Hipnoză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O şedinţă de hipnoză de Richard Bergh, 1887

Hipnoza este depășirea sau evitarea factorului critic al minții conștiente și stabilirea unei gândiri selective acceptabile. O altă definiție a hipnozei este următoarea: «Hipnoza este o stare modificată a conștiinței, tehnicile care permit crearea acestei stări, precum și practicile utilizate în timpul acestei stări.»

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Încǎ din antichitate preoții și vrăjitorii induceau stări alterate de conștiența pentru a ajuta vindecarea prin ritualuri spirituale. Egiptenii antici aveau Templul Somnului, iar grecii Altarele Vindecării, locuri în care pacienților li se dădeau sugestii curative în timpul unui somn indus.

Inventatorul, dacă se poate spune așa, a fost Franz Anton Mesmer, un doctor, care în 1765, după ce a ieșit de la un spectacol, a văzut un vânzător ambulant care adormea oameni. Când s-a apropiat și l-a întrebat ce face, vânzătorul i-a arătat o invenție nouă: magnetul. Mesmer a ajuns la concluzia ca există un fluid universal (magnetic) care poate vindeca. A construit bazine în care pacienții stăteau cu picioarele pe o tijă de metal, Mesmer, îmbrăcat într-o mantie neagră, veanea și îi atingea cu un baston de fildeș. Pacienții erau așa de siguri că vor fi vindecați încât automat intrau în hipnoză. Mesmer a fost izgonit mai târziu după ce o comisie de investigație a ajuns la concluzia că ocupația lui este o șarlatanie, motivul real fiind concurența dintre el și medici.

În anul 1837, în India, un chirurg scoțian, pe nume James Esdaile, opera pacienți folosind hipnoza ca anestezic. El a descoperit ca la pacienții hipnotizați, infecția apărea în doar 5% din cazuri, comparativ cu 50% care era media acelor timpuri. Dar profesia medicală a respins aceste experimente pe motiv că era greu să instruiască toți doctorii în hipnoză.

Nu mult mai târziu, în 1841, medicul britanic James Braid a văzut o demonstrație de mesmerism realizată de francezul La Fontaine, și fiind impresionat, a inceput să practice ce văzuse. Braid credea că obiectul strălucitor plimbat prin fața subiectului obosea sistemul nervos așa că a introdus termenul de hipnoză.

În 1958 Asociația Medicilor din America recunoaște hipnoza ca o practică medicală alternativă și benefică.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul românesc de hipnoză provine din termenul francez hypnose[1]. La rândul său, acest termen francez provine din limba greacă veche (limba elină): hupnoein, care însemna "a adormi"[2],[3].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.
  2. ^ Paul Robert, Le Petit Robert 1. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Le Robert, Paris, 1992.
  3. ^ Grecescul «hupnos» „somn”. Vd. Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., Librairie Larousse, Paris, 1977.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.
  • Paul Robert, Le Petit Robert 1. Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Le Robert, Paris, 1992.
  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Étymologique et Historique par..., Librairie Larousse, Paris, 1977.
  • Joseph Durand de Gros, Cours théorique et pratique du Braidisme, ou hypnotisme nerveux, 1860
  • Jean Martin Charcot, Sur les divers états nerveux déterminés par l'hypnotisation chez les hystériques, 1882
  • Ambroise-Auguste Liébeault, Étude du zoomagnétisme, 1883
  • Hippolyte Bernheim, De la Suggestion dans l'État Hypnotique et dans l'État de Veille, Paris, 1884, (réed. L'Harmattan, 2004, ISBN 2-7475-5623-9)
  • Ambroise-Auguste Liébeault, Confessions d'un médecin hypnotiseur, 1886
  • Hippolyte Bernheim, De la Suggestion et de son Application à la Thérapeutique, Paris, 1886 (réed. L'Harmattan, 2005, ISBN 2-7475-8691-X)
  • Henri Beaunis, Le Somnambulisme provoqué , 1886 (réed. L'Harmattan, 2007, ISBN 978-2-296-03008-4)
  • Alfred Binet, La psychologie du raisonnement : recherches expérimentales par l'hypnotisme, 1886
  • Georges Gilles de La Tourette, L'hypnotisme et les états analogues au point de vue médico-légal, Paris, 1887
  • Georges Gilles de La Tourette et Paul Richer, « Hypnotisme », Dictionaire encyclopédique des sciences médicales, 1887
  • Jules Liégeois, La question des suggestions criminelles, ses origines, son état actuel, 1897
  • Jules Liégeois, La suggestion et le somnambulisme dans leurs rapports avec la jurisprudence et la médecine légale, 1899
  • Ambroise-Auguste Liébeault, Thérapeutique suggestive, 1891
  • Hippolyte Bernheim, Hypnotisme, suggestion, psychothérapie, 1891 (réed. Fayard, 1995, ISBN 2-213-59529-1)
  • Wilhelm Wundt, Hypnotisme et suggestion, 1892
  • Hippolyte Bernheim, Le docteur Liébeault et la doctrine de la suggestion, 1907
  • Joseph Delboeuf, Le sommeil et les rêves ;: Le magnétisme animal ; Quelques considérations sur la psychologie de l'hypnotisme, Ed.: Fayard, 1994, ISBN 2-213-03100-2
  • Émile Coué, La Maîtrise de soi-même par l'autosuggestion consciente, 1922, sur wikisource
  • Léon Chertok, (dir.), Résurgence de l'hypnose : une bataille de deux cent ans, 1984
  • Léon Chertok et Mikkel Borch-Jacobsen, Hypnose et psychanalyse, 1987
  • Léon Chertok et Isabelle Stengers, Le cœur et la raison. L'hypnose en question de Lavoisier à Lacan , Paris, Payot, 1989
  • A. Cuvelier, Hypnose et suggestion, de Ambroise A Liébeault à Émile Coué, 1991, : Ed: Puy Nancy, ISBN 2-86480-290-2
  • François Duyckaerts : Joseph Delboeuf, philosophe et hypnotiseur, 1993, Empêcheurs de Penser en Rond, ISBN 2-908602-27-X
  • François Roustang, Qu'est-ce que l'hypnose?, 1994, Ed.: Minuit, ISBN 2-7073-1492-7
  • Isabelle Stengers, L'hypnose entre magie et science, Les Empêcheurs de penser en rond, 2002
  • François Roustang, Il suffit d'un geste, 2003, Ed.: Odile Jacob, ISBN 2-7381-1272-2
  • Cerveaux sous hypnose, article paru dans La Recherche de décembre 2005
  • Léon Chertok, L'hypnose, 2006, Ed.: Payot poche, Ed. remaniée et augm, ISBN 2-228-88114-7
  • A. Bioy et D. Michaux (dir.), Traité d’hypnothérapie 2007, Paris : Dunod, ISBN 2-10-050179-8
  • Dave Elman, Hypnotherapy 1984 | ISBN 0930298047 | ISBN 978-0930298043 |

Legături externe[modificare | modificare sursă]