Clorură de litiu
| Clorură de litiu | |||||
|
|||||
| Identificare | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Număr CAS | 7447-41-8 [1]. | ||||
| Informații generale | |||||
| Nume | Clorură de litiu | ||||
| Alte denumiri | fără | ||||
| Formula chimică | LiCl | ||||
| Aspect | solid albă higroscopic | ||||
| Masă moleculară | 42,394(4) g/mol | ||||
| Proprietăți | |||||
| Densitate | 2,068 g/cm3 | ||||
| Starea de agregare | solidă | ||||
| Punct de topire | 605 °C [1] | ||||
| Punct de fierbere | 1325-1360 °C [2] | ||||
| Solubilitate | în apă | ||||
| Indice de refracție(nD) | 1,662 | ||||
| Hazard | |||||
| Clasificare EU | Iritant | ||||
| Simbol hazard |  [2] |
||||
| NFPA 704 | |||||
|
0
2
0
|
|||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
modifică  |
|||||
Clorura de litiu este o sare a litiului cu acidului clorhidric cu formula chimică LiCl, fiind și un compus ionic tipic și având proprietatea de higroscopicitate. Punctul de topire este relativ scăzut, de aproximativ 600 °C, iar punctul de fierbere variază între 1325-1360 °C. [2]
Cuprins |
Proprietăți chimice [modificare]
Sărurile formează hidrați cristalini, spre deosebire de clorurile altor metale alcaline. [3] Ca toate soluțiile de cloruri ionice, clorura de litiu în soluție poate fi o sursă de ioni de clorură; de exemplu, poate forma un precipitatul numit clorură de argint în urma tratării cu azotat de argint, după reacția:
- LiCl + AgNO3 → AgCl + LiNO3
Utilizări [modificare]
Clorura de litiu este folosită, în primul rând, pentru producția litiului prin electroliza topiturii unui amestec din această substanță combinată cu clorura de potasiu la o temperatură de 600 C. Compusul își mai găsește aplicații și în sinteza organică, ca aditiv în Reacția lui Stille. În biochimie, ajută la precipitarea acidului ribonucleic din extractele celulare. [4]
De asemenea, clorura de litiu este utilizată ca colorant pentru flacără, producând culorile roșu și negru.
Hazard [modificare]
Clorura de litiu este iritantă. În cazul contactului cu ochii, se recomandă spălarea acestora într-un jet de apă. Dacă apare contactul cu pielea, se îndepărtează hainele din zona pătată și se spală pielea cu apă în jet și săpun. [2] Sărurile de litiu atacă centrul nervos; pentru o scurtă perioadă în anii 1640, clorura de litiu a fost folosită ca substituent pentru clorura de sodiu, dar a fost interzisă datorită toxicității sale. [5][6][7]
Referințe [modificare]
- ^ a b Câteva date, accesat la data de 28 aprilie 2012
- ^ a b c d e en Câteva despre clorura de litiu Accesat la data de 28 aprilie 2012
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN 0-12-352651-5.
- ^ Cathala, G., Savouret, J., Mendez, B., West, B.L., Karin, M., Martial, J.A., and Baxter, J.D. (1983). „A Method for Isolation of Intact, Translationally Active Ribonucleic Acid”. DNA 2 (4): 329–335. doi:. PMID 6198133.
- ^ Talbott J. H. (1950). „Utilizarea clorurii de litiu ca un substituent pentru clorura de sodiu”. Arch Med Interna. 85 (1): 1–10. PMID 15398859.
- ^ L. J. Stone, M. luton, lu3. J. Gilroy. (1949). „Lithium Chloride as a Substitute for Sodium Chloride in the Diet”. Journal of the American Medical Association 139 (11): 688–692. PMID 18128981.
- ^ „Case of trie Substitute Salt”. TIME. 28 februarie 1949. http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,799873,00.html.
|
||||||||
