Sângeorz-Băi, mai demult Sângiorgiul Român, Sângeorzul Român (în dialectul săsesc Gergn, Sänt-Jorich, Sänt-Gergn, Gergnâ, în germană Rumänisch-Sankt-Görgen, Sankt Georgen, Georgenau, în maghiară Oláhszentgyörgy, Naszódszentgyörgy) este un oraș în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.
Are o populație de 10.200 locuitori.[1]
Statiune balneoclimaterică, așezată in partea de nord-est a județului, traversată de râul Someșul Mare. Apa minerală de aici - in totalitate opt izvoare - a făcut din localitate o stațiune de munte îndrăgită de turiști, in special de cei care urmează un tratament climateric (afectiuni ale aparatului digestiv). Hotelul "Hebe", cu 900 de locuri, dar si fostul hotel "UGSR", cu 600 de locuri, asigură, pe lânga o serie de vile, posibilităti optime de găzduire. Aerul curat de munte este un alt avantaj al acestei localități de la poalele Munților Rodnei.
Localități limitrofe: Maieru (spre nord-est) și Ilva Mică (spre sud-vest). Fostul sat Cormaia este deja parte integrantă a orașului.
La recensământul din 1930 au fost înregistrați 3.812 locuitori, dintre care 3.591 români, 105 țigani, 97 evrei ș.a.[2]
Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.680 greco-catolici, 97 mozaici, 17 ortodocși ș.a.[3]
Evoluția populației la recensăminte: 
|
Stațiuni balneoclimaterice din România |
|
|
|
|
|
Localități care au aparținut până în 1851 de Regimentul 2 român, grăniceresc, de la Năsăud |
|
| Valea Rodnei, din 1762 |
|
|
| Valea Șieului, din 1764 |
|
|
| Valea Mureșului, din 1764 |
|
|
| Valea Bârgăului, din 1783 |
|
|
Companiile
Regimentului 2 român,
grăniceresc, de la Năsăud |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Date preluate din Buletinul cercului de studii al istoriei poștale din Ardeal, Banat și Bucovina, anul X, nr. 3 |
|
|
| Date preluate din C.Göllner, Regimentele grănicerești din Transilvania 1764–1851, București, Editura Militară, 1973, pag. 48 |
|