Mamaia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mamaia
—  Sat  —
Mamaia se află în Județul Constanța
{{{alt}}}
Mamaia
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°14′47″N 28°37′22″E / 44.24639°N 28.62278°E / 44.24639; 28.6227844°14′47″N 28°37′22″E / 44.24639°N 28.62278°E / 44.24639; 28.62278

Țară  România
Județ Constanța
Oraș Constanța
Prima atestare 1906

Populație (2002)[1]
 - Total 7 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)

Mamaia este o stațiune turistică de vară a litoralului românesc, pe malul vestic al Mării Negre. Este situată în nordul Municipiului Constanța, România, din care face parte. Are foarte puțini locuitori permanenți (7 la recensământul din 2002, mai ales paznici[necesită citare]), fiind însă suprapopulată pe parcursul verii. Construcția unor ansambluri rezidențiale, care se desfășoară în prezent pe malul lacului Siutghiol, va schimba poate această stare de fapt.[necesită citare]

Mamaia este o construită pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul numit Siutghiol (Süt-Göl: "lacul lăptos" în turcește). Grindul are o lungime de 8 km, însă o lățime de doar 300 m. Plaja foarte lungă, cu o lățime de până la 250 m, este acoperită cu un nisip foarte fin, parte mineral, parte cochilifer. De-a lungul acesteia se află multe magazine, restaurante, terase, cluburi și discoteci.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Mamaia, la nord de actuala stațiune, era inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci și lipoveni, oieri români și crescători de cai tătari, denumirea provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești, pe nume Mamai. Amplasamentul actual al Mamaiei era neconstruit până în 1906, când apar primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor, și o punte care înainta în mare. Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanței și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (mai precis spre ceea ce este acum zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceasta cale ferată a dispărut prin anii 1960.

Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-un incendiu în 1920. Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1935 se construiește Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă mare. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), dar abia în 1957 încep să apară și hotelurile-bloc, primele fiind hotelul Parc și cel numit atunci București (actual IAKI), care și astăzi reprezintă două dintre hotelurile mai înalte ale Mamaiei. În perioada comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcții fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat valul de turiști atrași de nisipul fin. Dezvoltarea stațiunii a fost în două etape : între 1959-1965 s-a dezvoltat partea sudică, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceaușescu, adică între 1982-1985. În această perioadă, Mamaia a devenit un adevărat „aspirator de valută”, atrăgând nu numai turiștii români sau din celelalte țări comuniste, dar și un mare număr de „oaspeți” din „țările imperialiste”, adesea opozanți ai guvernelor apusene și membri sau alegători ai partidelor comuniste de acolo, bucuroși să-și cheltuiască banii de vacanță într-o „țară socialistă” ale cărei prețuri erau, pentru ei, foarte ieftine. Unul dintre cei mai adesea prezenți pe litoralul românesc dintre acești „oaspeți de onoare” străini a fost secretarul general al puternicului (atunci) Partid comunist din Franța : Georges Marchais. După 1989, Mamaia a fost în bună parte „uitată” de acești străini, devenind în schimb o destinație cu atât mai aglomerată de turiștii români, cu cât „biletele de vacanță” au dispărut, oricine are destui bani putând veni liber în stațiune. În anii 2000, aglomerația și chiar promiscuitatea erau atât de mari, încât municipiul Constanța a înfiinţat o stație de taxare la intrarea în stațiune, dar neavând temei legal, ideea a fost abandonată.

Aqua Magic - vedere din telegondolă

Atracții[modificare | modificare sursă]

Principalele atracții ale Mamaiei sunt Satul de Vacanță, parcul de distracții Aqua Magic și telegondola. Radio Vacanța este postul de radio al stațiunii, care emite în fiecare an din mai până în octombrie, începând cu anul 1966 în cinci limbi (română, engleză, franceză, germană și rusă) în toate stațiunile de pe coasta românească a Mării Negre. În fiecare an, în timpul verii, în această stațiune se desfășoară Festivalul muzicii ușoare de la Mamaia.

Satul de Vacanță[modificare | modificare sursă]

„Satul de Vacanță” este un loc pitoresc care găzduiește 31 de restaurante tradiționale românești, decorate în stil rustic, conform regiunii pe care o reprezintă fiecare. Una dintre atracțiile satului de vacanță sunt suvenirurile din scoici. Acestea sunt lucrate manual din scoici adunate iarna de pe malul marii.

Aqua Magic[modificare | modificare sursă]

Telegondola

Aqua Magic este cel mai modern parc acvatic de pe litoralul Mării Negre[necesită citare], ce se întinde pe o suprafață de 27200 mp (2,7 hectare) și include tobogane, piscine pentru adulți și copii, căderi de apă, bazine, restaurante, baruri, fast-food-uri și magazine de suveniruri.

Telegondola[modificare | modificare sursă]

Inaugurată la 16 iulie 2004, după o investiție de aproximativ 3,5 milioane €, telegondola este un teleferic modern care face legătura între Cazino și Hotelul Perla, pe un traseu de 2,1 km. Deplasarea se face la o înălțime de 50 m, cu o viteză de 5 metri pe secundă, întregul traseu fiind parcurs în șapte minute.

Lacul Siutghiol[modificare | modificare sursă]

Siutghiol la apus

Lacul Siutghiol are o lungime de 7,5 km și o lățime de 2,5 km. Pe cele 1900 hectare ale sale se practică sporturi nautice precum schi nautic sau iahting. Lacul Siutghiol are o insulă calcaroasă, Ovidiu, cu o suprafață de 2 ha, pe care este amplasat un restaurant.

Turism[modificare | modificare sursă]

Condițiile de cazare s-au îmbunătățit în ultimii ani, pe măsură ce unele hoteluri au fost modernizate. În total stațiunea poate caza 20.000 de turiști simultan în peste 60 de hoteluri de până la 5 stele. Plaja este ideală începând cu mijlocul lui mai și terminând cu septembrie târziu, când temperaturile medii depășesc 25 de grade Celsius. Apa este caldă până spre sfârșitul toamnei.

Anual, în Mamaia se desfășoară la Teatrul de Vară Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia, împărțit pe trei secțiuni: Interpretare, Creație și Șlagăre. Între 27 și 28 mai 2004, în stațiunea românească s-a desfășurat a XI-a reuniune a șefilor de stat și de guvern din țările Europei Centrale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Mamaia, Nicolae Fǎtu, Ion Herdan, Editura Sport-Turism, 1982

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini