Bazna, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Bazna)
Salt la: Navigare, căutare
Bazna
—  Sat  —
Vedere panoramică spre Bazna
Bazna se află în Romania
{{{alt}}}
Bazna
Localizarea satului pe harta României
Bazna se află în Județul Sibiu
{{{alt}}}
Bazna
Localizarea satului pe harta județului Sibiu
Coordonate: Coordonate: 46°12′02″N 24°17′00″E / 46.20056, 24.28333346°12′02″N 24°17′00″E / 46.20056, 24.283333

Țară Drapelul României România
Județ Sibiu
Comună Bazna
Atestare documentară 1302[1]

Altitudine 300[2] m.d.m.

Populație (2002)
 - Total 1,727 locuitori

Fus orar EET
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 557030
Prefix telefonic +40 x69 [3]

Bazna (în germană Baaßen, în maghiară Bázna) este un sat în partea de nord-vest a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bazna.

Bazna pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Cuprins

[modificare] Date geografice

Bazna este situată în nordul județului Sibiu, în apropierea limitei cu județul Alba și județului Mureș într-o regiune deluroasă, cu altitudinea medie de 320 m.

Distanța față de cele mai importante orașe este:

Acces rutier: pe DN14A până în comuna Blăjel, Sibiu, de unde se virează către comună, aflată la 4 km de Blăjel.

[modificare] Istoric

Pe teritoriul acestui sat, la locul numit Lempes, s-au descoperit urmele unei asezari neolitice si fragmente de ceramica pictata. In aceeasi zona, in secolul al XIX-lea, s-a descoperit un depozit de bronzuri din prima epoca a fierului, cu vase si circa 100 sageti cu varf de tip scitic.Localitatea este mentionată pentru întâia dată în 1271, an în care regele Ștefan al V-lea a încheiat o tranzacție cu "nobilul comite Bozouch fiul lui Inok" (Inok era numele pe care popoarele turcice le dadeau vlahilor [4] ), din satul Bazna, care se afla pe Valea Morii, dar mai spre vest, către localitatea Boian. Boianul a făcut parte din satele donate ca feude domnitorilor Moldovei de către regele Matei Corvin în jurul anului 1488. Satul a apartinut domnitorului Stefan cel Mare si urmasilor săi până la desfintarea acestei situatii de către principii Transilvaniei. Localitatea Bazna apare atestată documentar în 18 februarie 1302, printr-un act în care consiliul unei mănăstiri din Oradea adeverește că un comite sas a donat localitatea denumită Bazna Episcopiei Catolice de Alba Iulia: Villa Bozna vocata in comitatu de Kukullu inter fluvios Kukullu existens.[5]

Rudolf Rothens, în lucrarea Memorabilae Europae, amintește de Bazna prin apele minerale care se găsesc în această localitate în (1749), iar dr. Klaus, în studiul Izvoare tamaduitoare din monarhia austriaca, se referă la binefacerea apelor din Bazna.

În evul mediu a făcut parte din comitatul Târnava Mică, iar în perioada interbelică a făcut parte din plasa Diciosânmartin în cadrul județului Târnava Mică.

Localitatea este renunumită și pentru rasa de porci care poartă numele localității.

[modificare] Toponimie

Localitatea este numită în dialectul săsesc Bassen, Bâssn, Baussn. În maghiară este atestată și ca Felsőbajom, Bajom. Variantele în română sunt Boianul de Sus, Basna, Basna de Sus.

[modificare] Demografie

La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.776 locuitori, dintre care 1.149 germani, 348 români, 238 țigani, 38 maghiari, ș.a.[6] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.141 evanghelici-luterani, 575 greco-catolici, 24 romano-catolici, 19 reformați (calvini), 12 ortodocși și 5 unitarieni.[7]

La recensământul din 2002 au fost inregistrați 3.911 locuitori, dintre care 2.576 români, 1.170 țigani, 136 maghiari, 26 germani.[8]

[modificare] Biserica evanghelică-luterană

Biserica evanghelică-luterană a fost ridicată probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, așa cum pare a indica inscripția O REX GLORIAE VENI (O, Rege al Gloriei, vino !) de pe unul dintre clopote, scrisă cu majuscule gotice.

[modificare] Fortificația

In mijlocul așezării s-a construit o cetate fortificată cu palisade. E vorba de o cetate țărănească cu biserica în incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. La sfârșitul secolului al XIX-lea, înălțimea inițială acurtinei , de aproximativ 7-8 metri, a fost redusă la 2-3 metri.

[modificare] Obiective turistice

  • Stațiunea balneară Bazna. Valoarea curativă a izvoarelor minerale de la Bazna era cunoscută încă din secolul al XVIII-lea. Andreas Gaspari le consacră între 1762-1779 studii care au stat la baza cercetărilor ulterioare. Despre izvoarele sărate și despre stațiunea balneară de la Bazna relatează detaliat František Pošepný în lucrarea sa publicată anul 1871[9]. În anul 1814 Biserica evanghelică-luterană a preluat lacurile minerale, hotărând construirea unui așezământ balnear. În 1843 o societate pe acțiuni din Mediaș a început exploatarea sistematică a băilor. Din anul 1949 Băile Bazna au fost trecute în administrarea Ministerului Sănătații, devenind stațiune balneo-climaterică, cu caracter permanent.
  • Monumentul Eroilor Români din al Doilea Război Mondial este amplasat în parcul din centrul civic al comunei Bazna. Opera comemorativă, în formă de obelisc, a fost ridicată în 1956, în memoria eroilor români care au murit în al Doilea Război Mondial. Este construit din cărămidă, fiind împrejmuită cu stâlpi metalici, uniți cu lanțuri. Pe monument sunt inscripționate cuvintele ‚,CINSTE EROILOR NOȘTRI“.

[modificare] Galerie imagini

[modificare] Vezi și

[modificare] Note

  1. ^ * Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Ed. Enciclopedică, București, 2002, pg. 1140
  2. ^ Google Earth
  3. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  4. ^ Vlachs - LoveToKnow 1911
  5. ^ Otto Mittelstrass, Beiträge zur Siedlungsgeschichte Siebenbürgens im Mittelalter, München 1961, pag. 82.
  6. ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, vol. II, pag. 442.
  7. ^ Idem, pag. 742.
  8. ^ Recensământ 2002
  9. ^ http://www.adatbank.ro/html/cim_pdf1071.pdf Studien aus dem Salinargebiete Siebenbürgens, Jahrbuch der kaiserlich-königlichen Geologischen Reichsanstalt, Band 21, Zweite Abtheilung, Wien, 1871

[modificare] Bibliografie

  • Mărculeț V., Mărculeț Cătălina, Mărculeț I., Districtul Protopopesc Greco-Catolic Mediaș. Enciclopedie Istorică și geografică, Edit. Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2011.
  • Biserici Fortificate din Transilvania

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi