Păcat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adam și Eva păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu mușcând din mărul ispitei

Păcatul (din latină peccatum) este un act, fapt, cuvânt, gând sau omisiune de a face binele, contrar a ceea ce o anume religie consideră drept voința lui Dumnezeu. Constă în călcarea unei legi sau a unei porunci bisericești, o abatere de la o normă religioasă, o fărădelege, o faptă vinovată, o greșeală, o vină. Păcatul înseamnă o încălcare a legilor lui Dumnezeu, o violare a legăturii cu el și cu aproapele[1].

În concepția religiei creștine, păcatul strămoșesc, denumit și păcat originar, este greșeala de a fi încălcat interdicția divină de a nu gusta din pomul cunoașterii binelui și răului, fapt care a atras alungarea neamului omenesc din rai și pierderea stării paradiziace.

Din punct de vedere religios, un păcat trebuie să îndeplinească 2 condiții de bază:

  • păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient
  • păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.

Un păcat considerat de biserică fundamental, și din care ar izvorî toate celelalte păcate, se numește păcat capital.

Note [modificare]

  1. ^ Care sunt cele șapte păcate capitale?

Vezi și [modificare]

Legături externe [modificare]