Anxietate
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. |
Anxietatea (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburările de anxietate sunt foarte frecvente și afectează 14% din populație. Acuzele pacienților sunt de natură fizică, ei nefiind conștienți că la baza problemelor apărute stă anxietatea [1].
Unul dintre marii specialiști care s-au preocupat de problematica personalității umane a fost psihologul american R. B. Cattell. Acesta s-a născut în Anglia, în anul 1905, într-o familie de ingineri cu origini mai vechi în Scoția, înrudită cu Mc.Ken Cattell, unul dintre părinții psihologiei americane din secolul trecut, cel care a folosit pentru prima dată termenul de test mental. La 19 ani, R. B. Cattell a obținut la Universitatea din Londra diploma în fizică și chimie. Spearman și Bot i-au deschis gustul pentru psihologie, în special pentru măsurarea capacităților umane. În anul 1937 se stabilește în SUA ca cercetător în subordinea lui Thorndike la Teachers College (Columbia University). Din 1945 funcționează ca profesor la Universitatea Illinois unde s-a preocupat în special de măsurarea trăsăturilor de personalitate. Printre instrumentele elaborate de el se numără și chestionarul de personalitate “C”.
Cuprins |
[modificare] Definirea generală a conceptelor utilizate
Nevrotismul se prezintă ca un defect general de adaptabilitate, surmenaj, epuizare fizică și psihică fără vreun motiv obiectiv, rigiditate.
Anxietatea se caracterizează printr-o stare permanentă de tensiune psihică, iritabilitate, lipsă de încredere în propria persoană, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur și alte reacții neurovegetative, diverse semne psihosomatice.
S-a observat, în general, că există o tendință la nevrotici (care au o notă ridicată la nevrotism) de a avea o notă crescută și la anxietate, însă acest fapt nu este suficient pentru a confunda anxietatea cu nevroza, sau pentru a asimila aceste concepte, deoarece nevroticii pot avea o notă foarte ridicată la anxietate într-o situație realmente provocatoare de anxietate. De aceea, ar fi o eroare să se confunde anxietatea cu nevroza. Anxietatea este deci “o emoție penibilă de așteptare”, “o teamă fără obiect” care se produce în așteptarea unui eveniment, este o trăire subiectivă care poate fi supusă controlului voluntar prin dezvoltarea conștiinței de sine.
[modificare] Definirea scărilor testului
[modificare] Eul social ideal (Q3)
Arată gradul de motivație în integrarea comportamentului individual în jurul unui sentiment de sine acceptat conștient și a standardelor sociale aprobate. Absența unei asemenea integrări a comportamentului în jurul unui concept clar de sine este una dintre cauzele majore ale anxietății. Factorul Q3 arată gradul în care s-a legat anxietatea cu structurile caracteriale și cu obișnuințele sociale acceptate.
[modificare] Forța Eului; Emotivitatea (C)
Este capacitatea de a controla imediat și de a exprima tensiunile într-un mod adaptat și realist, deoarece o tensiune anxioasă puternică poate cauza o anumită regresiune și poate împiedica o creștere normală a forței Eului.
[modificare] Insecuritate; Tendința paranoică (L)
Reprezintă cota cu care participă lipsa de securitate socială la creșterea anxietății.
[modificare] Insecuritatea în direcția culpabilității (O)
Culpabilitatea anxioasă depresivă reprezintă o anxietate combinată cu autoacuzare cauzată de presiunile SuperEului care generează sentimentul de anxietate și depresie.
[modificare] Tensiunea ergică (Q4)
În acest caz, anxietatea apare prin presiunea pe care o exercită pulsiunile trezite și nevoile nesatisfăcute de orice fel. Excitarea apetitului sexual, nevoia de considerație, teama de o situație sunt pulsiuni legate de această componentă. Nivelul acestei componente se manifestă în înclinarea către emotivitate, tensiune, iritabilitate și nervozitate.
[modificare] Aplicarea și corectarea testului
Testul poate fi dat individual sau colectiv și va fi anunțat subiecților ca fiind o foaie de autoanaliză bază.
[modificare] Simptome
- palpitații
- tahicardie
- dureri precordiale
- variația tensiunei arteriale
- senzație de nod în gât
- fibrilație facială
- cefalee
- vertij epizodic
- hiperventilație
- acufene
- transpirație excesivă
- astenie globală
[modificare] Referințe
- ^ Revista Somatoterapia Nr.01/2006 Tulburările anxioase Autor: dr. Călinescu Voni, medic primar MF, Micropoliclinica Craiovița Nouă, Craiova
|
|||||