Sovata

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sovata
Szováta
—  Oraș  —
Stațiunea Sovata cu Lacul Ursu
Stațiunea Sovata cu Lacul Ursu
Stema Sovata
Stemă
Sovata se află în România
{{{alt}}}
Sovata
Localizarea orașului pe harta României
Sovata se află în Județul Mureș
{{{alt}}}
Sovata
Localizarea orașului pe harta județului Mureș
Coordonate: Coordonate: 46°35′46″N 25°04′28″E / 46.59611°N 25.07444°E / 46.59611; 25.0744446°35′46″N 25°04′28″E / 46.59611°N 25.07444°E / 46.59611; 25.07444

Țară  România
Județ Mureș

SIRUTA 114854
Atestare documentară 1602

Localități componente Căpeți, Ilieși, Săcădat

Guvernare
 - Primar Ferenc Péter (UDMR,02000)

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10.385 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 9.987 locuitori

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului

Sovata (în maghiară Szováta, în germană Sowata) este un oraș din județul Mureș, Transilvania, România. Este situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluența cu râul Sovata.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Oraș aflat pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munților Gurghiu (Carpații Orientali), altitudine 475-530 m, 60 km est de municipiul Târgu Mureș (reședința Județului Mureș). Se poate ajunge cu mașina pe DN13A Bălăușeri-Sovata iar cu trenul prin linia de cale ferată 307 Blaj-Târnăveni-Praid. Se învecinează la nord cu dealul Cireșelu de 912 m, la est cu dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheș de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Sovata[3].

Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului[4] subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărățeni. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.

Atestare documentară a orașului, cu denumirea de Sovata, este din anul 1602.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Sovata

     Români (8.24%)

     Maghiari (87.66%)

     Romi (1.88%)

     Necunoscută (2.09%)

     Altă etnie (0.1%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Sovata

     Ortodocși (8.76%)

     Romano-catolici (47.66%)

     Reformați (33.84%)

     Unitarieni (1.88%)

     Martori ai lui Iehova (3.46%)

     Necunoscută (2.42%)

     Altă religie (1.94%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sovata se ridică la 10.385 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.987 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (87,66%). Principalele minorități sunt cele de români (8,24%) și romi (1,89%). Pentru 2,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (47,66%), reformați (33,85%), ortodocși (8,76%), martori ai lui Iehova (3,47%) și unitarieni (1,89%). Pentru 2,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Lacul Roşu din Sovata
  • Muntele de sare - Cu un spectaculos aspect și care se află în spatele Lacului Roșu și Lacului Verde
  • Vila Justiției - clădire datată 1920 în prezent Centrul Regional de Pregătire Profesională a Magistraților
  • Izvorul Maria - cu apă potabilă, aflat în parcul din imediata vecinătate a autogării din Sovata
  • Vila Bernády - construită în memoria primarului municipiului Târgu Mureș, Bernády Gyorgy
  • Pârtia Aluniș-> amenajată lângă cabana cu același nume tot mai solicitată de iubitorii sporturilor de iarnă
  • Lacul Negru - pe strada Bradului, primul lac al Sovatei format în anul 1710 prin surparea unei ocne
  • Izvorul Ghera - aflat pe strada cu același nume pe locul unde se aflau primele băi sărate din stațiune
  • Centrul Cultural Domokos Kázmér - pe Strada Principală găzduit de o clădire monument istoric

Stațiunea[modificare | modificare sursă]

Timbru poștal cu stațiunea

Stațiune cu sezon permanent, Sovata a fost menționată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu (912 m), Capela (720 m), Bechiș (1.079 m), Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni.

Stațiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5 °C). Temperatura medie anuală este de 7,6 °C, iar media anuală a precipitațiilor este de 750 mm.

Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniș (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor, cu ape clorurate (cu concentrație mare - de la 40 la 250 gr/litru) și sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcție de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râulețe, care nu se amestecă cu apă sarată, ci se menține la suprafată, acționînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20 °C la suprafață, 30-40 °C la adâncimea de 1 m și 40-60 °C la adâncimea de 1,5 m.

Biserica ortodoxă „Schimbarea la Față”

Stațiunea este indicată pentru tratamentul bolilor ginecologice (insuficiență ovariană, cervicită cronică, metrosalpingită cronică, sterilitate) dar și pentru afectiuni degenerative, inflamatorii și reumatismale (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroză, poliartroză, dureri articulare, tendinite, tendimiozită, poliartrită scapulohumerală), stări posttraumatismale (dupa operații vindecate la articulații, mușchi, oase, dupa luxații și entorse), pentru boli ale sistemului nervos periferic (pareze ușoare, sechele ale poliomielitei, polinevrite), tulburari endocrine (hipotiroidie, urmare unui tratament endocrinologic), boli cardiovasculare (ulceratii, acrocianoză).

Stațiunea beneficiază de dotari multiple (pentru bai calde, în cadă sau bazin,cu apa minerală sărată prelevată din lacuri; pentru tratamente ginecologice și împachetări cu namol cald; bazine pentru kinetoterapie, instalații pentru electroterapie și hidroterapie; saune; sali de gimnastica medicală; plaje pe malul Lacului Ursu și Lacului Aluniș etc.); condițiile de cazare sunt bune (hoteluri, cum ar fi "Danubius", "Brădet", "Aluniș", "Făget", "Căprioara", beneficiind în unele cazuri de bază de tratament proprie, vile, hanuri, moteluri și cabane). Posibilitățile de recreere și de practicare a sportului sunt de asemenea numeroase (un club cu sala pentru jocuri mecanice, sala de lectura, cinematograf, bazine acoperite, discoteci, popicarie, excursii la Dealul Saca si la Varful Cireșelu etc.).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/02-LiviuDraganescu.pdf Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României
  4. ^ Mineritul metalifer, extragerea sării și carierele de piatră în Dacia Romană, Cluj-Napoca, 1996
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sovata