Neuron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imaginea 1 - Neuron – Desen de Santiago Ramón y Cajal a unor neuroni din cerebelul porumbelului. (A) - exemplu de celule Purkinje bipolare, (B) - exemplu de celule granulare, multipolare.

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).

Componentele unui neuron:
a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergență al axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali

Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de prelungiri.

Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:

  • regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din corpul celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale.
  • regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici sub formă chimică prin neurotransmițători și transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.

Structura[modificare | modificare sursă]

Diagrama unui motoneuron cu axon cu teacă de milină tipic vertebratelor.

Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau doi nucleoli. Aici este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.

Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au rol în metabolismul neuronal.

Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de ioni de calciu din neuron.

Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat că neurofilamentele (asociate formează neurofibrilele) au rol mecanic, de susținere și în conducerea influxului nervos.

Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă de ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor neurotransmițători.

Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină (izolator electric), teaca Schwann (cu rol de protecție și trofic) și teaca Henle sau Key-Retzius (cu rol în permeabilitate și rezistență). Teaca de mielină este întreruptă la intervale de 80-600 μ de strangulații Ranvier.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Chemical synapse schema cropped.jpg

După numărul de prelungiri:

  • neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă stelată, cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.
  • neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.
  • neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.

După funcționare:

  • neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitațiile de la stimulii mediului extern - neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii și receptorii durerii. Astfel de functii indeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari.
  • neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pană la organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sint multipolari.
  • neuroni de asociație(intercalari), care preiau informatia de la neuronii senzitivi, o analizeaza si elaboreaza o reactie de raspuns, pe care o transmit neuronilor motori.
  • neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secretă neurohormoni.

Proprietăți funcționale[modificare | modificare sursă]

Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul. Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.

Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele mai subțiri; iar în cele amielinice 0.5-2m/s).

Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a axonului.

Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.

Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea acesteia prin sinapse.

Conectivitate[modificare | modificare sursă]

Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.

Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.

În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deşi unii specialişti susţin existenta a 40 de miliarde,sau şi mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.Printre aceste motive putem enumera:

  • Intervalul(figurat) de sensibilitate şi stimulabilitate specific fiecărui om afectează exponenţial generarea de sinapse noi.Oamenii mai sensibili/stimulabili/energici/cu 'piele' mai subţire/mai deschişi la minte vor realiza mai multe sinapse.Până la 300% în plus.
  • Hrănirea adecvată până la dezvoltarea completă a creierului afectează crucial numărul de neuroni.Un copil de 5 ani bine hrănit(dar nu supraponderal) are 200g de creier în plus faţă de un copil de aceeaşi vârstă,personalitate şi fizic dar prost hrănit.Conform matematicii sumei semnificative şi a datelor anatomice statistice aceasta ar rezulta în până la 50% mai multe sinapse pentru un copil bine hrănit(dar nu supraponderal).
  • În fiecare zi un om pierde aprox. 100 de mii de neuroni,deci aprox. 3 miliarde în toată viaţa.Astfel,un bătrân la sfârşitul vieţii ar putea avea 35% mai puţine sinapse decât în momentul naşterii sale.
  • Femeile au în medie cu 16% mai puţini neuroni decât bărbaţii,asta poate însemna 30% mai puţine sinapse.
  • Experienţa de viaţă are un rol imens în crearea sinapselor.Oamenii cu o vastă experienţă de viaţă pot avea chiar de cinci ori mai multe sinapse neocorticale.
  • Dezechilibrul hormonal,prezenţa bolilor ce afectează creierul sau mutaţiile genetice pot reduce numărul de sinapse până la zero,în cazuri nefericite.
  • O viaţă sexuală dezechilibrată(prea mult intercurs,masturbaţie,utilizarea pastilelor de potenţă) contribuie cu până la 5% în minus.
  • Consumul de droguri sau halucinogene timp de doar doi ani reduce numărul de neuroni cu 40%,deci nr. de sinapse cu 70% în multe cazuri.
  • Alcoolul şi fumatul de-asemenea,pot reduce cu până la 20% numărul de sinapse,preponderent neocorticale.

Trebuie menţionat că aceste procente nu se iau sumativ ci multiplicativ.Mai trebuie precizat că sinapsele nu reflectă doar inteligenţa,ci şi capacitatea de supravieţuire şi chiar forţa fizică.O ultimă notă:Nu toţi neuronii sunt neuroni neocorticali.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Surse[modificare | modificare sursă]

  • Olteanu, A.& Lupu, V. (2000). Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
  • Miu, A. C. & Olteanu, A. I. (2003). Neuroștiințe. De la mecanisme moleculare și celulare la comportament și evoluție. Vol. I: Dezvoltarea sistemului nervos. Neuronul se gaseste si la motoarele de masini