестьянская Партия), un partid inventat de NKVD. În acest caz, a fost nevoie de compromiterea și judecarea economistului Alexandr Ciaianov.

În occident, prima probă publică a ce s-a întâmplat cu adevărat în timpul proceselor de la Moscova a apărut datorită activității Comisiei Dewey. După prăbușirea Uniunii Sovietice, au apărut mult mai multe informații. Acestea l-au discreditat pe Walter Duranty, care a pretins că acele procese au fost corecte.

Alte posibile procese specatcol[modificare | modificare sursă]

În continuare este prezentată o listă incompletă a unor procese care au caracteristicile unor procese spectacol. Ele sunt prezentate în ordine cronologică.

Acuzarea – spectacol[modificare | modificare sursă]

În anumite cazuri, procesele spectacol servesc scopul contrar: pretinde că acuză o persoană pe care autoritățile au decis deja să o achite. Asemenea procese au de obicei loc atunci când este vorba de oficiali corupți sau care sunt oricum vinovați, care deja și-au asigurat dezvinovățirea cu bani sau prin trafic de influență, dar pe care guvernul hotărăște să-i supună unei "acuzări - spectacol" pentru a crește încrederea populației în sistemul judiciar. Ca și în cazul clasicelor procese spectacol, verdictul de nevinovăție este dat în afarta curții de judecată înaintea începerii procesului propriu zis.

Vezi și[modificare | modificare sursă]