Diclorură de germaniu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Diclorură de germaniu | |||
|
|
|||
| Identificare | |||
|---|---|---|---|
| Număr CAS | 10060-11-4 | ||
| Informații generale | |||
| Nume | Diclorură de germaniu | ||
| Alte denumiri | Clorură de germaniu (II) | ||
| Formula chimică | GeCl2 | ||
| Aspect | solid de culoare albă-pală sau galbenă | ||
| Masă moleculară | 143,546 g/mol | ||
| Proprietăți | |||
| Starea de agregare | solidă | ||
| Punct de topire | ? | ||
| Punct de fierbere | ? | ||
| Hazard | |||
| Clasificare EU | Nelistată | ||
| NFPA 704 | |||
|
|
|||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||
modifică  |
|||
Diclorura de germaniu este o sare a germaniului cu acidul clorhidric cu formula chimică GeCl2. Se află în starea de agregare solidă, iar germaniul din moleculă are starea de oxidare egală cu +2.
Preparare [modificare]
Diclorura de germaniu solidă poate fi preparat prin combinarea tetraclorurii de germaniu peste germaniu metalic la o temperatură de aproximativ 650 °C: [1]
De asemenea, mai poate fi preparată prin descompunerea clorogermanului, GeH3Cl, la 70 °C: [1]
Reacții [modificare]
Diclorura de germaniu este hidrolizată pentru a da hidroxidul de germaniu divalent care, încălzit, devine monoxidul de germaniu de culoare brună: [1]
Soluțiile de diclorură de germaniu în acid clorhidric sunt foarte reducătoare. [2]
Referințe [modificare]
- ^ a b c Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419
- ^ Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5
|
||||||||
