Girafă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Girafă
Stare de conservare

specie vulnerabilă[1]
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
ÎncrengăturăChordata
SubîncrengăturăVertebrata
InfraîncrengăturăGnathostomata
SupraclasăSarcopterygii
ClasăMammalia
SubclasăTetrapodomorpha
InfraclasăPlacentalia
SupraordinLaurasiatheria
OrdinArtiodactyla
MagnordinBoreoeutheria
SubordinRuminantia
InfraordinPecora
SuprafamilieGiraffoidea
FamilieGiraffidae
TribGiraffini
SubtribGiraffina
GenGiraffa
Nume binomial
Giraffa camelopardalis[2][3]
L., 1758
Areal de răspândire

Girafa este un mamifer si este cea mai înaltă din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8–5,5 m înălțime și o greutate de 900 kg. Numele ei provine din arabă și înseamnă cea mai înaltă dintre toate. Trăiește în savanele din Africa.

Originară din Africa, girafa este înrudită cu familiile: Cervidae și Bovidae, dar aparține altei familii, Giraffidae, care cuprinde doar girafa și ruda ei cea mai apropiată okapi.

În anul 2012, numărul de girafe era estimat la 80.000, la jumătate față de anul 1988.[4]

Girafele sunt faimoase datorită gâtului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte și mai fragede din arbori) și picioarelor anterioare care sunt mai lungi și mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din cele șapte oase este mai lung. În plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne), care la naștere sunt cartilaje, devenind oase tari în procesul de maturizare. Cu aceste coarne atacă liderul altor grupuri, adeseori lovind cu ele burta sau țintesc picioarele, girafa căzând. Când girafa cade, durează câteva secunde să se ridice, fiind vulnerabilă.

Există multe modificări specifice ale structurii girafei, care au evoluat aparte comparativ cu a altor mamifere, în special sistemul circulator. Inima girafei trebuie să pompeze o presiune sangvină practic dublă ca a multor alte mamifere mari pentru a putea menține fluxul sanguin normal. În partea superioară a gâtului girafei, există un sistem complex de reglare a presiunii sângelui care previne excesul acestuia când girafa coboară capul să bea.

Vasele sangvine din partea inferioară a picioarelor sunt supuse unei presiuni foarte mari. Girafa are o piele groasă și strânsă pe extremitățile inferioare ale picioarelor, care menține presiunea extravasculară ridicată, semănând ca funcție cu costumul unui pilot de avion supersonic.

Majoritatea sunetelor pe care girafa le emite cu ajutorul plămânilor săi enormi nu pot fi auzite de urechea umană, întrucât girafele comunică între ele cu ajutorul infrasunetelor.

Limba de culoare gri, foarte lungă (circa 41 de cm), îi permite să-și curețe urechile. Are două coarne și o creastă osoasă datorită dezvoltării excesive a oaselor frontale și nazale. Gura este diferită de cea a altor rumegătoare, buza superioară nu este tăiată ca la cămile, are o formă mai ascuțită. Are un sistem care îi permite să deschidă și să închidă fosele nazale în mod voluntar, protejându-le de praf.

Blana este de culoare galbenă, cu pete de culoare mai închise sau mai deschise, petele de pe gât sau picioare sunt mai mici. La bătrânețe, culoarea petelor de pe blana lor se închide, astfel vârsta unei girafe poate fi aproximată cu ușurință.

Girafele trăiesc în grupuri de 20–30 exemplare la tinerețe, la bătrânețe caută singurătatea.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Perioada de gestație la girafă este între 14 și 15 luni; naște un singur pui. Girafa naște în picioare iar sacul embrionar nu se rupe când fătul cade pe sol. Girafele nou născute măsoară 1,8 m. La puține ore după naștere , puiul de girafă poate alerga și nu se deosebește de cel care are o săptămână. Oricum în primele două săptămâni stau mai mult așezate și păzite de mama lor. Girafele adulte sunt prea mari pentru majoritatea carnivorilor, dar exemplarele mai tinere pot fi atacate de majoritatea carnivorilor : lei, leoparzi, hiene și câini sălbatici. Puiul devine independent după 18 luni. Doar 21–49 % dintre ei vor ajunge adulți, având o medie de viață de 20 și 25 ani.

Alimentația[modificare | modificare sursă]

Regimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care trăiesc în sudul Africii preferă ramurile și frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete și suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai mulți kilometri pentru a bea apă din lacuri sau bălți. Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie de arbore care crește în savana, este un animal care alege mult mâncarea când poate să aleagă. Dar dacă nevoia o cere, nu are probleme în a se adapta la alte alimente. De asemenea consumă alte specii de arbori și iarbă. Pentru a bea sau a mânca iarbă , girafa trebuie să se aplece și se așează într-o poziție vulnerabilă.

Limba girafei cât și aparatul digestiv sunt adaptate să digere vegetale cu spini, pe care le digeră fără nici un fel de probleme. Girafele petrec 16–20 ore pe zi alimentându-se și dacă au pui, o pot face și în perioada cea mai călduroasă din zi când animalele de pradă sunt inactive. Pot ajunge să mănânce și 65 kg de vegetale. Girafa la fel ca vaca, este un animal rumegător, are 4 stomacuri și digestia este asemănătoare celorlalte rumegătoare (digestia are nevoie de mult timp).

Subspecii[modificare | modificare sursă]

Răspândirea geografică a subspeciilor de girafă:

Subspecii nordice:

Subspecii sudice:

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2[*][[The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Mammal Species of the World[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ Brisson (1762) Regnum animale in classes[*][[Brisson (1762) Regnum animale in classes (Classification of animals)|​]], p. 37  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ ȘOCANT. Turiștii plătesc mii de euro să împuște girafe și să le ia acasă, 19 ianuarie 2012, Cristina Botezatu, Evenimentul zilei, accesat la 19 ianuarie 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Girafă la Wikimedia Commons