Diclorură de germaniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diclorură de germaniu
Alte denumiri Clorură de germaniu (II)
Identificare
Număr CAS 10060-11-4
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică GeCl2
Aspect solid de culoare albă-pală sau galbenă
Masă molară 143,546 g/mol
Densitate
Starea de agregare solidă
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Diclorura de germaniu este o sare a germaniului cu acidul clorhidric cu formula chimică GeCl2. Se află în starea de agregare solidă, iar germaniul din moleculă are starea de oxidare egală cu +2.

Preparare[modificare | modificare sursă]

Diclorura de germaniu solidă poate fi preparat prin combinarea tetraclorurii de germaniu peste germaniu metalic la o temperatură de aproximativ 650  °C: [1]

 \mathrm {GeCl_4 + Ge \longrightarrow 2GeCl_2}

De asemenea, mai poate fi preparată prin descompunerea clorogermanului, GeH3Cl, la 70  °C: [1]

\mathrm {2 GeH_3 Cl \longrightarrow GeCl_2 + GeH_4 + H_2}

Reacții[modificare | modificare sursă]

Diclorura de germaniu este hidrolizată pentru a da hidroxidul de germaniu divalent care, încălzit, devine monoxidul de germaniu de culoare brună: [1]

\mathrm {GeCl_2 + 2H_2 O \longrightarrow Ge(OH)_2 + 2HCl} \mathrm {Ge(OH)_2 \longrightarrow GeO + H_2 O}

Soluțiile de diclorură de germaniu în acid clorhidric sunt foarte reducătoare. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419 
  2. ^ Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5